Ultimele aplauze, la Teatrul Nottara, la despărțirea de Ion Dichiseanu. „Era ca un tată pentru actorii mai tineri”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Zeci de admiratori ai marelui actor Ion Dichiseanu, care a încetat joi din viață, la vârsta de 87 de ani, au venit la Teatrul Nottara, pentru a-l aplauda pentru ultima dată. Sicriul actorului a fost adus în foaierul teatrului, înmormântarea urmând să aibă loc sâmbătă, la Cimitirul Bellu din București.
E puțin înainte de ora 13.00. În fața Teatrului Nottara, pe a cărui scenă Ion Dichiseanu a apărut în zeci de piese, începe să se strângă ușor-ușor ceva lume. Câțiva jurnaliști, dar mai ales admiratori și colegi ai marelui actor.
La intrare, pe partea dreaptă, este un afiș cu „păstrați distanta de minim 1, 5 metri”. Apoi, vezi o măsuță cu o fotografie cu actorul. Lângă, sunt două tăvițe argintii cu lumânări roșii și albe.
Mai în față, pe același perete, un ecran pe care sunt derulate fotografii cu Dichiseanu de pe scena Teatrului Nottara. Ultimul spectacol în care a fost distribuit la Nottara se numește „Sărbători fericite”. Se întâmpla în 2003, pare o eternitate, dar „Dichi”, așa cum îi spuneau apropiații, avea 70 de ani.
În fața teatrului sosește o limuzină neagră. Sicriul actorului, acoperit de tricolor, este scos de câțiva bărbați la costum negru și cămașa albă. Toată lumea aplaudă.
Sicriul artistului este depus la parter, în sala „Horia Lovinescu”. Mai întâi intră rudele și alti apropiați. În încăpere nu pot fi mai mult de 20 de persoane. Prima persoană care intră, după ce este depus sicriul, este o femeie cu părul prins și un sacou mai lung. Este Ioana, fiica lui, cea în brațele careia și-a dat ultima suflare.
Rând pe rând intră alți oameni să-și ia rămas bun de la marele artist. Cei mai mulți sunt trecuți de prima tinerețe. Unii intră fără măști și li se atrage atenția să și le pună. Fiecărei persoane i se ia temperatura de către paznic. Jurnaliștii nu au voie să intre în incinta teatrului sau să facă poze.
În sală intră și Armand Calotă, actor la Teatrul Național Bucuresti, cu un buchet de trandafiri galbeni. Împreună au jucat de zeci de piese de teatru.
„Era cel care ne unea atunci când aveam supărări”
,,Într-o lume a actorilor este greu să rămâi om. Dichi avea o mărinimie a sufletului greu de exprimat în cuvinte. Era ca un tată pentru actorii mai tineri. Era cel care ne unea atunci când aveam supărări. Când fetele mele erau mici îmi dădea mereu câte o ciocolată pentru ele. M-a rugat ca după ce nu o să mai fie, să-i dau și eu fiicei lui ciocolată”, le spune jurnaliștilor.
Apoi intră o femeie cu părul scurt și cărunt, Gina David, o prietenă de familie. „Pe Dichi l-am cunoscut la petrecerile pe care le dădea fratele lui la o cabană de la munte. Acolo veneau mai mulți artiști, ca Ștefan Bănică sau scriitorul Fănuș Neagu. Numai oameni de bine. Dichi era o dulceață de om, sufletul petrecerii”, povestește doamna Gina.
Marele actor va fi înmormântat sâmbătă, la Cimitirul Bellu din Capitală.
