Surpriza unui român care a mers cu trenul de la Otopeni la Gara de Nord: „Ce e greşit la linia asta?!”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Daniel Klinger, un român care a călătorit în ultima vreme, a rămas surprins să vadă că trenul care leagă Gara de Nord de Aeroportul Otopeni circulă aproape gol. „O să le oprească, nimeni nu poate să meargă în pierdere prea mult”, a avertizat călătorul.
Trenul Gara de Nord-Otopeni circulă de la mijlocul lunii decembrie, iar o călătorie costă 4 lei, însă nu sunt prea mulţi călători, potrivit unui român care a povestit experienţa pe Facebook.
„Tot aud că ne dorim mijloace de transport civilizate şi curse dese şi rapide. S-a deschis din decembrie linia de cale ferată Gara de Nord - Aeroportul Otopeni. Acum scriu din acest tren. Condiţii excelente. Drumul durează 20 de minute. Preţul ridicol de mic - 4 lei. Trenul a sosit la Otopeni gol. Acum a plecat spre Gara de Nord cu un singur călător. Eu. Acum 3 săptămâni, când am făcut aceeaşi experienţă, la fel a fost”, scrie Daniel Klinger.
Postarea acestuia a adunat peste 4,6 mii de aprecieri şi peste 4.000 de oameni au distribuit mesajul.
„Avionul cu care am sosit în seara asta era plin. 140-160 de pasageri. Dintre toţi aceştia doar eu am luat trenul. Trenurile pleacă din 40 în 40 de minute, operate, în funcţie de ore, de CFR şi încă 2 operatori privaţi. Cât timp credeţi că îşi mai permit să mai circule cu trenurile goale?”, scrie Daniel Klinger.
O să le oprească, nimeni nu poate să meargă în pierdere prea mult. Cu cei 4 lei încasaţi de la mine acest operator nu-şi permite să plătească nici măcar taxa de utilizare a infrastructurii pentru această cursă, nu mai pun salariile mecanicului şi controlorului, combustibilul, amortizarea garniturii… Ce e greşit la linia asta? Vrem ca în Olanda, dar tot în taxiuri e mai bine, nu? Poate dacă puneau biletul 10 euro, cât e un bilet de metrou/tren cam la toate transferurile aeroport-oraș în capitalele europene, se înghesuiau toți, că era mare aroganţă, nu?Daniel Klinger:
