Un sat uitat de lume

Comuna Bogdanita are satele insiruite pe un drum de tara lung de aproximativ 20 de kilometri, undeva intre colinele de la nord-vest de Barlad. Aici nu e bine sa te imbolnavesti, pentru ca vraciul, unul dintre ultimii vraci din tara noastra, a murit cu doi ani in urma, iar salvarea ajunge foarte greu sau deloc, din cauza drumului prost.

Cand am intrat in comuna Bogdanita, satul Cepesti, soferul a incetinit brusc. Dar nu din cauza  ca se terminase asfaltul. Drumul era destul de bun pentru nivelul, sa spunem, unui drum forestier. ”Ma, ce e asta?” Se referea la un acoperis suspendat pe niste bete. Unul avea prins pe el un numar de casa: 147. Langa aceasta chestie, un alt acoperis, sub care betele erau imbracate cu lut amestecat cu paie doar in partea inferioara. De ce isi construiesc casele incepand cu acoperisul? O sa verificam mai tarziu. ”Unde e primaria?”. ”Inainte, inainte…”

Mergem inainte si… iesim din sat. 

Dupa cativa kilometri intram iar in Bogdanita, dar in satul Radesti. Casele mici, dar cochete. ”Unde e primaria?”. ”Inainte.” Mergem inainte si iesim din Radesti. Noroaiele devin din ce in ce mai mari. Pe culmi apar pete albe de zapada.

Dupa alti cativa kilometri,  apare o localitate placuta, cu gospodarii temeinic infipte in dealuri, cu oi, cu vaci, copii in centru, un bloc in stil ceausist. Ne repezim: ”Aici e primaria?” ”Nu, nu, mergeti inainte.”

Dupa o colina, hop, un sat. Scrie “Bogdanita” si chiar e Bogdanita. La primarie secretarul institutiei ne invita inauntru, dupa care da drumul generatorului electric,  sa poata aprinde lumina. ”Nu avem curent electric din data de 3 ianuarie, pentru ca a fost o furtuna puternica si a rupt cablurile de inalta tensiune de pe dealuri.”

Vraciul comunitatii a murit cu doar doi ani in urma

Dupa cum spune secretarul Vergil Ursu, daca veneam mai devreme cu doi ani il prindeam in viata pe ultimul vraci din Bogdanita. Vraci, adica inlocuitorul doctorului, cel care prin descantece si leacuri stravechi vindeca orice boala. Stia chiar sa vindece si un picior rupt. Un copil cu piciorul rupt asteapta in primarie sa vina salvarea de la 20 de kilometri distanta. Mergem la familia Bolea, una dintre cele mai vechi din localitate. Seful familiei este Maria Bolea, de 85 de ani. ”UE? Dumnealor cari o sa ni faci santurile, sa nu si mai inundi drumul.” ”Ei, nu mama, santurile le putem face si noi”, intra in vorba Ion Bolea, fiul ei. Dar batrana nu se lasa: ”Sa li facim noi? Da dansii ci treabi alta au?”.

Drumul din Bogdanita a fost pietruit printr-un program  SAPARD. De aici deductia Mariei Bolea. Daca nu prea stie ce e Uniunea Europeana, stie in schimb sa mascheze acest lucru.

Dupa aproximativ doua ore, revenim la Primarie. Copilul cu piciorul rupt este tot acolo. Salvarea nu a venit.

Drum de inapoiere. Cepesti. Aflam de la Daniela Banceanu cum e cu locuintele construite incepand de la acoperis. Primaria a dat in concesiune terenuri pentru case, un fel de zona rezidentiala, dar a obligat concesionarul sa termine casa in maximum doi ani, altfel pierde terenul cu tot ce a investit pe el. Contractul are insa o chichita: cel care a primit terenul este obligat ca in decurs de doi ani sa aiba acoperisul terminat. Primaria credea ca asa ii prinde, nu mai au ce face, trebuie sa-si termine locuintele in termenul specificat. Ce au facut moldovenii? Au infipt pari in pamant, au facut acoperisul, au pus numar pe structura ridicata si gata! Au respectat contractul. Restul constructiei se face in timp, dupa posibilitati. 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE