Un student la Teologie demasca practici homosexuale la Manastirea Bistrita
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Moldova crestina sta pe un butoi de pulbere. Locuitorii comunei Viisoara, din judetul Neamt, sunt la un pas de a pune mana pe furci si pe topoare. Si nu pentru ca ar avea ceva de impartit cu vreun bogatas din partea locului, sau pentru ca ar avea nemultumiri legate de impartirea pamantului, ci pentru ca se declara profund dezgustati de comportamentul calugarilor de la Manastirea Bistrita. In sprijinul lor vine si o serie de dezvaluiri socante, incredibile, facute Libertatii de unul din tinerii ce alesese calea calugariei, dar care insa a cedat psihic si a preferat sa povesteasca despre adevarata fata a celor care se intituleaza "slujitori ai Domnului".
Tanarul Gabriel Nita a trait intotdeauna cu convingerea ca atunci cand se va plictisi de iuresul de nedescris al vietii de zi cu zi, atunci cand va simti ca nu va mai avea suficiente resurse pentru a lupta sa-si croiasca un drum in viata, va descoperi un loc unde sa isi linga ranile si sa-si gaseasca pacea interioara. Intr-o manastire. O sumedenie de deziluzii si de regrete acumulate de-a lungul mai multor experiente, rezumate intr-o singura fraza: "Decat sa slujesc omului, mai bine ii slujesc lui Dumnezeu". Din pacate, asa cum se intampla de obicei, socoteala de acasa nu se prea potriveste cu cea din targ.
La inceputul anului s-a hotarat aiba o cu totul altfel de viata. Departe de jungla cotidiana si de framantarile de zi cu zi. Calugaria. Initial si-ar fi dorit sa patrunda in universul monahal sub indrumarea parintelui staret de la Manastirea Putna insa locul in care odihnesc osemintele lui Stefan cel Mare si Sfant reprezinta o adevarata Mecca pentru cei care viseaza sa ajunga calugari. Multi isi doresc sa vina si sa ramana acolo, insa foarte putini reusesc.
In preumblarile prin tara Moldovei a ajuns, prin luna mai a acestui an, la Manastirea Bistrita-Neamt. Ctitorita la 1400 de Alexandru cel Bun, lacasul, ce musteste de istoria clanului Musatinilor, l-a atras ca un magnet. "La insistentele staretului, care mi-a zis sa raman cateva saptamani sa vad daca imi place, m-am stabilit acolo. Locul este fermecator, pot spune ca era exact ceea ce imi doream. Un loc unde sa am parte de liniste, un loc unde sa il caut pe Dumnezeu. Familia mea se afla in Urziceni. M-am oprit la Bistrita pentru ca am vrut sa fiu cat mai departe de orice fel de tentatii, departe de casa, de parinti si rude".
Inceputul calugariei a insemnat pentru Gabriel doua luni petrecute la bucatarie. "Era bine, aveam tot timpul ce imi trebuia. Nu faceam altceva decat sa curat cartofi si sa fierb fasole. Asta este mancarea de baza a calugarilor. Dupa aceea m-am plictisit si au inceput certurile cu ceilalti calugari, ba nu le convenea una, ba nu le convenea cealalta. Am discutat cu parintele staret si l-am rugat sa ma mute de la bucatarie".
Toate bune si frumoase. Sfarsitul primaverii a insemnat de fapt inceputul calvarului pentru tanarul ialomitean. Din nefericire, el a ajuns sa cunoasca pe propria piele o lume despre care credea ca a lasat-o undeva la portile manastirii. "Intr-una din zile, ierodiaconul Emanoil m-a invitat la el in chiliuta sa ma cinsteasca cu un pahar de vin. Initial m-am bucurat, am crezut ca este momentul sa-i cunosc mai bine pe cei alaturi de care aveam sa raman, ma gandeam la vremea respectiva, foarte mult timp. M-am dus. Ne-am aprins cate o tigara si ne-am pus la povesti. La un moment dat s-a ridicat de pe scaun, s-a apropiat de mine si a inceput sa ma pipaie. Nu am dat prea multa importanta mai ales ca nici prin cap nu imi trecea ca ar putea fi ceva necurat la mijloc. Ne-am despartit cu promisiunea din partea lui sa ne mai vedem si sa mai stam de vorba ori de cate ori as fi avut nevoie de un sfat sau de un ajutor financiar din partea lui. Azi asa, maine asa, pana intr-o zi in care am aflat ca "e pe invers". Nu mi-a venit sa cred, nu am dat ascultare barfelor si am continuat sa ne vedem. Mi-am zis, recunosc sincer, ca nu strica sa profit putin de banii lui. Asta pana cand m-a bagat cu forta in chilia lui si a incercat sa ma sarute si sa ma dezbrace. Am fugit speriat, fara sa realizez de fapt ce se intampla. Acelasi lucru l-am patit si cu arhidiaconul Ciprian. Pe asta l-am pocnit si m-am dus glont la staretul Zaharia. I-am povestit intr-un suflet tot ce mi s-a intamplat, dar am ramas socat de raspunsul lui. Mi-a spus ca stie, dar ca nu are ce face, deocamdata. Automat mi-am facut o groaza de dusmani. Am inceput sa fiu privit altfel de toti cei pe care pana nu de mult ii consideram prietenii mei, de cei cu care ieseam seara la o tigara si la o sticla de vin, in spatele manastirii si cu care barfeam cate in luna si in stele. E simplu, cine nu este cu ei, este impotriva lor. Nu exista cale de mijloc".
Gabriel spune ca e deplin constient de ceea ce se poate intampla: va risca sa fie exclus din comunitatea calugarilor de la Bistrita si, poate, cine stie, va ramane si fara locul pe care l-a castigat prin concurs la Institutul Teologic. "Nu-mi este frica. Stiu ca tot ceea ce va spun este o palma imensa data Bisericii Ortodoxe Romane, poate nu e corect ceea ce fac, insa am considerat de cuviinta sa aduc la cunostinta opiniei publice toate aceste lucruri. Credinciosii au dreptul sa stie tot ceea ce se intampla in acest imens cerc inchis, fie ca e vorba de lucruri bune sau rele".
Dezvaluirile facute Libertatii de proaspatul calugar sunt socante, cu atat mai mult cu cat ele demoleaza partial idei si concepte bazate pe cel putin o mie de ani de traditii, puternic inradacinate in constiinta romanului de rand. "In fiecare vineri seara, calugarii in loc sa mearga la slujba se duc la discoteca din sat. Agatau femei de pe strada sau la dans. Va spun cu mana pe inima ca ei se distreaza mai bine decat satenii. Am fost si eu de cateva ori cu ei, recunosc. De obicei, rasoforul Mihail se urca pe mese, se dezbraca de sutana, incepe sa urle si sa faca dedicatii, gen "Pentru toti popii din Bistrita, sa traiascaaaa...". Acolo aveam si un calugar practicant de arte martiale, rasoforul Gavril, de el nu avea nimeni curajul sa se lege, era cel mai tare din zona. Nu-i statea nimeni in cale. O sa ziceti ca sunt eu nebun, insa puteti sta de vorba si cu doamna Luminita, cea care are bar la 100 de metri de poarta manastirii, care accepta de fiecare data ca preotii sa vanda furcile si cosurile manastirii pe bautura. 90% dintre calugari fumeaza si multi dintre ei obisnuiesc sa traga sanatos la masea. De exemplu, parintele staret, de ziua lui, a baut in asemenea hal incat nici nu a mai ajuns la slujba de dimineata. Toti au constatat cu uimire ca de la utrenie lipsea tocmai staretul. Asa ceva nu s-a mai pomenit in nici o manastire. Se mai spune ca cei care locuiesc intr-o manastire ar trebui sa fie oameni simpli, obligati sa uite de lumea de rand, insa, din nou, la Bistrita nu este tocmai asa. Rasoforul Kiril este patronul care aprovizioneaza manastirea cu bautura. O vinde in interior, nu dincolo de poarta, cum face Luminita, ci acolo unde de obicei se comercializeaza pentru vizitatori cruciulite, iconite, lumanari si tamaie. Are o Dacia SupeRNova nou-nouta si un telefon mobil de ultima generatie. Despre acest aspect am si discutat cu staretul, insa mi-a zis ca prefera sa le dea calugarilor de baut in manastire numai sa nu mai plece in sat".
Inainte de a cere ajutorul presei, Gabriel Nita sustine ca a incercat sa ia legatura si cu Mitropolitul, Inalt Preasfintitul Daniel al Moldovei, insa nu a reusit sa ajunga sa primeasca o audienta. "Stiti si dumneavoastra cum se zice, pana la Dumnezeu te mananca toti sfintii. Poate ca eu sunt prea mic pentru un razboi asa de mare, tocmai de aceea am venit la dumneavoastra. Poate ca o sa regret ca am spus toate aceste lucruri, mai ales ca sunt convins de faptul ca este posibil ca acesta sa fie un caz singular si ca in alte manastiri lucrurile merg pe fagasul creat de Dumnezeu. Nici la Bistrita nu se poate spune ca toti calugarii sunt asa cum i-am descris eu. Nu. Si acolo sunt oameni cu frica de Dumnezeu si care pot fi considerati adevarati sfinti insa, din pacate, acestia sunt prea putini".
"Din calugari au devenit personaje ale lumii interlope"
Locuitorii comunei Viisoara, din judetul Neamt, reclama Mitropoliei Moldovei si Bucovinei ca multi dintre calugarii Manastirii Bistrita au un comportament complet opus normelor bisericesti. Localnicii spun ca nu mai suporta faptul ca femeile din sat sunt agatate de calugari care se dedau la adevarate orgii. "Problemele au inceput in urma cu cativa ani. Calugarii coboara in sat si beau pana cad. Se iau de femei de nu mai are nimeni curajul sa mearga prin sat. Din calugari au devenit personaje ale lumii interlope', a spus Ion C. unul din batranii satului.
Aproape toti localnicii au avut de furca cu calugarii, insa oamenii se feresc sa vorbeasca despre ispravile acestora de frica blestemelor cu care sunt amenintati de "preacucernicii parinti". Chiar conducerea manastirii a precizat ca localnicii au de furca cu multi calugari care beau, fumeaza, joaca carti si iubesc femeile. Sefii manastirii sustin insa ca nu ii poate supraveghea pe toti calugarii care isi fac de cap prin sat, ori prin chilii. Satenii au cerut si ajutorul Politiei, care s-a dovedit insa nevolnica in lupta cu calugarii posedati de diavol. Localnicii au spus insa ca in orice moment ar putea declansa o rascoala daca nu se linistesc calugarii de la Manastirea Bistrita.
