Disperat de nepăsarea autorităților, unchiul lui Marius Balo, românul închis în China, amenință cu greva foamei. “Acolo e un iad. Un bărbat de peste 1,80 m ajuns la 60 de kilograme!”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Marius Balo, profesorul român condamnat în China la opt ani de pușcărie pentru complicitate la fraudă contractuală, are în România o singură rudă, pe Ioan Felecan, 66 de ani. Un unchi care, de ani buni, încearcă din răsputeri să-l aducă acasă. Bărbatul spune că Balo trăiește într-un iad, nu a mai văzut carne și apă caldă de șase ani, mănâncă doar varză și orez. Unchiul lui Marius Balo a ajuns la capătul puterilor și spune că va intra în greva foamei.
Cuprins:
- Apartamentul moștenit, vândut pentru plata amenzii
- Inamicii unchiului lui Balo: timpul, bolile, dar și nepăsarea autorităților române
- “Poate cineva îmi va auzi strigătul și îl va salva pe nepotul meu din iadul de acolo”
- Nu a mai văzut carne și apă caldă de șase ani
- Jurnal în pușcărie
- Ministerul Justiției spune că Balo e bine, avocatul, că nu știe nimic de el
Ioan Felecan, fratele mamei lui Marius Balo, își trăiește bătrânețile într-o gospodărie modestă, din satul Sălicea, la aproape 15 kilometri de Cluj. E singur cu acareturile din curte. Soția lui e plecată de ceva vreme în Italia. Chiar și împovărat de boli și de singurătate, Ioan Felecan nu a renunțat nici o secundă la lupta dusă pentru extrădarea nepotului său.
Apartamentul moștenit, vândut pentru plata amenzii
Felecan a căutat avocați, a gestionat cum s-a priceput mai bine toți banii obținuți din vânzarea apartamentului din centrul Clujului pe care Marius Balo îl moștenise de la mama lui. Pentru că, la un moment dat, a fost nevoie rapid de bani pentru plata amenzii pe care nepotul său trebuia să o plătească prin decizia instanței chineze care l-a judecat și condamnat.
Pentru ca tratativele de transfer să poată să înceapă trebuiau să fie îndeplinite două condiții: plata amenzii, care se ridica la aproximativ 20.000 de euro, iar pedeapsa să fie definitivă, să nu poată fi atacată la Curtea de Apel. Amândouă condițiile sunt îndeplinite, motiv pentru care ambele state, cel român și cel chinez, au agreat procedura de extrădare. Cu atât mai mult cu cât Curtea de Apel Cluj a recunoscut hotărârea de condamnare și a dispus transferul.Ioana Bonda, avocat implicat în acest caz:
Inamicii unchiului lui Balo: timpul, bolile, dar și nepăsarea autorităților române
Acum, Ioan Felecan a ajuns la limita disperării. Din cauza nepăsării, spune el, a felului în care statul român se ocupă de cazul nepotului său, care zace într-o pușcărie chineză, cu toate actele de transfer întocmite. Îi este teamă că nu va mai apuca ziua în care îl va putea vedea din nou pe Marius, fiul surorii lui.
“Poate cineva îmi va auzi strigătul și îl va salva pe nepotul meu din iadul de acolo”
“Cum pot să mă mintă în față? Cum pot să spună că vorbesc cu el, că se interesează de el? Marius mi-ar fi spus la telefon. Atunci de ce mai e în pușcărie acolo, când are toate actele gata? Au dat vina pe gripa asta, dar gripa a trecut! Sunt mincinoși și ticăloși... Ce mi-a mai rămas? Nimic. Pentru că speranțe în autorități nu mai am, ci doar în Dumnezeu... O să intru în greva foamei, asta o să fac. Poate atunci cineva îmi va auzi strigătul și îl va salva pe nepotul meu din iadul de acolo!”, spune Ioan Felecan.
Singura persoană cu care Marius Balo poate vorbi la telefon este unchiul său, doar numele lui este trecut în registrul celor ce pot fi sunați de profesorul român. Balo are dreptul la patru minute la telefon pe lună. Atunci când le folosește, Marius, spune unchiul său, întreabă exasperat, epuizat, de stadiul transferului său - agreat de ambele țări -, care, la un moment dat, părea să fie rezolvat în doar câteva săptămâni.
Nu a mai văzut carne și apă caldă de șase ani
“Marius are dreptul la patru minute pe lună. Dacă totul e în regulă, sună un minut pe săptămână. Au fost dăți în care am vorbit trei minute și atunci i-a mai rămas doar un minut. Îmi spune că nu mai poate, că nu înțelege de ce nu este adus în România dacă actele sunt gata. «Mă rog la Dumnezeu în fiecare zi să mă scoată de aici, să ajung acasă!», așa îmi spune”, mai povestește bărbatul.
Acolo e un iad... Nu a mai văzut carne de șase ani, mănâncă doar varză și orez! O zi varză, o zi orez... Iar apa caldă pentru duș nu există. Un bărbat de peste 1,80 m ajuns la 60 de kilograme...”Ioan Felecan, unchiul lui Marius Balo:
Jurnal în pușcărie
Trecerea timpului este cu atât mai greu de suportat, cu cât Marius Balo nu vorbește cu nimeni. El nu știe chineză, iar ceilalți condamnați nu vorbesc engleză. Așa că s-a apucat de scris. Își așterne gândurile într-un jurnal de pușcărie. A adunat până acum vreo 20 de caiete, cu care speră să plece de acolo când va fi transferat.
Ministerul Justiției spune că Balo e bine, avocatul, că nu știe nimic de el
Referitor la acest caz, autoritățile române au remis presei un comunicat în care spun că sunt în permanentă legătură cu Marius Balo despre a cărui stare de sănătate susțin că este bună, iar condițiile din penitenciar, sigure.
Explicațiile Ministerului Justiției vin în contextul în care avocatul Eugen Iordăchescu a declarat pentru Libertatea că nimeni nu mai știe nimic de clientul său, nici măcar dacă mai este în viață. Apărătorul lui Balo spune că a trimis adrese autorităților implicate în care s-a interesat de soarta lui, dar că nu a primit nici un răspuns.
