Viața și Lupta în Bahmut, Cel Mai Sângeros Punct Al Războiului Din Ucraina: „Sunt Cadavre Peste Tot. Rușii Ne Atacă Neîncetat”

Victoria Khamaza, 32 de ani, a început să ducă ajutoare în Bahmut, regiunea Donețk, în estul Ucrainei, la sfârșitul lunii aprilie 2022. Își amintește că era un oraș incredibil de frumos, plin de flori și cu o arhitectură impresionantă.

„În timpul unui raid aerian, muncitorii îngrijeau în continuare trandafirii înfloriți de pe bulevardul principal. Oamenii au rezistat, au încercat să trăiască normal până în ultima clipă”, mărturisește jurnalista.

Acum, orașul este o ruină, aproape toate clădirile sunt la pământ, nu există apă potabilă, electricitate sau căldură, iar cei aproximativ 2.000 de civili arareori ies din subsoluri. Și situația soldaților ucraineni este cât se poate de cruntă, mai ales că sunt în bătaia focului inamic aproape neîncetat, indiferent că e noapte sau zi.

„Noaptea, orașul este acoperit de o strălucire. E ca un răsărit de soare, dar fără soare. Se aud focuri de armă tot timpul, în fiecare clipă auzi o explozie sau ceva prăbușindu-se. Nu e niciodată liniște”, povestește Victoria Khamaza, potrivit Meduza.

„Ești în pericol tot timpul”

În ultimele luni, alături de o echipă de voluntari, jurnalista a făcut zeci de drumuri în Bahmut pentru a livra militarilor medicamente și alimente, muniție, veste antiglonț, căști, uniforme.

Recomandări

Cum au ajuns rasismul și sexismul scuze pentru ca statul român să nu mai aplice legea în cazuri de violență sexuală asupra fetelor

„Când ești în Bahmut, ești în pericol tot timpul. Este foarte riscant să te deplasezi. Într-o noapte, au avut loc lupte de stradă – grupuri de sabotaj intrau în oraș, iar băieții noștri le neutralizau. Nu puteam să dorm: auzeam schimburile de focuri, apoi pe cineva țipând sau gemând, apoi o bombă, o clădire care se prăbușea. Ce contrast! Tu încerci să dormi, iar undeva în apropierea ta, cineva se luptă pentru viața lui.”

Viața și lupta în Bahmut, cel mai sângeros punct al războiului din Ucraina: „Sunt cadavre peste tot. Rușii ne atacă neîncetat” — Fotografii de pe pagina de Instagram a jurnalistei Victoria Khamaza

Khamaza spune însă că cel mai înfricoșător lucru nu este să fii ucis, ci să fii prins sub dărâmături și nimeni să nu te poată scoate de acolo.

Asta s-a întâmplat cu o întreagă familie în urma unui atac. Casa s-a prăbușit peste ei, au supraviețuit, însă salvatorii nu au putut ajunge la ei din cauza bombardamentelor. „Tatăl, mama, fiul și fiica au zăcut acolo până la moarte. Nici până acum n-au ajuns să-i scoată de acolo.”

Săptămâni întregi în tranșee, fără apă sau mâncare

Recomandări

Un film de neratat: Copiii s-au filmat pentru mamele plecate la muncă în Vest. „Femeile dispăreau de pe strada noastră”

Cei mai mulți militari din Bahmut se adăpostesc la rândul lor în subsoluri, în ciuda condițiilor grele. Frigul este cumplit, umiditatea este mare, motiv pentru care mulți luptători au făcut pneumonie sau tuberculoză.

Iar în tranșee, mai ales pe linia de contact, situația era încă și mai teribilă, povestește tânăra. „Când ploua, băieții stăteau în apă până la genunchi sau până la brâu. Pe vreme geroasă, luptă cu mâinile și picioarele degerate. Chiar zilele trecute, a fost adus la noi un tip care a mers desculț vreo trei kilometri. Avea picioarele atât de înghețate, încât medicii n-au mai avut ce să salveze.”

„Luptătorii din Bahmut fac lucruri ireale. Au o voință extrem de puternică, se agață pur și simplu de dorința de a învinge, de a-și păstra fiecare centimetru de pământ. Sunt luptători care stau săptămâni întregi în tranșee, fără echipamente, fără mâncare, fără apă – beau zăpadă topită. Dar nu-și părăsesc pozițiile până nu primesc ordin”, descrie situația de pe front jurnalista.

Recomandări

Efectele incompetenței din România văzute împreună cu Diaspora: cum atrage Vestul forța de muncă pe care România o neglijează. Exemplul danez

„Peste tot sunt rămășițe umane. Mirosul e îngrozitor”

Orașul este învăluit într-un miros izbitor de moarte. „Sunt cadavre peste tot, zeci și zeci de trupuri care zac pe caldarâm. Mirosul este îngrozitor. Acum este iarnă, totul este înghețat, dar imediat ce va începe dezghețul, va avea loc o catastrofă ecologică. Chiar și acum, de îndată ce se încălzește puțin, corpurile încep să se descompună și infiltrează pământul. Din acest motiv, la periferia orașului, apa din fântâni nu mai este potabilă”.

Imaginea este foarte înfricoșătoare. Rușii atacă de mai multe ori pe zi, se năpustesc asupra orașului unul după altul. Băieții noștri trag în ei, unii cad la pământ, alții trec pe sub gloanțe și calcă peste cadavre.
Victoria Khamaza, jurnalistă:

Rușii nu-și adună niciodată răniții și morții, susține jurnalista. „Peste tot sunt rămășițe umane, picioare, brațe, capete tăiate. Uneori există doar un cap într-o cască.”

Ucrainenii, în schimb, întotdeauna se întorc după camarazi, adaugă ea. „Îi leagă pe băieți de tancuri, de mașini, de ei înșiși, fac orice numai să-i scoată de pe câmpul de luptă, mai ales dacă sunt doar răniți.”

Medicii operează la lumina farurilor

Medicii din Bahmut lucrează sub o presiune uriașă, întrucât spitalul din oraș a fost complet distrus, iar proviziile de medicamente și ustensile sunt insuficiente. Doctorii sunt nevoiți să opereze pe viu, fără anestezic, iar pacienții îndură dureri cumplite, din cauza lipsei de calmante.

Uneori, sosesc câte 70 de răniți pe zi. Alteori – câte 500. „Nici nu apucă să se ocupe de unul, că mai vin încă trei. Când sunt suprasolicitați, medicii ne spun ce să facem și noi îi ajutăm, deși nu avem studii medicale. Am făcut injecții, perfuzii, am pus copci. Noaptea lucrează și la lumina farurilor. În multe zile, medicii n-au timp să mănânce sau să meargă la toaletă. Își schimbă doar mănușile și își sterilizează mâinile. Stau în sala de operație și câte 20 de ore”, explică jurnalista.

2.000 de civili au rămas în oraș

Și situația localnicilor este una înspăimântătoare. Nu sunt în siguranță nici măcar când stau la adăpost. Recent, un bunic în vârstă de 77 de ani și nepotul lui, de 12 ani, au fost uciși în casă de rănile provocate de schijele metalice.

La ultima numărătoare, aproximativ 2.000 de civili au rămas în oraș, dintre care 200 de minori. De ce au rămas oamenii într-un oraș distrus? Bătrânii spun că nu au unde să se ducă. Unii se tem pur și simplu să iasă pe străzi. Există și cei care cred cu adevărat că totul se va termina cu bine și că trebuie doar să mai îndure puțin.