Viața unui ucrainean ajuns la Iași cu o lună înainte de război: „România a fost o uriașă surpriză, nu ne așteptam la un asemenea ajutor”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Mykhailo Plokhotnyuk, atacantul de 23 de ani al Politehnicii Iași, a explicat care este percepția ucraineanului de rând în privința războiului, ne-a vorbit despre ajutorul acordat de marile puteri și despre România.
Cuprins:
Fotbalistul ucrainean a sosit în orașul moldav cu fix o lună înaintea declanșării conflictului din patria sa.
„Dacă nu mă transferam la Iași, aș fi rămas blocat în țara mea. Și puneam cruce și carierei, o perioadă, am mulți foști colegi care nu mai joacă fotbal din cauza războiului. Încă un motiv să fiu recunoscător României", a punctat, din start, jucătorul lui Poli în interviul acordat Libertatea.
Libertateak: Mykhailo, cum îți merge în România, la Iași?
Mykhailo Plokhotnyuk: Sunt din 24 ianuarie în țara voastră, după șapte luni pot spune că m-am adaptat foarte bine. Și mie, și soției ne place foarte mult printre români, sincer, vă apreciem foarte mult.
- Ce apreciezi cel mai mult la români?
- Sunt oameni buni și-mi susțin țara atacată de ruși. Cu această ocazie, vreau să transmit că sunt și eu, atât cât pot, recunoscător românilor pentru că ne-au primit bine, pe mine și pe alți conaționali de-ai mei.
- Tu de unde ești și care mai e situația în orașul tău?
- Eu sunt din Odesa, un oraș superb la Marea Neagră, mare, mai mult de un milion de locuitori. Din fericire, dacă putem spune așa ceva în condițiile războiului, a fost un pic bombardat, cu niște atacuri dinspre mare, dar mai mult au fost bombardate zonele din afara orașului.
„Tata e cu afacerile în țară, dar poate fi chemat la arme”
- Ai tăi cum sunt?
- Cum pot fi niște oameni a căror țară este atacată și bombardată... Soția e cu mine la Iași, părinții și bunicii sunt acolo. Există pericol în continuare. Eu am avut posibilitatea de a mă transfera în România cu o lună înaintea atacului rușilor, altfel nu aș fi părăsit țara. Tatăl meu este tânăr, nu a putut părăsi Ucraina, are afaceri acolo, dar a fost înștiințat că poate fi chemat oricând la arme. Dacă situația se va înrăutăți, va fi chemat în armată, va merge la război.
- Situația cum mai este în Ucraina? Te întreb vizavi de discuțiile tale cu ai tăi, în afara informațiilor din media.
- Situația e la fel, adică rea. Așteptăm vești pozitive, care întârzie să apară, deși sperăm ca până la finele anului să intervină ceva de bine.
„Eram ca frații cu rușii, acum îi urâm, nu-i vom ierta”
- Tu ce părere ai despre ruși, după 24 februarie?
- Înainte eram ca frații, veri, cu rușii, în sensul că îi percep ca pe unii dintre noi. Acum... Simt ceva rău, de fapt, îi urâm! Ne-au omorât, ne-au furat, ne-au batjocorit. Mulți dintre ucraineni nu mai vorbesc deloc rusa, iar după acest conflict pot spune că noi, ucrainenii, suntem mai atașați de țara noastră!
- Vorbeam cu alți străini în această serie de interviuri, croați, albanezi, sârbi, kosovari, spuneau că au reușit să treacă peste conflicte trecute, atunci când țara lor a fost atacată din exterior, nu mai au antipatii vizavi de „atacatori". Cât de mult va dura să treceți voi, ucrainenii, peste asta?
- Foarte mult timp. Va fi o istorie lungă. Aceasta fiindcă, în realitate, situația din Ucraina a fost și este mai gravă decât a apărut în media internațională. Atacurile rușilor au fost feroce, mai crunte decât au fost prezentate.
„Nu toți din UE ne-au susținut”
- Ce părere ai vizavi de ajutorul acordat țării tale?
- Ucraina depinde mult de Statele Unite, ca americanii să ajute în terminarea războiului, să pună presiune pe Rusia. Multe țări au făcut multe lucruri bune pentru Ucraina, dar nu toate din Uniunea Europeană au susținut cauza noastră sută la sută. Altele au fost 50-50 la sută, unii ne-au dus cu vorba sau au fost de partea atacatorilor...
- România?
- Ne-a susținut de la început. Mai mult decât foarte multe națiuni de la care ne-am fi așteptat. La început, Polonia a fost foarte mult de partea Ucrainei, dar în această situație există o mare afinitate între țări.
România chiar a fost o uriașă surpriză. Am văzut cu toții atitudinea României față de Ucraina, mult ajutor și simpatie. O deschidere uriașă și caldă.
- Ce-ți lipsește în acest moment?
- Să stau cu toată familia mea la masă, să-i pot îmbrățișa pe fiecare dintre ei. Este un sentiment ce nu se poate rezolva prin WhatsApp sau printr-o conversație la telefon.
„Cel mai mare lux - pacea”
- Iașiul cum îl apreciezi?
- Un oraș frumos. Nu doar Iașiul e frumos, mi-am petrecut vacanța de vară în România, am vizitat mai multe locuri. București, Brașov, Sibiu, Cluj, chiar a fost un concediu reușit. Mai mult mi-au plăcut Brașov și Cluj, comparativ cu București. Te simți mai confortabil în orașele de provincie. Parcă e și mai multă liniște.
- Cu mâncarea cum te împaci aici?
- (pronunță în românește) Mămăligă cu brânză. Foarte gustoasă. Cea mai bună.
- Apropo, cum te împaci cu limba română?
- Am învățat cuvinte și expresii simple, care mă ajută și la fotbal, dar și în viața de zi cu zi. Înțeleg 70% din cuvintele în limba română.
- Ce nu-ți place în România?
- Nu aș vrea să fiu critic, fiecare țară are plusuri și minusuri. Drumurile? Sunt OK, nu aș putea spune ceva de rău. Până la urmă, mergi mai cu atenție sau mai încet. Este bine că e pace în România, nici nu realizați ce mare lucru este să pui capul liniștit pe pernă, să nu ai teama unui bombardament, să ieși fără frică ziua și noaptea... E cel mai mare lux, credeți-mă!
