Fanii stelişti au mers în caravană în satul Gheboaia, Dâmboviţa, cu daruri şi bani pentru familia Mocanu: Steaua norocoasă a prinţeselor din hambar
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Asociaţia caritabilă Marius şi prietenii construieşte o casă pentru cele cinci fetiţe şi părinţii lor din comuna Finta
Sâmbătă la amiază, pe marginea drumului, Andra şi Iza se întorceau acasă, târând după ele o bicicletă “care cam scârţâie”. Pentru cele două fetiţe, pentru surorile şi părinţii lor, acasă înseamnă, încă, fostul hambar C.A.P. din satul dâmboviţean Gheboaia.
Deodată, într-un nor de praf… Norul nu putea fi decât de praf, pentru că nu suntem într-un basm, să fie norişori trandafirii din vată de zahăr. Drumurile din comuna Finta sunt pe punctul de a fi modernizate, vor fi modernizate iminent, după cum anunţă un panou de lângă primărie. Până atunci, orice vehicul, chiar şi căruţele care-şi leagănă cocoaşele de fân, stârnesc în trecere câte un vârtej de pulbere gălbuie.
Iza şi Andra s-au uitat lung după caravana de maşini cu numere de Bucureşti şi Dâmboviţa. Le-au văzut făcând dreapta pe uliţa care urcă spre hambar.
De când povestea lor a fost publicată în Libertatea, fetiţele au tot văzut maşini de la oraş oprind lângă uşa din fier a hambarului, au văzut oameni coborând, dând bună ziua şi apoi scoţând din portbagaj sacoşe şi pachete cu daruri de mâncat, de îmbrăcat, de jucat. Unii oameni se întorc. Unii oameni, cum e Marius Simionică, de la Asociaţia Marius şi prietenii, rămân.
Vizită pe şantier
Iza are 7 ani, Andra, 9 ani. Mai sunt Cătălina, 13 ani, Mara, 5 ani, şi bebe Paraschiva, aproape 2 ani. De 12 ani, adică de când se ştiu pe lume, au stau cu părinţii, Aurelia şi Aurelian Mocanu, într-o locuinţă improvizată în interiorul hambarului. După apariţia articolului şi a ajutoarelor pentru familie, primarul din Finta le-a concesionat un teren lângă hambar, pentru a-şi ridica o locuinţă.
Marius Simionică şi fundaţia lui au strâns o parte din banii necesari şi au deschis şantierul. Şi-au propus să termine casa până de Paşti. Ar fi a treia casă în nouă luni pe care o ridică pentru familii aflate în nevoie. “Sunt în stare să şi dorm aici, până e gata, la cheie, aşa cum mi-am dat cuvântul”.
De data asta, din maşinile care au parcat la poarta micilor prinţese au coborât suportere şi suporteri stelişti. Au venit şi fani ai sportului din Târgovişte, de la gruparea Cavalerii Cetăţii. În câteva minute, o mulţime de ultras s-a strâns la sfat, în faţa hambarului.
Fanii stelişti s-au dus să-l salute pe Marius Simionică, apoi au început descărcarea pachetelor. Cele două cămăruţe şi holul unde e instalată familia au fost invadate de vocile galeriei: “Produse de igienă! Alimente! Jucării! Haine! Igienă! Alimente! Atenţie, copil!”. Era Mara, care se strecurase înăuntru ca un şoricel în cămară.
Date din mână în mână, pachetele au umplut odăile familiei. Aurelian, care a ajutat la descărcat, nici nu îndrăznea să se uite spre ele. Aurelia, bebe Paraschiva în braţe, zâmbea cu ochii şi mulţumea oricui se apropia de ea.
Bani pentru casă, coşul zilnic şi oftalmolog
Aţi spune că fetiţele s-au repezit să scotocească în plase şi în saci? Nu, ce poţi găsit în plase şi saci? Lucruri. Cum să pierzi vremea cu lucruri când în faţa ta se află oameni nemaivăzuţi?
Numai după insistenţele unei suportere, Iza a apucat de picior un ursuleţ, pe care l-a botezat pe loc: Ştefania. “Şi de-acum înainte va dormi cu mine”.
Pentru micile prinţese din hambar, vizita a fost marele cadou. S-au rotit în jurul oaspeţilor, au cerut cu împrumut ochelari de soare, să vadă cum se vede prin ei, şi telefoane mobile, să vadă cum e să pozezi. Iza a primit colante cu emblema Stelei şi a împodobit câteva maşini cu ele.
Pe lângă pachetele cu rechizite, haine, jucării, încălţăminte, detergenţi, ulei, prosoape, mâncare pentru căţeluşa Leia şi ce mai trebuie într-o gospodărie, fanii stelişti au strâns şi bani: în jur de 9.000 de lei. Din această sumă, părinţii au primit în jur de 1.300 de lei, în mână, restul urmând să fie donat în contul Asociaţiei Marius şi prietenii, pentru construirea casei.
Suporterii vor plăti şi operaţia la ochi de care are nevoie Cătălina. Fetiţa nu mai vede cu ochiul stâng, are probleme şi la dreptul şi suferă de dureri de cap. De asta nici n-a putut să se bucure laolaltă cu surorile ei de caravana de la Bucureşti.
Datoria morală de pizza
Drumul spre Gheboaia a avut nevoie de trei săptămâni de pregătiri, de timp pentru cumpărături, timp pentru împachetat şi de acea coordonare posibilă numai într-o galerie.
Fanii stelişti au mai ajutat familii nevoiaşe şi vor să ajute în continuare, pe cine pot, cu ce pot. N-o fac pentru reclamă, au şi refuzat să dea interviuri la “palatul” prinţeselor.
O fac din acelaşi simţ al datoriei care-i ţine legaţi de o echipă care a fost campioana Europei şi care acum îşi caută calea în ligile inferioare. O fac din respect pentru codul moral pe care l-au îmbrăţişat odată cu dragostea pentru culori.
După ce au depus pachetele în locuinţa familiei Mocanu, suporterii şi-au luat la revedere şi s-au dus la meci. Vremuri grele, clipe frumoase, cum spune un cântec de stadion.
Sprijinit în lopată, Marius Simionică, bărbatul care a lăsat Legiunea Străină pentru o slujbă în Anglia şi slujba din Anglia, pentru “a-şi bate capul prin România”, a dat şi el mâna cu fanii stelişti. Era ca şi cum două nebunii se uitau una la alta, dincolo de cuvinte, într-o sâmbătă după-amiază de martie, avându-i ca martori întru istorie pe numita Alina, iapa, şi pe numitul Porculeţ, viţelul.
Nebunia care zideşte o casă în două luni a salutat nebunia de a pune umărul la asta, umărul şi steagul luptelor care niciodată nu sunt pierdute, pentru că niciodată nu sunt încheiate. Apoi, unii au continuat să pună blocuri de BCA, iar ceilalţi au reintrat în norul de praf care i-a teleportat la Bucureşti sau la Târgovişte.
În aceeaşi sâmbătă după-amiază, a fost pentru a doua oară când Iza şi surorile ei au mâncat pizza, adusă în cutii, de la o pizzerie din Târgoviște. Asta era una dintre micile dorinţe ale micilor prinţese, dorinţă de care fanii stelişti au ţinut cont. Fetiţele mai mâncaseră pizza o singură dată, când mama lor lucra la cartofi, la Lunguleţu.
Cine doreşte să ajute la construirea casei familiei Mocanu poate dona prin intermediul paginii de Facebook a Asociaţiei Marius şi prietenii.
