Lupta unui om cu sistemul, de la primul „Nu” și până în prezent: Șefii județului Suceava cer daune de 50.000 de euro de la un pensionar din Valea Putnei, care s-a opus proiectului gropii de gunoi pe pășunea satului | FOTO
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Pojorâta este o comună cu populație îmbătrânită, în jur de 2.700 de locuitori, situată în partea montană a județului Suceava. Ca în orice comunitate mică din România, și aici oamenii trăiesc cu teama de a nu deranja autoritățile locale, pentru că, se știe, primăriile țin cheia multor hârtii de care au nevoie cetățenii.
Cuprins:
- Satul vs „uzina ecologică”
- Prima victorie la Curtea de Apel Cluj
- „Cei mai mulți fragi creșteau acolo. Era pășune”
- „Ei au făcut pe nevăzute și pe repede-înainte totul”
- „Să se gândească la faptul că acolo trăiesc oameni”
- Cei 8 din Pojorâta
- Nu pot să văd că cineva își bate joc de viața noastră”
- APIA le-a tăiat subvențiile
Totuși, când șefii județului și aleșii comunei au decis să ridice un depozit de deșeuri lângă satul Valea Putnei, o mână de localnici s-a pus împotrivă. Litigiul a ajuns la Curtea de Apel Mureș, vezi dosarul aici, următorul termen fiind pe 21 martie.
Ce au însemnat acești peste 17 ani de rezistență pentru oamenii din Valea Putnei și pentru liderul revoltei, Aristide Maxim, puteți afla din articolul de mai jos.
Satul vs „uzina ecologică”
În martie 2007, Primăria Pojorâta a chemat localnicii din Valea Putnei la o discuție pe tema gropii de gunoi pe care Consiliul Județean plănuia să o ridice lângă satul lor. Ați putut citi despre proiect și despre controversele în jurul lui în Libertatea.
La acea primă consultare, primarul și preotul le-au atras atenția oamenilor că nu va fi o groapă de gunoi, ci de „o fabrică de preparare și recondiționare a deșeurilor menajere”, „o stație supertehnologică”. Îndemnurile sunt consemnate în procesul verbal al ședinței populare, document aflat în posesia Libertatea.
[pdf-embedder url="https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2024/02/1-procesul-verbal-al-consultarii-publice-de-la-pojorata-din-2007.pdf" title="1-Procesul-verbal al consultării publice de la Pojorâta din 2007"]
Procesul-verbal al consultării publice de la Pojorâta din 2007.
Acesta a fost discursul autorităților de câte ori s-au aflat față în față cu locuitorii din Valea Putnei: „din conștiința oamenilor trebuie să dispară termenul de groapă de gunoi”, iar în loc să fie folosită expresia „uzină ecologică”, afirma un politician, la dezbaterea din iulie 2009, desfășurată la sediul CJ Suceava.
[pdf-embedder url="https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2024/02/2-proces-verbal-sedinta-dezbatere-publica-11719-29-07-2009.pdf" title="2-Proces verbal sedinta dezbatere publica 11719 29.07.2009"]
Procesul verbal al ședinței dezbatere publică 11719, 29 iulie 2009.
Înapoi, la acea primă ședință cu sătenii din Valea Putnei. Printre cei care au pus întrebări și au exprimat îndoieli că un depozit de deșeuri e sursă de bine pentru comună s-a numărat și Aristide Maxim.
„Platforma de deșeuri presupune emisie de mirosuri, poluează apele, diminuează aspectul turistic al satului, e aproape de pășuni, de case, de schituri”.
La sfârșitul ședinței, în ciuda lămuririlor date de primar și de preot, sătenii au căzut de acord să semneze „un memoriu de respingere a propunerii de construire a stației de tratare a deșeurilor” la Valea Putnei.
Au trecut 17 ani de atunci, iar Aristide Maxim se află în situația de a plăti pentru acea părere „contra”, de la care nu a abdicat, peste 50.000 de euro către Consiliul Județean Suceava.
Prima victorie la Curtea de Apel Cluj
Opt oameni au dat în judecată CJ Suceava și Consiliul Local Pojorâta, pentru a împiedica proiectul construirii gropii de gunoi. Opt oameni, dintre care doi s-au retras. Au mai rămas șase. O societate de avocatură din Cluj, Plopeanu & Ionescu, și Asociația Crescătorilor de Animale Bucovina Valea Putnei, condusă de Aristide Maxim, au reclamat, de asemenea, proiectul depozitului de deșeuri din Pasul Mestecăniș.
Oamenii din asociație au cerut în instanță anularea hotărârii nr. 64 din data de 9.08.2010 a Consiliului Local al comunei, privind darea în administrarea Consiliului Judeţean Suceava a suprafeţei de nouă hectare de teren, pentru construcţia obiectivului „Depozit ecologic Pojorâta”. Motivul: autoritățile au aprobat respectiva HCL fără consultare publică prealabilă.
Tot în dosarul nr. 5737/86/2014, reclamanții au solicitat și cheltuieli de judecată şi obligarea pârâţilor comuna Pojorâta şi primarul comunei Pojorâta la plata în solidar a daunelor morale de un leu, ca „modalitate simbolică de reparare a prejudiciului moral suferit ca urmare a adoptării acestei hotărâri”.
În ianuarie 2016, Curtea de Apel Cluj a dat câștig de cauză oamenilor din Pojorâta și a dispus anularea HCL nr. 64 din 2010, precum și plata daunelor de 1 leu și a cheltuielilor de judecată în valoare de 350 de lei de către primăria comunei.
[pdf-embedder url="https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2024/02/3-hotarareca-cluj-2016.pdf" title="3-hotarareCA-Cluj-2016"]
Curtea reţine că adoptarea actului administrativ din speţă, deşi reprezintă o parte din actele administrative ce compun procedura de realizare a investiţiei, s-a făcut fără consultarea colectivităţii locale în numele căreia a acţionat autoritatea deliberativă a comunei Pojorâta şi drept urmare s-a încălcat astfel dreptul garantat de lege al cetăţenilor interesaţi a fi informaţi, consultaţi în procedura de luare a deciziei.
„Cei mai mulți fragi creșteau acolo. Era pășune”
„Tu declari că terenul e liber de sarcini, dar tu ai concesionat deja terenul ăla la asociație. Terenul era pășunea satului încă dinainte de 1989. L-am preluat și l-am dus la stadiu de folosință în 2009. Asociația există din 2006, de atunci avem contract cu primăria”, susține Aristide Maxim.
Cu privire la proiectul depozitului de deșeuri, șeful asociației din Valea Putnei afirmă că a descoperit mai multe nepotriviri cu realitatea din teren. „Pe locul ăla nu era pădure. Au mințit cei de la APM Bacău în documente, că sunt copaci, pădure. Era pășune, mărginită de o lizieră, o fâșie de brazi de 60-70 de ani. Era un tăpșan cu fragi, floră spontană. Cei mai mulți fragi creșteau acolo. Prin 2012 toamna, au venit și au bătut primii țăruși. Luam țărușii ăia și-i aruncam cât colo. N-or să facă ei groapa aici. Au intrat și au tăiat acea fâșie de pădure. Aici ne-a durut, că au mințit. Că era pășune dintotdeauna”.
Țărușii au fost bătuți și o cantitate uriașă de pământ a fost dislocată și transportată pe partea cealaltă a muntelui.
Ca detaliu de atmosferă, terenul pe care a fost dus pământul aparținea unui fost deputat, Ion Dumitru, care a primit compensații de la stat pentru că l-a pus la dispoziție.
„Ei au făcut pe nevăzute și pe repede-înainte totul”
În vreme ce construcția avansa, autoritățile locale și centrale au găsit o soluție pentru ca terenul de nouă hectare să fie inclus legal în proiect. Consiliul Județean Suceava a solicitat din nou, prin Hotărârea nr. 58 din 31.03.2016, trecerea celor 9 hectare din domeniul public al comunei Pojorâta în domeniul public al județului.
„Cei de la CJ au avut 465.000 de euro, din tot costul proiectului, alocați pentru treaba asta, pentru informarea oamenilor. Ce-au făcut ei cu banii ăia? Consultările publice, conform legislației, trebuiau făcute din om în om, din casă în casă, în zona unde e problema, vecină cu groapa de gunoi. Or, ei au făcut așa ceva? Au făcut un simulacru de consultare publică. Ei au făcut pe nevăzute și pe repede-înainte totul. Lasă, doar n-o să ne împiedicăm noi de două babe”, spune Aristide Maxim.
Între 1996 și 2000, domnul Maxim a fost consilier județean, „mă cunoșteau sucevenii și m-au votat, eram la un partid mititel. Pe atunci era foarte colorat Consiliul, multe partide reprezentate, acum sunt mai puține culori politice”.
Acea experiență l-a ajutat să înțeleagă cum funcționează administrația din interior și cum ar trebui să interacționeze aleșii cu cetățenii.
„Să se gândească la faptul că acolo trăiesc oameni”
În august 2016, primăria comunei a organizat o dezbatere publică, iar localnicii care au fost prezenți s-au pronunțat împotriva cedării terenului și construirii unei gropi de gunoi lângă casele lor. În ciuda acestei opoziții, în 9 septembrie 2016, Consiliul Local Pojorâta a adoptat o nouă hotărâre prin care trecea terenul în domeniul CJ Suceava.
La ședința de CL, a participat și Aristide Maxim și a cerut să ia cuvântul. „În mod normal a fost o dezbatere publică și n-ar mai fi indicat să se reia discuțiile. Dar pentru că sunteți prezent o să vă acordăm 3 minute pentru a vă exprima punctul de vedere”, i-a spus președintele de ședință.
[pdf-embedder url="https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2024/02/4-proces-verbal-sedinta-cl-9-09-2016.pdf" title="4-Proces-verbal sedinta CL 9.09.2016"]
„Sperăm ca în ultimul moment consilierii locali să nu aprobe, să se gândească la faptul că acolo trăiesc oameni și singura sursă de existență este creșterea animalelor. Fiecare ploaie deja de acum aduce cantități imense de aluviuni la vale”, a declarat Aristide Maxim în ședința de CL.
El a pledat pentru mutarea depozitului în altă locație și a argumentat că pășunile de lângă groapa de gunoi vor deveni greu accesibile pentru proprietarii de animale din zonă.
Apoi Consiliul a votat, în unanimitate, noua HCL, nr. 80 din 2016, de trecere a celor 9 hectare în domeniul public al județului.
Asociația condusă de Aristide Maxim a dat din nou în judecată autoritățile și a cerut din nou anularea hotărârii de CL. De data asta, cetățenii din Pojorâta au pierdut procesul (dosarul nr. 7025/86/2017*, de la Curtea de Apel Iași). Însă nu au renunțat la rezistență.
Societatea de avocați Plopeanu&Ionescu din Cluj s-a alăturat cauzei și, împreună cu Aristide Maxim și crescătorii de animale din Valea Putnei, a contestat în instanță autorizația de construcție eliberată de autorități pentru depozitul de deșeuri.
În septembrie 2019, Curtea de Apel Cluj a dat dreptate oamenilor din Pojorâta și celor doi avocați clujeni (dosarul nr. 3655/117/2018) și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Cluj.
Cei 8 din Pojorâta
Nici Consiliul Județean, apărat de firma de avocatură Stoica & asociații, nu a renunțat la proiect și, după ce a câștigat procesul contra HCL nr. 80 din 2016, i-a dat în judecată pe protestatarii din comună. Precum „cei 7 din Chicago”, tinerii americani judecați pentru incitare la revoltă într-un celebru proces din perioada Nixon, așa și cei 8 din Pojorâta au fost trimiși în boxa acuzaților pentru că au ridicat vocea contra autorităților.
Astfel, în dosarul nr. 548/86/2022, aflat pe rolul Tribunalului Suceava, CJ Suceava și UAT Județul Suceava, în calitate de reclamanți, cer daune de la cei opt localnici care s-au opus proiectului, în frunte cu Aristide Maxim. E doar unul dintre dosarele în care autoritățile sucevene s-au îndreptat în instanță împotriva oamenilor din Valea Putnei. În total, CJ Suceava solicită plata unor cheltuieli de judecată în valoare de peste 50.000 de euro.
După cum ați putut citi în Libertatea, firma Stoica & asociații a primit, pentru că reprezintă CJ Suceava în procesele legate de depozitul de deșeuri, peste 100.000 de euro, fără licitație, prin încredințare directă. Plata onorariilor este probată de hotărârile publicate, de-a lungul anilor, pe site-ul oficial al CJ. Acești bani vor să-i recupereze șefii județului de la Aristide Maxim, 70 de ani, care are o casă în Valea Putnei și o pensie de 2.300 de lei.
Nu mă sperie pe mine cu asta. Vor să știe din ce aluat sunt făcut? Nu sunt din aluat din care cred ei, să mă rup una, două.
Pe canapeaua din sufrageria soților Maxim, dosarele se adună în stive. Ordonate, etichetate. După peste 14 ani de umblat prin tribunale, domnul Aristide le știe conținutul aproape pe de rost, cu date, nume, motivări. În tot acest timp, inginerul pensionar s-a minotaurizat, cum ar spune domnul Ionesco. S-a adâncit în labirintul spețelor.
„Am vrut să apăr bucata asta de pământ, să nu fie distrusă, să se poată bucura de ea și generațiile care vin. Mai mult decât casa și mașina, ce pot să-mi ia?!”. Adevărul e că are și o trupă de câini cu picioare scurte, niște găini mai mult sau mai puțin fericite, în funcție de vreme, aproximativ două pisici (una colindă pe la vecini), două vaci.
Nu pot să văd că cineva își bate joc de viața noastră”
Cu cât capcana de hârtii din jurul lui se ramifică, cu atât domnul Aristide ține mai strâns de busola lui aeriană și de contabilitatea pământeană a dosarelor de pe canapea. Plătește avocat din pensie și, când pensia n-a mai fost de ajuns, s-a împrumutat la bancă pentru a putea suporta consecințele financiare ale revoltei sale față de ceea ce consideră un abuz al autorităților.
Libertatea a discutat cu domnul Maxim și sătenii din Valea Putnei și în 2018. După șase ani, i-a găsit la fel de neînduplecați.
„Din 2000 locuiesc aici, dar cunosc satul ăsta de când eram mic. Am copilărit la Broșteni, m-am născut la Panaci. Am fost sucevean până în 1998. Nu pot să stau pasiv și să văd că cineva își bate joc de viața noastră, indiferent unde-aș locui. Când s-a auzit prima dată că vor să facă groapă de gunoi în comună, am depus, cu oamenii din sat, vreo șase, șapte petiții, care au avut soarta să ajungă la coșul de gunoi. Cel care le-a dus acolo la primărie, la Consiliul Județean, a mers pe încredere, n-a luat număr de înregistrare la ele”.
De la acel „Nu” spus la consultarea din martie 2007, de la acea frază „platforma de deșeuri presupune emisie de mirosuri, poluează apele, diminuează aspectul turistic al satului, e aproape de pășuni, de case, de schituri”, au trecut 17 ani. Aristide Maxim n-a dat înapoi. Nu s-a temut, nu s-a îndoit.
„Cel mai mult mă înfurie că au mințit. Au mințit că panta e mică, nu de 45 de grade. Au mințit la distanțele măsurate: șoseaua e la 42 de metri, iar cele mai apropiate case sunt la 400 de metri. N-au menționat nicăieri că pe sub teren trec tuneluri dintr-o fostă mină de minereuri complexe. Cu sute de mii de tone de deșeuri deasupra și cu părți de versant din soluri argiloase, ce stabilitate mai are muntele ăsta? N-au ținut cont că totuși la obiectivele astea există legislație națională și internațională. Un astfel de depozit e mai poluant ca 10 uzine”.
Nechifor (n.red. - fostul președinte al CJ Suceava) ne spunea că apa aia, care iese din stația de tratare, e bună de băut. Domnilor, dacă e bună de băut, facem noi, pe banii noștri, instalație din aia de îmbuteliere și v-o dăm la masa de protocol. S-o folosiți dumneavoastră! Demonstrați-ne nouă că este bună, că groapa de gunoi poate funcționa în condiții nepoluante și de siguranță, pe zona aia pe care ați pus-o!
Termenul de comparație îl reprezintă, pentru domnul Maxim, modul în care este gestionat gunoiul în Occident: „reciclează totul sau distrug, le rămân pentru depunere 2-3 la sută din ce colectează și astea sunt cele compostabile. Hârtia se poate recicla, lemnul, metalul, sticla, plasticul se pot recicla. Rămâne fracția de deșeu menajer. Poate fi folosită la cuptoare de ardere. Există clopot de colectare a gazelor, aduni gaz metan pe care poți să-l arzi. Or, la depozitele de la noi, se degajă, pe lângă metan, furani, dioxid de carbon, hidrogen sulfurat, pulberi umede, pulberi uscate”.
APIA le-a tăiat subvențiile
Așa cum se temeau oamenii din Valea Putnei, construirea depozitului a tăiat calea de comunicare între porțiunile de pășune de pe versanți. Și, după ce vor începe să fie aduse deșeuri, pășunatul în sine va deveni imposibil.
„Nu-ți mai ia nimeni laptele, dacă vacile mănâncă iarbă cu pulberi pe ea. Un depozit din acesta e puternic poluant, pe o rază de 100 de metri e zonă cancerigenă. Pe o rază de 3-4 km, e intens poluant. Există legi legate de agricultura ecologică. Pe o rază de 30 de kilometri, de la un depozit din ăsta, nu poți face agricultură ecologică. Cum ne-au pus nouă depozitul ăsta, pe Mestecăniș, inclusiv șoseaua trece prin zona cancerigenă. Or, noi toată pășunea o avem pe o rază de vreo 300-400 de metri în jurul lui, până la un kilometru. Din momentul în care ar funcționa depozitul, nu mai avem ce căuta cu vitele acolo”.
Funcționarea depozitului depinde de o autorizație de mediu, a cărei emitere se află „în curs de derulare” la APM Suceava.
Ca și cum apariția unei gropi de gunoi în mijlocul pășunii nu era de-ajuns, asociația crescătorilor de vite condusă de Aristide Maxim a pierdut, de doi ani, subvențiile de la APIA. Despre aceasta și despre cum s-au opus localnicii din Valea Putnei și acestei decizii, citiți mâine, în partea a doua a reportajului.
gavrildragan 01.03.2024, 09:12
Dacă este așa de ecologică această groapă de ce nu o fac acolo în buza orașelor de unde provin aceste deșeuri? Bravo lor sătenilor.
golgol 01.03.2024, 10:37
In România justiția e zero. Gorghiu si Predoiu trebuie dati afara ca iau bani multi si rezultate zero. La noi exista in legislatie 30 zile pt orice act, orice decizie etc. La noi trebuie sa dai in judecata sa cheltuiesti bani pe avocați si sa pierzi timpul cu procese. La noi instituții ale statului care se ocupa de justitie sunt pe degeaba si pe bani f multi. Multe ilegalitati asupra romanilor din partea unei institutii se rezolva doar prin tribunal si atat, unii care nu au bani n au ce sa faca
maximala 01.03.2024, 11:49
Stat obez mizerabil esuat.Atata poate...
Dymy 01.03.2024, 11:58
Faptul ca se dau foarte multe minusuri la comment-uri de bun simt imi da de gandit ! Fabrica de troli plateste bine de tot bag seama
borabora 01.03.2024, 12:13
Justitia romana nu e zero. este un instrument de corectie si descurajare a tuturor celor care se opun intereselor de grup ale celor care stapanesc tara ca pe o mosie.