VIDEO/ Miorița s-a născut la malul mării. Cum arată oaia Prolific, creată la Institutul de la Palas
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Rasa de oi Prolific își merită numele: fată mulți miei și, practic, ajută la creșterea cantității de carne, dar mai dă și mult lapte. Un miracol genetic care ar putea crește considerabil turmele României, realizat în 30 de ani de cercetări.
Există un loc în România unde oaia are statuie. Un loc păstorit de baciul dobrogean neinclus, nu știm de ce, în poemul „Miorița”. Pe acest picior de plai se resimt urmele Raiului de odinioară, când cercetarea în agricultură însemna mai mult, când statul investea și ținea la pământurile sale. Dar tot ca în poem, după Revoluție au existat unii care „mări se vorbiră și se sfătuiră” cum să îngenuncheze un domeniu înfloritor. Povestea noastră nu are însă sfârșitul tragic al Mioriței și în locul unei morți, deznodământul nostru înseamnă o naștere. La Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Ovinelor şi Caprinelor Palas s-a născut o nouă oaie. Rasa de oi Prolific urmează să fie omologată anul viitor și este mama-eroină a turmelor. Fată și tripleți, astfel că la suta de oi poți să obții 170 de miei.
Un miracol al științei care îl face mândru pe Radu Răducu, directorul Institutului. Un om care de 30 de ani a muncit la crearea raselor noi de oi care sunt mândria institutului. Dacă și-ar fi luat un credit pentru casă când a pornit încrucișările dintre rase, acum l-ar fi achitat. Radu Răducu a luat însă pe credit un vis: că poate să facă oi 100% românești. Și în 2010 a omologat oaia de lapte Palas, în 2012 pe cea de carne, iar în 2018 îi vine rândul mezinei Prolific.
„Am ales oaia și bine am făcut. Pentru că, vă imaginați, să lucrezi într-o instituție de cercetare, într-un oraș cum este Constanța, e vorba și de o evoluție profesională, să-ți dai doctoratul, dar mai demult, nu acum, să accezi la grade de cercetător... Și e și mulțumirea sufletească și împlinirea profesională că, dom’le, în viața asta, am făcut ceva”, spune directorul care, culmea, ceea ce a refuzat să facă în ultimii 30 de ani a fost să meargă cu turma.
Rezultatele cercetării trebuiau să facă diferența de vreme ce au pierdut bună parte din pământurile pe care odinioară pășteau liniștite bârsanele. De altfel, cum ajungi la baza de cercetare, pășești pe un drum băltit care are de o parte și de alta clădirile fantomatice care au aparținut cândva institutului. Terenuri retrocedate și uitate. Dar în curtea cu pini și cu gazon la linie, cu saivane vechi, dar îngrijite, perspectiva decrepită se șterge.
Minunea de la Palas
În țarc, este scoasă la expoziție turma de oi Prolific, cu capul lunguieț, cu lâna scurtă și zvelte, oile astea ar putea face față concursurilor de frumusețe. 400 de oi arătoase și grase. „Nu sunt grase, sunt gestante”, mă corectează directorul. „Asta, uite-o, sigur fată trei miei” și urmărim o sperioasă care se pierde în turmă, copleșită de atâta atenție. Radu Răducu specifică: „N-am lucrat singur sau n-am lucrat numai la crearea acestei linii. Toate lucrurile la noi în institut se fac colectiv, avem un colectiv de cercetători, fiecare cu specialitatea și pregătirea, și aplecarea lui spre un anumit domeniu, se lucrează numai în echipă”.
O echipă care a trecut prin perioade grele, cu salarii întârziate cu anii, cu bani puțini și un viitor incert. „Când nu aveam bani să plătesc salariile, ne strângeam și ne sfătuiam cu toți angajații care are mai mare nevoie să primească luna asta și care mai poate aștepta câteva luni. Și care își găseau de lucru și plecau, asta era: măi, tată, eu n-am cum să te țin”, povestește Radu Răducu, făcându-ne turul fermei.
Ultima „născută” – rasa de oi Prolific nu e tocmai o Dolly românească, dar are niște caracteristici care ar bucura orice crescător. „Este o rasă sintetică, la bază a stat încrucișarea între oi din rasa Merinos și berbeci din rasa Romanov, și rasa Landras. În general, la oile cu prolificitate ridicată se realizează cam 160-170 de miei la 100 de oi, față de rasele locale, rasa Merinos 105%, rasa țurcană care ajunge și la 125 – 130 de miei la suta de oi fătate. Iar oile prolifice duc până la înțărcare mieii pe care îi fată. O producție de lapte de circa 85 – 90 – 100 litri de lapte muls și al doilea prin creșterea productivității crește și producția de carne, în sensul că obții 1,6 miei la o oaie, ai baza genetică să mărești și producția de carne. Să nu vă imaginați că ce realizăm noi la Palas sunt niște minuni, că sunt niște minunății este drept, dar nu minuni pentru că este menirea noastră să ieșim în întâmpinarea dorinței crescătorilor”, mai spune Radu Răducu.
Fără să stârnim invidia altor bani, e totuși de menționat că directorul Institutului constănțean este ortoman, are o turmă de 3.200 de oi, toate îngrijite de vreo 12 oameni. Nici una dintre miorițe nu pare neglijată. Entuziasmat să ne arate cât mai mult, Radu Răducu sare gardul sprinten și împinge din spate o turmă de mioare: vestita rasă de carne Palas. „Vedeți diferența? Sunt mai îndesate”, spune bărbatul în timp ce turma sperioasă îl impinge deja pe el din spate, lipindu-l de gard. Omul niciodată nu s-a ferit să se murdărească pe mâini. Dacă nu stai printre oi, n-ai cum să le cunoști și nici să ajungi să le iubești. „Știți cum e, ai o aplecare de la început spre ceva și pe parcurs te îndrăgostești”, spune cel care a creat rasa de oi Prolific.
La Constanța va exista primul muzeu al oii
Cum de a durat atâția ani ca să facă o oaie? „Ca să ajungi la tipul dorit, trebuie să faci mai multe serii de încrucișări succesive între rasele omologate și rasa pe care vrei să o ameliorezi. Intervalul între generații la oi este 3,5 – 4 ani de zile, deci, ca să ai răspunsul la un nou produs, cât este de competitiv, cât de reușit, trebuie să aștepți cel puțin 3 ani jumătate – 4 ani. Asta e un parametru genetic care se numește intervalul între generații. Și dacă înmulțiți, e vorba de 6-7 generații de izolare reproductivă, 6 ori 7, ori 4 ani ai deja 28 de ani. Vă dați seama, se adună”, explică directorul.
În plină campanie „Alege Oaia”, Radu Răducu spune că Ministrul Daea este un vizionar. „Au constatat că în comparație cu toate țările din UE, singura țară în care efectivele de ovine au crescut începând cu anul 2006 – 2007 constant cam cu 6-7% anual a fost România. Când în alte țări, ca Anglia, Franța, au scăzut extraordinar de mult - și eu cred că, observând și dânșii că această creștere se datorează crescătorilor -, s-au gândit că dacă oamenii ăștia, fără să fie sprijiniți prea mult, au reușit, păi dacă îi mai și sprijini, ar însemna o explozie pentru România, în sensul bun al cuvântului”, zice inginerul agronom. Și asta chiar dacă românii nu prea mănâncă oaie.
Și la final, vizita se termină în fața unei alte statui: cea a lui Haralambie, primul cioban al Institutului înființat acum 120 de ani. Primul laborator, o clădire frumoasă cu acoperiș roșiatic, va deveni Muzeul Oii. Acolo va aduna directorul Institutului toată istoria Mioriței în țara noastră. Dacă va găsi banii necesari, bineînțeles.
Radu Răducu e mândru că nu s-a lăsat doborât de sistem și că, iată, va omologa încă o rasă de oi. Merinosul de Palas a fost făcută tot aici, dar în urmă cu aproape 80 de ani. Nu știe nici la alte animale să se mai fi creat rase noi. Așa că, în momentul ăsta, pe Radu Răducu nu-l mai poate contrazice niciun astrolog: 2018 este anul oii.
Citește și:
De la ”Alege oaia!” la … porci gratis. Ce le pregătește ministrul Petre Daea oamenilor de la țară
