Mitul „bunului samaritean” versus realitatea crudă a azilelor din Bihor. Viorel Pașca, la judecata Curții de Apel București

Nuanța transmisă de procurori

În fața unei bune părți a societății, Viorel Pașca trece drept un „bun samaritean” care are un ONG și „funcționează cu donații”. El afirmă că deține case în care „îi ține pe bătrâni, fără ca aceștia să plătească”.

Investigatorii DIICOT susțin că Viorel Pașca nu recruta bătrâni sau bolnavi, ci făcea în așa fel încât aceștia să-i fie trimiși: fie de spitale, fie de direcțiile de asistență socială.

Potrivit procurorilor, Viorel Pașca primea pacienți din spitalele din Sibiu, Satu Mare, Brașov, Timișoara, București, Constanța și Botoșani, dar nu și de la cele din Oradea sau din județul Argeș, unde unitățile medicale au refuzat să completeze declarații în forma concepută de liderul Asociației Dumbrava DPG.

Mitul „bunului samaritean” versus realitatea crudă a azilelor din Bihor reclamată de procurori. Verdictul Curții de Apel, amânat pentru 13 iulie — Viorel Pașca primea pacienți din spitalele din toată țara. Foto: pagina de Facebook a lui Viorel Pașca

Conform documentației trimise în instanță de DIICOT, Viorel Pașca lua cardurile acestor persoane de cum ajungeau la Asociația Dumbrava „Dumnezeu Poartă de Grijă” sau, în caz că nu aveau, le lua documentele și actele de identitate pentru ca ulterior să obțină indemnizații pe numele lor.

„Sub aparența acordării de ajutor persoanelor vulnerabile, acesta a transformat filantropia într-o veritabilă afacere de familie, din care membrii grupului infracțional organizat au urmărit și au obținut profituri substanțiale”, rețin anchetatorii.

De exemplu, procurorii declară că au descoperit la percheziții, în dormitorul lui Viorel Pașca, 217 carduri bancare, toate emise pe numele persoanelor găzduite în acel moment de Asociația Dumbrava DPG, dar și „sume de bani în cuantum de 246.750 de lei, 7.880 de euro, 4.920 de dolari canadieni, 4.700 de franci elvețieni, 15.000 de dolari americani și 1.150 de lire sterline”.

În fața judecătorului de drepturi și libertăți de la Tribunalul București, Viorel Pașca nu s-a referit la aceste sume cash, ci doar la cele din conturile bancare, explicând că are două: unul pe numele lui „care e gol” și unul al Asociației, în care ar fi virat toți banii de la persoanele pe care le avea în grijă și a „construit case”.

Pașca nu a explicat, bunăoară, de ce a ridicat a 16-a, a 17-a sau a 18-a astfel de casă tot ca pe primele două, adică cu spațiu insuficient pentru a obține autorizarea în regim de azil.

Mitul „bunului samaritean” versus ipoteza aservirii pentru exploatare

Acuzația centrală a procurorilor DIICOT e că grija lui Viorel Pașca pentru bătrâni și cei fără adăpost era doar formală și limitată la strictul necesar, venită mai degrabă din dorința de a le exploata situația vulnerabilă.

Un indiciu că Asociația Dumbrava DPG era mai degrabă un „paravan” pentru o afacere de familie decât un ONG pentru salvarea persoanelor vulnerabile se desprinde din studiile și profesiile celor din familia Pașca.

Emanuel Pașca, unui dintre fiii lui Viorel Pașca, este singurul care are studii superioare și deține calitatea de viceprimar al comunei Holod, cea care administrează satele în care asociația tatălui său deține cele 18 azile ilegale. Tot el este vicepreședinte al Asociației Dumbrava DPG.

Viorel Pașca este absolvent de studii liceale și a fost sculer-matrițer. A activat în anul 1990 ca voluntar la Spitalul Județean Oradea.

În rest, toți ceilalți – anume Viorica Pașca, Abel Pașca, Sabin Pașca – au studii liceale sau gimnaziale și nu au o meserie de bază.

Judecătorul de drepturi și libertăți a reținut în hotărârea prin care a respins propunerea de arestare preventivă formulată de DIICOT pe numele lui Viorel Pașca și a celor cinci membri ai familiei lui că beneficiarii azilelor ilegale aveau, totuși, cazare, masă, îmbrăcăminte și o minimă îngrijire din partea celor care lucrau la Asociația Dumbrava DPG.

Pe de altă parte, procurorii afirmă în actele procedurale că au documentat zeci de situații în care bolnavilor fie li se refuza tratamentul, fie li se administrau pastile „după ureche” și „pe culori”, fie aveau nevoie de atenție medicală de urgență, însă ambulanța era anunțată cât mai târziu cu putință.

În plus, afirmă magistrații DIICOT, o regulă instituită în azilele lui Pașca era ca fiecărui beneficiar să-i fie confiscat telefonul mobil încă de la admiterea în cămine, astfel încât aceștia să fie complet izolați de lumea exterioară.

Familia Pașca n-a putut oferi o explicație convingătoare pentru confiscarea telefoanelor mobile (în cazul persoanelor care aveau așa ceva), decât aceea că „nu pot să asigure celor 350 de pacienți dreptul de a vorbi la telefon”.

În realitate, restricționarea accesului la telefon avea ca scop, cred anchetatorii, împiedicarea persoanelor respective să comunice cu exteriorul, așa cum reiese din declarația uneia dintre persoanele din azilele lui Pașca:

„În trecut, unii beneficiari își contactau familiile și reclamau condițiile din centru, comparând situația cu detenția. Susține că, după ce astfel de informații au ajuns la cunoștința lui Pașca Viorel, beneficiarilor li s-a interzis să mai dețină sau să utilizeze telefoane mobile”, se arată în referatul DIICOT.

Mitul „dosarului politic” în oglindă cu „rezultatele” lui Viorel Pașca

Reținerea și prezentarea familiei Pașca în fața instanței cu propunere de arestare preventivă a împărțit opinia publică din România în două tabere, una de admiratori, iar alta de acuzatori.

O parte semnificativă a apreciat activitatea lui Viorel Pașca drept una pozitivă, așa cum a constatat și judecătorul de la Tribunalul București care a respins propunerea de arestare.

Mulți dintre românii care i-au luat apărarea „bunului samaritean” au văzut în acțiunea DIICOT „un dosar politic”, menit să ducă firul anchetei spre premierul interimar Ilie Bolojan, care s-a aflat la șefia Consiliului Județean Bihor și la Primăria Oradea.

„Nu am avut tangențe, nu am avut competențe de reglementare asupra acestei situații. (…) În calitate de primar sau de președinte de Consiliu Județean nu am avut niciun fel de raport cu această asociație”, a declarat Ilie Bolojan.

În referatul DIICOT se afirmă că autoritățile locale din Bihor s-au numărat printre cele care au refuzat să îi trimită pacienți lui Viorel Pașca, așa cum reiese din următoarele pasaje:

„Pe parcursul cercetărilor, a reieșit că între inculpatul Pașca Viorel-Teodor şi reprezentanţii unor instituţii ale statului au fost purtate discuţii, inclusiv cu reprezentanţi ai Consiliul Judeţean (Bihor – n.r.), aceştia din urmă afirmând că există şi alte soluţii legale de instituţionalizare şi ajutor pentru persoanele fără adăpost. În urma acestor discuţii, Pașca Viorel-Teodor a luat hotărârea de a nu mai accepta persoane trimise de instituţiile statului, cu excepţia situaţiei în care aceste persoane vin însoţite de o declaraţie, în care să fie menţionat faptul că nu s-a putut identifica un loc pentru acestea în cadrul instituţiilor de îngrijire ale statului”.
„Pe fondul unor nemulțumiri și divergențe cu reprezentanții unor instituții, Pașca Viorel-Teodor îi relatează fiului său că se va deplasa la DGAPSC, AJPIS și Consiliul Județean Bihor pentru a le aduce la cunoștință că le va preda bolnavii. S-a observat că atât în discuțiile interceptate, cât și în unele demersuri publice, Pașca Viorel-Teodor se folosește de persoanele pe care le adăpostește și atunci când este nemulțumit, «amenință» cu abandonarea beneficiarilor sau refuzul de a-i mai caza în continuare”.
„Martora a susținut că Pașca Viorel-Teodor avea pretenția ca toate spitalele care urmau să îi trimită pacienți să completeze o declarație din care să rezulte că nu aveau posibilitatea de a-i direcționa către instituțiile statului sau ceva similar. Din câte a înțeles, la Oradea nu exista disponibilitatea de a emite astfel de declarații, însă nu cunoaște exact motivele”.

Din 2006 până în prezent, peste 3.000 de persoane au ajuns în azilele administrate de familia Pașca din Bihor, a căror soartă este necunoscută în această fază a anchetei.

„Aproximativ 1.020 de persoane dintre cele 3.300 exploatate de acesta au decedat, fiind îngropate în cimitirul din localitatea Dumbrava”.

Asta duce rata deceselor din azilele lui Viorel Pașca la 1 din 3 – nici mai mare, nici mai mică decât a altor centre autorizate -, însă nu este vorba de finalitatea biologică, argumentează procurorii în referatul de arestare, ci de calitatea ultimei părți din viața pacienților.

Faptul că Viorel Pașca nu a obținut autorizații în 20 de ani de activitate pentru niciunul dintre cele 18 cămine pe care le deținea este aspectul aflat în centrul acuzațiilor magistraților.

Autorizarea ar fi însemnat demersuri din partea lui Viorel Pașca de a le asigura oamenilor pe care susține că i-a „salvat” condiții decente, nu doar supraviețuire.

Autorizațiile de funcționare l-ar fi obligat pe Pașca, de exemplu, să aibă bucătării echipate la un anumit standard, să evite supraaglomerarea (cel puțin 6 mp pentru fiecare pacient) și – cel mai important – să aibă personal calificat pentru îngrijirea și supravegherea acestora.

În referatul cu propunere de arestare preventivă, procurorii DIICOT au prezentat zeci de cazuri în care pacienții lui Viorel Pașca au avut de suferit în perioada în care au fost cazați la Asociația Dumbrava DPG.

Un bolnav de cancer în fază terminală, lăsat fără morfină

Procurorii DIICOT susțin că beneficiarii nu au primit tratamentul medicamentos corespunzător afecțiunilor de care sufereau.

„Discuția din data de 23.11.2025, ora 14:43:03, între Pașca Viorel-Teodor și Păcală Delia-Mioara, ocazie cu care aceasta din urmă relatează că în cadrul casei nr. 81 este cazată o persoană diagnosticată cu cancer în faza terminală care a fost externată din spital, fiindu-i prescrisă morfină injectabilă.
În aceste condiții, Păcală Delia-Mioara arată că a adus la cunoștință personalului din spital că ei nu îi vor administra morfina injectabilă, context în care bolnavului în cauză i s-au prescris tablete de morfină.
Cu toate acestea, în pofida durerilor extreme cauzate de gravitatea și stadiul afecțiunii, beneficiarul nu a primit tratamentul prescris: «Omul nu mai poate de durere că e în metastaze. Și acuma-mi zice că ele nu i-o dat, că o avut câteva pastile și ele nu i-a decât numa ceva de durere, păi n-are niciun efect la el, de săptămâni întregi ele nu-i dau morfină».
Din discuția celor doi rezultă că bolnavului nu i s-a prescris morfină, întrucât nu au la farmacie, iar în momentul în care au mers la persoana denumită în discuție Renata, aceasta le-a comunicat că morfina se eliberează doar pe baza unei rețete medicale cu regim special. (…)”, se arată în referat.

Pacienți cu membre amputate, lăsați „în stare de putrefacție”

De asemenea, pacienții nu au beneficiat o îngrijire corespunzătoare acordată de personal calificat, acuză procurorii. Pe rețelele de socializare circulă poze cu pacienți care prezintă infestări cu viermi, însoțite de explicațiile că aceștia așa ajungeau la Viorel Pașca. Procurorii au prezentat presupuse cazuri din care reiese că unii dintre ei așa rămâneau:

„Administrarea tratamentelor medicamentoase nu se realiza în baza unei evaluări medicale reale, a unor scheme terapeutice actualizate ori a unor recomandări formulate de personal medical specializat, ci într-o manieră empirică (au existat situații în care beneficiarii care acuzau stări de rău erau spălați cu oțet sau cu apă rece) și arbitrară (s-au înregistrat situații în care administrarea medicamentației se realiza pe baza aprecierilor subiective ale persoanelor care deserveau beneficiarii).
Astfel, medicația era administrată „după ureche”, în funcție de percepția personalului asupra stării beneficiarilor, în unele situații fără verificarea istoricului medical, a contraindicațiilor, a interacțiunilor medicamentoase sau a necesității reale a tratamentului.
Au fost evidențiate cazuri de persoane vulnerabile insuficient îngrijite, care prezentau escare (într-o discuție interceptată, Berczeli Maria o anunță pe Păcală Delia-Mioara cu privire la faptul că o beneficiară are escare. Păcală Delia-Mioara cunoștea însă situația medicală a beneficiarei, precizând că aceasta are escare de cel puțin o lună de zile, dar și cazurile beneficiarilor care prezentau amputații, dar nu au fost pansați, starea de sănătate degradându-li-se până la intrarea în stare de putrefacție.
Cercetările au relevat existența unor situații în care unii dintre bolnavi erau îngrijiți de ceilalți beneficiari, astfel cum rezultă din discuția din data de 22.11.2025, la ora 12:31:34 purtată de David Ramona-Viorica cu Manea Manuela Viorica.
Discuția acestora vizează starea de sănătate a pacientului (…) adăpostit la casa nr. 76, Manea Manuela Viorica relatând că aceasta «are infecție foarte mare la picior, dar faza care îi, că cineva i-o dat un ciorap, nu știu cine i-o dat un ciorap, i-o îndesat ceva, un coleg de cameră de-al lui, i-o îndesat pe picior și efectiv l-o tăiat și faza e că e atât de umflat și de roșu, e până sus și sus, mai sus de genunchi are niște pete așa roșii cumva și umflate».
În continuare, Manea Manuela-Viorica explică că i-a făcut un ciorap compresiv bolnavului în cauză și i-a administrat antibiotic, interesându-se de doza de amoxicilină pe care i-o poate administra zilnic.
Discuția de mai sus relevă nu doar faptul că persoanele adăpostite nu sunt tratate corespunzător afecțiunii și nu beneficiază de îngrijire medicală de specialitate (a se observa că pacientului i-a fost pus ciorapul compresiv de un alt bolnav, în mod necorespunzător, întrucât i-a fost afectat piciorul), le sunt administrate antibiotice, fără să existe diagnostic și prescripție medicală, dozele de antibiotic fiind stabilite aleatoriu, în funcție de aprecierile persoanelor care se ocupă de îngrijirea acestora.
Discuția din data de 17.09.2025, redată integral în procesul-verbal din data de 29.10.2025, în cadrul căreia Păcală Delia-Mioara îl informează pe Pașca cu privire la faptul că David Ramona-Viorica vrea să îi transmită aspecte referitoare la situația bolnavului de la Bicăcel care are piciorul putrezit, afirmând că în urma intervenției chirurgicale efectuate în cauză, «acestuia i-a fost amputat un picior, iar după amputare, nu a mai fost pansat și i-a putrezit acolo tot, carnea putrezâtă, zice că îi dezastru»”, rețin anchetatorii.

Ambulanța, chemată tardiv pentru pacienți cu AVC sau care se sufocau

Anchetatorii prezintă și presupuse situații în care cei internați în azilele lui Pașca nu au beneficiat de personal cu calificarea și pregătirea medicală necesare, raportat la nevoile lor specifice, fapt care a dus la următoarele situații:

„În discuția din data de 22.11.2025 referitoare la situația medicală a beneficiarului M., Manea Manuela-Viorica își exprimă temerea că acesta va muri, precizând că pacientul este într-o stare critică de 5 zile și nimeni nu i-a spus nimic.
În aceeași discuție sunt prezentate și situațiile altor beneficiari (S. care a suferit un AVC cu o săptămână în urmă, în privința căruia s-au luat măsuri tardive de solicitare a ambulanței, G. diagnosticat cu ascită, pentru care, de asemenea, nu s-a solicitat ambulanța, D. care se afla, de asemenea, într-o stare critică, căruia nu i s-a aplicat niciun tratament).
Totodată, pe lângă lipsa cunoștințelor de specialitate, a aparaturii medicale necesare pentru a interveni în situații critice și urgente, s-a conturat practica intervențiilor empirice, în locul solicitării intervenției ambulanței.
A se vedea discuția din data de 21.09.2025, ora 18.33.58 (…) referitoare la un pacient cu insuficiență respiratorie. Infirmiera Angela îi cere o «pompă de aer» inculpatei Păcală Delia-Mioara, observându-se că aceasta din urmă nu apelează SNUAU 112 și nici nu o îndrumă pe infirmieră în acest sens.
În pofida urgenței medicale, la ora 20.20.43, Păcală Delia Mioara îl anunță pe Pașca Viorel-Teodor cu privire la această situație, ambulanța fiind solicitată la ora 20.31.29.
Un element de interes este că în cadrul discuției cu operatorul 112, Păcală Delia-Mioara explică simptomatologia, subliniind că pacientul lua uneori Ventolin. În momentul în care operatorul o întreabă dacă medicamentul i-a fost prescris ca tratament, aceasta afirmă: «Ăă, nu-l are ca și tratament. Acuma sara când n-o mai putut să respire, o luat el de la un alt bolnav, este în casele domnului Pașca».
Unul dintre beneficiarii cazați în locația de la Incești, adus din mun. București a afirmat că dacă ar avea telefon la el, ar chema televiziunea pentru că aici (cu ref. la locul în care este adăpostit) este «pușcărie», regulile extrem de restrictive fiind asimilate de către beneficiar cu cele dintr-un loc de detenție.
Pe lângă aceste restricții, o altă problemă este determinată de faptul că persoana în cauză nu primește medicamentație, deși se confruntă cu dureri mari, fiindu-i amputat piciorul.
Au fost identificate cazuri în care persoane nedeplasabile au suferit leziuni în urma căderii și lovirii de sol, fără să fi fost solicitată intervenția ambulanței sau, cel puțin, să le fi fost acordate îngrijiri de către personal medical de specialitate.
Astfel, deși una dintre discuțiile interceptate a relevat că o persoană cu deficiențe locomotorii (…) a suferit mai multe leziuni, starea acestuia fiind descrisă de Manea Manuela Viorica («negru la față, tot îi lovit, tot îi sânge»), Păcală Delia-Mioara reacționează cu indiferență, susținând că nu au ce să îi facă și să îl trimită cu ambulanța doar dacă starea i se va agrava.
Situație similară este cea a beneficiarului T. care este în comă în urma unei lovituri în regiunea capului produsă prin cădere. Prisecaru Ileana îi relatează inculpatei Păcală Delia Mioara că T. este în stare critică de la ora 01.30-02.00 («Ăă, nu se trezește, e de la ora unu și jumătate două, i-am luat toate valorile, nu sunt așa, saturația de oxigen e mică, nu răspunde la niciun stimul») și nu a fost solicitată intervenția ambulanței întrucât beneficiarul nu are un dosar medical la adresa din Incești”, se arată în documentul citat.

Bătăi și violuri din pricina lipsei de supraveghere

Persoanele vulnerabile nu ar fi fost supravegheate în mod continuu, inclusiv pe timpul nopții, ceea ce a creat premisele producerii unor situații de risc, precum agresiuni între beneficiari, abuzuri sexuale sau producerea unor leziuni, neacordarea ajutorului și a îngrijirilor medicale în condiții de urgență:

„Cercetările au evidențiat că la crearea unei stări de pericol pentru sănătatea și la scăderea calității vieții beneficiarilor a contribuit și lipsa de supraveghere a beneficiarilor la nivelul locațiilor unde aceștia erau adăpostiți, fiind înregistrate multiple situații care s-au soldat cu incidente agresive, când, pe fondul afecțiunilor psihice de care sufereau beneficiarii, aceștia au devenit violenți unii față de ceilalți, agresându-se fizic reciproc:
Discuția din data de 02.02.2026, ora 10.15.36 purtată de Păcală Delia-Mioara cu Manea Manuela-Viorica ce confirmă că beneficiarul L.V. a fost victima unei agresiuni fizice, fiind lovit de unul dintre colegii de cameră. La momentul discuției starea persoanei agresate se agravase, Manea Manuela Viorica afirmând că acesta ar fi în comă, apreciind că nu mai are nicio șansă de supraviețuire.
Ceea ce frapează în discuție este normalizarea unor situații extrem de grave (nimeni nu pune în discuție sesizarea organelor de poliție, sesizarea SNUAU 112 pentru acordarea îngrijirilor medicale persoanei agresate), precum și faptul că șansele de supraviețuire ale persoanei în cauză sunt apreciate de persoane fără pregătire medicală.
În același registru probator este și procesul-verbal întocmit de investigatoarea sub acoperire care a asistat la discuțiile purtate de David Ramona Viorica, Păcală Delia-Mioara și Pașca Viorel Teodor referitoare la o persoană de gen feminin aflată în îngrijirea numitului Pașca Viorel-Teodor care a acuzat dureri de coaste și despre care s-a precizat că ar avea două coaste rupte în urma unei agresiuni suportate din partea unei alte persoane de sex masculin aflate în îngrijirea lui Pașca Viorel-Teodor, respectiv numitul K. (…)
Dincolo de aceste aspecte, cercetările au relevat existența unor situații în care, din cauza insuficienței spațiilor, beneficiarii persoane de sex feminin au fost cazați la comun cu persoane de sex bărbătesc («Nu mai e Stoica acolo! Pă ăla l-am băgat la femei», «Am avut și bărbat, am avut și femei în aceeași cameră, știi»).
Supunerea lor (a beneficiarilor – n.r.) la tratamente degradante și incompatibile cu respectarea demnității umane, fiind obligați să se deplaseze către grupurile sanitare dezbrăcați, în văzul altor persoane, fără a li se asigura intimitatea și respectul datorate condiției lor umane.
Cercetările au relevat și existența unor abuzuri sexuale în cadrul căminelor deținute de membrii grupului între beneficiari (existând suspiciunea că și persoanele cu dizabilități psihice au fost victimele unor astfel de agresiuni).
Un episod sexual a fost relatat investigatoarei sub acoperire de David Ramona-Viorica care a precizat în cadrul discuțiilor din data de 13.03.2026 că au existat situații în care o persoană de sex masculin aflată în îngrijirea numitului Pașca Viorel-Teodor ar fi întreținut relații sexuale cu o persoană de sex feminin aflată tot în îngrijirea numitului Pașca Viorel-Teodor împotriva voinței acesteia.
Din declarația martorei X (investigatoare sub acoperire) reiese că au existat, de asemenea, «situații când persoanele cu probleme de natură psihică aveau activități sexuale între ele». Ramona s-a exprimat la un moment dat într-o discuție cu Delia și dl Pașca că X ar fi violat-o pe Y și Ramona îi atrăgea atenția lui Pașca: «De ce nu ați făcut nimic atunci?», iar Pașca a spus, dacă îmi amintesc bine: «Poate și ei i-o plăcut sau a fost de comun acord».
Aspecte faptice similare sunt aduse în discuție de Păcală Delia-Mioara, care îi cere lui Pașca Sabin să-l preia pe beneficiarul C., întrucât «femeile s-au plâns că le-a abuzat»”, se mai arată în referat.