Vladimir Putin a rămas fără opțiuni și nu are nicio cale spre victorie în Ucraina, scrie Carl Bildt, o voce influentă în diplomația europeană
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Rezultatul războiului purtat de Rusia împotriva Ucrainei contează nu doar pentru viitorul acestor țări, ci și pentru întreaga Europă. Cauza principală a conflictului este obsesia liderului rus Vladimir Putin de a restabili statutul țării sale de putere imperială. Vechea Rusie era un imperiu extrem de centralizat, o „închisoare a națiunilor”, așa cum a numit-o Lenin. Într-adevăr, Putin îl învinovățește pe Lenin pentru că a rupt vechea ordine imperială și i-a permis Ucrainei să-și găsească propriul drum, scrie fostul ministru de externe și premier al Suediei Carl Bildt într-un articol publicat de Novaya Gazeta.
Putin nu a avut prea mult succes în a-și urma viziunea. Când a trimis peste 100.000 de soldați în Ucraina, în februarie 2022, majoritatea observatorilor - inclusiv practic toți experții occidentali în armata rusă - anticipau o victorie rapidă. La mai bine de trei ani și jumătate distanță, cea mai mare parte a acelei forțe inițiale de invazie a dispărut. Putin poate avea de trei ori mai mulți soldați noi recrutați staționați de-a lungul frontului, dar ocupă mai puțin de 20% din teritoriul ucrainean.
Nimeni nu se aștepta ca armata rusă să fie atât de slabă, iar întrebarea acum este dacă există vreo modalitate ca Putin să mai câștige războiul. Prima sa opțiune este să continue să-și urmărească obiectivul inițial: o înfrângere militară totală a Ucrainei. Dar natura războiului s-a schimbat considerabil în ultimii ani. Datorită schimbărilor tehnologice rapide de ambele părți, apărarea funcționează mai bine decât ofensiva. Este mult mai ușor să menții un teritoriu decât să avansezi pe câmpul de luptă.
În timp ce Ucraina atingea un anumit avantaj tehnologic, Rusia se grăbea să reducă decalajul. Ambele părți vizează din ce în ce mai mult infrastructura energetică vitală a celeilalte. Însă probabilitatea ca armata rusă să o învingă pe cea ucrainenă este foarte mică.
Putin se laudă cu progrese pe câmpul de luptă, dar câștigurile obținute în ultimele luni de armata rusă nu au o semnificație strategică. De aproape doi ani încoace, armata rusă nu a reușit să organizeze nicio operațiune ofensivă semnificativă și există puține semne că acest lucru se va schimba.
A doua opțiune a lui Vladimir Putin a fost să-l convingă pe președintele american Donald Trump să impună o înțelegere în favoarea Rusiei, similară acordului încheiat de Hitler cu Neville Chamberlain și Édouard Daladier în 1938 pentru a obține o parte din Cehoslovacia. Acesta este motivul pentru care Putin a investit atât de mult în flatarea lui Trump și în atragerea președintelui american în diverse tentații pecuniare, cum ar fi un turn la Moscova sau, mai recent, într-un tunel care să conecteze Rusia de Statele Unite. Aproape că a funcționat. Putin a fost aproape să obțină ce-și dorea la summitul din Alaska. Dar liderii europeni au intervenit rapid, iar sprijinul lor ulterior pentru Ucraina a blocat efectiv această opțiune.
O a treia cale spre victorie este de a câștiga timp și de a spera că sprijinul european se va estompa. Întrucât asistența financiară și militară a Statelor Unite pentru Ucraina s-a diminuat în mare măsură sub Trump, întreaga povară cade acum pe seama europenilor (și a câtorva aliați occidentali non-europeni). Nu este o chestiune de mică importanță. Vorbim despre 60-80 de miliarde de euro pe an, adică 0,2 - 0,3% din PIB-ul european.
De asemenea, sprijinul politic european pentru Ucraina este robust. Deși este puțin probabil ca țările aflate în dificultate fiscală, precum Franța, Spania și Italia, să contribuie semnificativ din punct de vedere financiar, Norvegia, care a profitat enorm de creșterea prețurilor la energie, cauzată de război, ar putea compensa o mare parte din pierderile finanțării americane. Mai mult, o propunere de a acorda Ucrainei un împrumut de 140 de miliarde de euro, garantat cu activele rusești înghețate în UE și deținute în Belgia, ar putea sprijini economia și producția de apărare a Ucrainei. Deși schema propusă este complicată, totuși este realizabilă cu suficientă voință politică.
Dacă armata rusă nu poate obține victoria pe câmpul de lupă și Trump nu îl poate forța pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski să se supună atât timp cât sprijinul financiar european se menține, atunci Kremlinul nu are o cale credibilă către victorie. Deși conducerea Rusiei pare complet inconștientă de această realitate, concluzia este inevitabilă.
Desigur, ce urmează să se întâmple este o întrebare deschisă. Putin ar putea încerca să escaladeze situația, chiar dacă nu are opțiuni bune pentru a face acest lucru. Sau ar putea, în cele din urmă, să accepte un armistițiu și să încerce să-l deghizeze în victorie. Dar orice sfârșit al războiului - sau al fazei sale active - în care Ucraina rămâne suverană și independentă va reprezenta o înfrângere pentru Putin. Deși teritoriul contează, suveranitatea este problema-cheie.
După aceea, securizarea și reconstrucția unei Ucraine încă suverane va fi o sarcină dificilă, dar cu siguranță nu imposibilă. Acest proces ar include aderarea la Uniunea Europeană, reforme economice profunde și o postură de apărare puternică pentru a descuraja viitoarele agresiuni din partea Rusiei.
În acest scenariu, singura cale viabilă pentru actuala conducere de la Kremlin ar fi să renunțe la visul său imperial și să se concentreze pe consolidarea Rusiei ca un stat național, printre multe altele. Cu cât cei aflați la putere își vor da seama mai repede de această situație, cu atât va fi mai bine pentru Rusia și vecinii săi, conchide Carl Bildt.
