Vot Crucial La Londra Pentru Brexit, Urmărit Cu Sufletul La Gură De Bruxelles

Votul de marți din Londra este urmărit foarte atent de Bruxelles, oficialii europeni fiind pregătiți să reacționeze rapid, indiferent ce vor decide parlamentarii britanici.

Acesta va fi, de altfel, primul test important pentru România după preluarea președinției Consiliului Uniunii Europene. Atât Klaus Iohannis cât și Viorica Dăncilă au declarat că Brexitul este unul dintre principalele puncte de pe agenda mandatului. „În privința Brexit, ne dorim o retragare ordonată a Marii Britanii și sperăm că așa va fi”, a declarat zilele trecute președintele Klaus Iohannis după discuțiile pe care le-a avut la București cu Jean Claude Juncker și comisarii UE a doua zi după preluarea președinției.

Camera Comunelor va vota, marți, acordul de retragere a Marii Britanii din Uniunea Europeană, așa cum a fost negociat de guvernul condus de Theresa May și o echipa de negociere de la Bruxelles.

Teoretic, în cazul în care documentul nu va fi ratificat/aprobat în timp util pentru a intra în vigoare la 30 martie 2019, Marea Britanie va părăsi Uniunea Europeană fără acord.

Există, însă, și posibilitatea ca, la solicitarea Marii Britanii, statele membre UE să convină unanim asupra prelungirii perioadei de negociere și amânarea ieșirii pentru o dată ulterioară.

Cu două zile înainte de vot, presa britanică scria că oficialii europeni iau serios în discuție această variantă și că ar putea accepta o prelungire a termenului de ieșire până în luna iulie.

Acum, Theresa May trebuie să-i facă pe deputați să voteze acordul de retragere și declarația politică.

Votul a fost programat inițial pe 11 decembrie, dar a fost amânat de premier până cel mai târziu pe 21 ianuarie.

Dacă va obține majoritatea voturilor, acordul va merge la vot în Parlamentul European.

Ce șanse are Theresa May să treacă acordul pentru Brexit prin Parlament

Totuși, pare improbabil ca acordul să fie votat de majoritatea parlamentarilor britanici.

Deputații trebuiau să voteze acordul marți, 11 decembrie, dar May a amânat votul cu doar câteva ore înainte. Ea a declarat atunci că, după trei zile de dezbatere privind acordul de retragere, este clar că există un „sprijin larg” pentru multe dintre aspectele cheie ale acordului. Cu toate acestea, există îngrijorări pe scară largă cu privire la măsurile de siguranță și există posibilitatea ca acordul să nu treacă de vot.

May a admis că în Camera Comunelor nu există o majoritate care să sprijine mecanismul de „backstop” (plasă de siguranţă) pentru Irlanda de Nord prevăzut în acordul convenit cu UE. Prin urmare, ea a anunțat că Guvernul a luat decizia de a amâna votul.

Înainte ca votul să fie amânat, Laburiștii și toate celelalte partide de opoziție din Camera Comunelor au declarat că vor vota împotriva înțelegerii.

De asemenea, aproximativ 100 de deputați conservatori au spus că nu o vor susține, deși unii ar putea să se abțină, mai degrabă decât să voteze împotrivă.

Partidul Democrat Unionist din Irlanda de Nord, pe care May se bazează pentru a rămâne la putere a anunțat, de asemenea, că va vota împotriva acordului.

Theresa May speră, însă, să convingă deputații că acordul nu numai că respectă rezultatul referendumului, permițând Regatului Unit să-și recupereze controlul asupra „banilor, legilor și granițelor”, dar este, de asemenea, maximul pe care Marea Britanie îl poate obține de la UE și nu există o ofertă alternativă.

Ea va argumenta, de asemenea, că dacă varianta ei este respinsă, Marea Britanie riscă să plece fără o înțelegere – o perspectivă de care se tem mulți deputați și care va duce la haos în porturi și va produce daune industriei – sau, spune ea, nu va exista niciun Brexit.

Ce conține acordul pentru Brexit propus de May parlamentarilor

Imediat după declanșarea articolului 50, au început negocierile de retragere a UK. Acestea s-au realizat între o echipă a Comisiei Europene, condusă de Michel Barnier, pe baza unui mandat expres formulat de statele membre reunite în Consiliul European și în Consiliul UE, și o echipă omoloagă din UK, condusă de ministrul pentru ieșirea UK din UE.

Timp de peste doi ani cele două părți au încercat să ajungă la un consens privind divorțul – așa cum este numit adesea procesul de ieșire. Acordul rezultat în urma negocierilor a fost acceptat de UE și este susținut de guvernul May, deși doi miniștri au demisionat în semn de protest.

Cele două părți au convenit, de asemenea, o schiță detaliată a modului în care ar putea funcționa relațiile viitoare.

Negociatorii au întocmit două documente:

Un proiect de acord de 585 de pagini privind retragerea Marii Britanii din Uniunea Europeană – un text obligatoriu din punct de vedere juridic care stabilește termenii plecării în Regatul Unit.

Acesta include:

Angajamente privind drepturile cetățenilor după Brexit. Acestea prevăd că locuitorii din statele UE vor putea să lucreze și să studieze unde locuiesc în prezent și să se alăture membrilor familiei. Acest punct interesează cel mai mult țara noastră întrucât există 328.000 de cetățeni români în Marea Britanie (n.r. Aceasta este cifra celor care lucrează cu forme legale, dar neoficial numărul românilor ar fi mult mai mare), fiind a treia comunitate europeană după Polonia și Irlanda.
perioadă de tranziție de 21 de luni după plecarea Regatului Unit, pentru a permite derularea unor negocieri comerciale
Regatul Unit va continua să respecte toate regulile UE în această perioadă, pentru a oferi guvernelor și întreprinderilor timp pentru a se pregăti pentru schimbări pe termen lung
„Factura de divorț” de 39 de miliarde de lire sterline pe care o va plăti Marea Britanie
Un „backstop”, un aranjament privind menținerea frontierei irlandeză deschisă dacă nu se găsește o modalitate de a evita acest lucru prin negocieri comerciale

Celălalt document este o declarație de 26 de pagini privind relația viitoare a Marii Britanii cu UE, atunci când perioada de tranziție se încheie.

Aceasta nu este obligatorie din punct de vedere juridic și oferă libertate ambelor părți. Este descris ca „un set de instrucțiuni pentru negociatorii” care lucrează la un tratat obligatoriu din punct de vedere juridic.

Negocierile formale cu privire la tot ceea ce conține acest document nu pot începe decât după ce Brexitul se realizează.

Problema frontierei irlandeze

Acesta a fost punctul major al discuțiilor cu Bruxelles-ul. Ambele părți s-au angajat să evite întoarcerea la o frontieră fizică între Irlanda și Irlanda de Nord, cu vămi și verificări. Oficialii se tem că reintroducerea acesteia ar pune în pericol pacea de pe insulă.

Așa că au convenit să pună în practică un mecanism „backstop” – un fel de plasă de siguranță pentru a se asigura că nu va exista nici o graniță între cele două țări, indiferent de rezultatul viitoarelor negocieri comerciale dintre Marea Britanie și UE.

„Backstop-ul” va însemna că Irlanda de Nord va rămâne aliniată la unele norme ale UE privind segmente precum standardele produselor alimentare și mărfurile. Acest lucru va împiedica necesitatea controlului mărfurilor la granița irlandeză. Dar acest lucru ar face ca anumite produse aduse în Irlanda de Nord din restul Marii Britanii să facă obiectul unor noi verificări și controale.

Dar adepților Brexitului nu le place perspectiva de a fi legați de regulile vamale ale UE. În plus ei susțin că nu există nicio prevedere privind ieșirea unilaterală a Marii Britanii din „backstop”. De asemenea, Partidul Democrat Unionist din Irlanda de Nord a declarat că nu va tolera nimic care va duce la introducerea unei frontiere.

Reproșurile duse acordului

Acordul pentru Brexit propus de guvernul May este contestat atât de cei care susțin ieșirea din UE cât și de cei care vor să rămână în blocul comunitar.

Adopții Brexitului spun că acordul nu respectă ceea ce au votat oamenii și susțin că ar menține Marea Britanie legată de UE pe termen nedefinit, fără a avea niciun cuvânt de spus în ceea ce privește regulile blocului comunitar.

Cei care doresc să rămână în Uniunea Europeană susțin că acordul este un eșec total, iar laburiștii vor să ia puterea promițând o înțelegere mult mai bună.

„Acordul pentru Brexit, pe care Theresa May l-a înaintat parlamentului, este un eșec monumental și dăunător pentru țara noastră. În loc de acordul sensibil pe care premierul ar fi putut să-l negocieze, a ajuns la o înțelegere care nu funcționează pentru nimeni, indiferent dacă au votat pentru ieșire sau pentru rămânerea în UE”, declara Jeremy Corbyn într-un editorial din The Guardian.

Ce se întâmplă dacă acordul nu trece prin Camera Comunelor?

Este greu de spus cu siguranță ce se va întâmpla dacă parlamentarii nu votează acordul propus de guvernul May. Există un număr de scenarii posibile, printre care:

Ieșirea din UE fără o înțelegere
Organizarea unui nou vot în Parlament – May va avea la dispoziție trei săptămâni pentru a face o a doua încercare
Un referendum pentru Brexit (acest lucru se poate întâmpla numai dacă guvernul depune o lege în acest sens și este susținută de majoritatea membrilor)
Alegeri generale anticipate – opțiunea preferată de laburiști, dar pentru asta va fi nevoie de un vor de neîncredere pentru May în Parlament
Unele dintre aceste opțiuni ar implica amânarea datei oficiale a Brexit de pe 29 martie cu câteva luni pentru a acorda timp renegocierilor.

Un ghid simplu al Brexit

Pe 23 iunie 2016, în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (UK) a avut loc un referendum cu privire la apartenența acesteia la Uniunea Europeană. Rezultatul final al referendumului, anunțat la 24 iunie 2016, a fost de 51,9% din voturi (17.410.742) în favoarea ieșirii din UE și 48,1% din voturi (16,141,242) pentru rămânerea Marii Britanii în cadrul UE.

Rezultatul referendumului a relevat divizarea existentă la nivelul societății britanice: Scoția și Irlanda de Nord au votat în favoarea rămânerii în UE, iar Anglia (cu excepția Londrei) și Țara Galilor au votat pentru ieșirea din UE; 60% dintre tinerii între 18 și 24 de ani au votat în favoarea rămânerii în UE, iar același procent dintre persoanele peste 65 de ani au votat pentru ieșirea din UE.

Procesul de retragere din UE a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord a început la 29 martie 2017, prin notificarea formală a intenției UK de a părăsi Uniunea Europeană.

Potrivit art. 50 din Tratatul Uniunii Europene (TUE), negocierile pentru stabilirea termenilor de retragere a UK pot dura maximum doi ani. Astfel, la 30 martie 2019 – în timpul Președinției române a Consiliului UE – UK urmează să devină o țară-terță față de UE.

Citește și: VIDEO / Trei într-un TIR. Ce înseamnă să parcurgi 1.400 de kilometri într-un camion

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE