Un an de la Colectiv. 176 de vieți călcate în picioare în goana după bani
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Cea mai horror carte scrisă vreodată nu-i aparţine lui Stephen King, ci procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care au redactat rechizitoriul în cazul Colectiv. În acele pagini sunt înşirate, negru pe alb, toate lucrurile care au dus la incendiul teribil de acum un an. Spunem lucruri, nu greşeli, pentru că înghesuirea a 350 de oameni într-un spaţiu prea mic, izolarea clubului cu materiale ieftine şi neignifugate sau folosirea în interior de artificii pentru exterior nu sunt greşeli. Sunt acte criminale comise de patroni, în goana după profit.
În urmă cu exact un an, am primit confirmarea că iadul există, când porţile sale s-au deschis într- un club unde tineri frumoşi se adunaseră să-şi asculte trupa preferată şi să petreacă o seară de weekend în compania prietenilor. Incendiul teribil declanşat în “Colectiv” pe 30 octombrie 2015, unul dintre cele mai urâte coşmaruri din România postdecembristă, a luat 64 de vieţi şi a mutilat alte 112.
Nimic nu era în regulă în club
Azi, când supravieţuitorii coşmarului de la “Colectiv” şi părinţii tinerilor care au pierit atunci retrăiesc clipele cumplite, la comemorarea de un an a sinistrului, lucrurile sunt clare: o tragedie acolo, în clubul deschis pe locul fostei fabrici de încălţăminte Pionierul, era o chestiune de “când”, nu de “dacă”. Teribila concluzie reiese din rechizitoriul întocmit de procurori, în care lista de nereguli din “Colectiv” pare interminabilă. E ca şi cum patronii George-Alin Anastasescu, Paul Gancea şi Costin Mincu ar fi invocat dezastrul.
Toate acţiunile celor trei au avut un scop clar: profit maxim cu investiţii minime. Iar pentru asta, au încălcat legi şi au comis infracţiuni pe bandă rulantă. Infracţiuni care, adunate, reprezintă reţeta sigură a unei tragedii. Iată cele mai strigătoare la cer nereguli din rechizitoriul întocmit de procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:
1. Activitatea autorizată în “Colectiv”, conform rechizitoriului, era de “club, bar, alimentaţie publică, discotecă, nicidecum sală de spectacole/reprezentaţii artistice cu public numeros”. În ciuda acestui fapt, patronii organizau frecvent concerte sau închiriau trupelor localul, punând drept condiţie atragerea de câteva sute (nu zeci!) de spectatori.
2. Capacitatea pentru care clubul a obţinut autorizaţie era de 100 de persoane: 80 de clienţi şi 20 de membri ai personalului. Asta nu-i împiedica însă pe patroni să forţeze capacitatea de 2, 3 sau chiar 4 ori. Ei închiriau localul şi echipamentul din el (sunet, lumini, instrumente etc.) trupelor, pe sume variind între 1.000 şi 2.000 de euro, specificând în contract returnarea a jumătate din sumă sau chiar a întregii sume, dacă reuşeau să aducă în club câteva sute de persoane (unele contracte prevedeau 200, altele, cum este cel pentru seara teribilă de 30 octombrie 2015, între 250 şi 400!). Când s-a produs incendiul, în “Colectiv” erau 350 de oameni.
3. Conform normelor în vigoare, clubul ar fi trebuit să aibă două ieşiri. Teoretic, avea. Însă una era neutilizabilă. Iar cealaltă, parţial blocată de o bară antipanică, “ceea ce a influenţat negativ evacuarea persoanelor”, conform rechizitoriului. Practic, intrarea şi ieşirea se făceau printr-un container de metal “tip container de marfă, în dublul scop de creare a unui sas de intrare şi de realizare a unei legături între hală şi un spaţiu alăturat, unde au amenajat o garderobă şi un mic depozit”. Procurorii susţin că această unică ieşire era suficientă dacă în club se aflau 20 de persoane, nu 350.
4. Patronii au făcut economie la sânge când au amenajat clubul, alegând cele mai proaste materiale: “au antifonat cu material sintetic de tipul spumă poliuretanică cu faţă lisă (cod N2138 - poliuteran debitat drept neignifugat), prin lipire cu adeziv, o suprafaţă în jur de 300 mp - întregul tavan al incintei, inclusiv grinzile structurii de rezistenţă, precum şi peretele vecin cu strada Verzişori pe o înălţime de 2 m măsuraţi de la placa parterului, pe o suprafaţă de 400 mp”; “au realizat în regie proprie o tapetare a celor doi stâlpi ai structurii de rezistenţă din beton armat, situaţi în apropierea scenei, folosind un material sintetic de tipul spumă poliuretanică autoadezivă cu faţa cofrată piramidal (cod N2138 - poliuteran debitat piramidal neignifugat)”. În rechizitoriu mai este notat: “În conformitate cu fişa de securitate, acest produs (spuma poliuretanică - n.r.) este combustibil, emană căldură intens, fum gros şi toxic la ardere, prin încălzire se descompune în componente inflamabile; degajă în incendiu substanţe deosebit de periculoase, trebuie ţinut departe de chibrit, ţigară, foc deschis, încălzitor electric”. Tavanul fals era din lemn de răşinoase.
5. Ca să dea o aparenţă de legalitate, patronii au pus afişe prin care interziceau folosirea şi lucrul cu focul deschis în cadrul clubului, inclusiv spectacolele cu foc deschis şi jocuri de artificii. Apoi, au făcut totul pentru a-şi încălca propria decizie: au permis artificiile şi au amplasat scrumiere pentru fumători peste tot, inclusiv pe poliţele ataşate stâlpilor de beton tapetaţi cu spumă poliuretanică - spumă care, aşa cum am redat mai sus, trebuie ţinută departe de chibrit, ţigară, foc deschis, încălzitor electric!
6. La concertul trupei Goodbye to Gravity s-au folosit produse pirotehnice pe care este specificat că se utilizează numai în exterior şi pe care scrie că, în caz de folosire greşită, pot produce un incendiu: “elementele pirotehnice folosite la realizarea spectacolului din seara zilei de 30.10.2015 sunt articole de scenă - T1 pentru exterior”. Iată ce scrie şi pe eticheta unui articol: “Fântână scenică. Atenţie! Se utilizează numai în spaţiul deschis (în aer liber)! (...) Utilizarea greşită poate să ducă la rănire sau la incendiu! (...) Efect: Vulcan 15 secunde - 3 metri”.
7. Montarea greşită a artificiilor, în apropierea şi spre materiale inflamabile - spuma poliuretanică neignifugată -, a agravat lucrurile. Acestea nu au fost montate vertical, ci “în poziţie oblică, într-un unghi de 45- 60 de grade (...). Poziţia oblică a determinat modificarea distanţei de tragere, în sensul măririi acesteia, după unele opinii de specialitate aceasta putând depăşi 5 metri în situaţia montajului realizat de inculpat. De altfel, se observă în imaginile captate de sistemul de supraveghere video din incinta Clubului Colectiv că particule incandescente ale articolelor pirotehnice depăşesc aliniamentul laturii stâlpului tapetat cu burete, lovind persoane din publicul aflat uşor mai în spate de limita arătată”. Concluzia procurorilor este că “inculpatul (...) a asamblat elementele pirotehnice, creând împrejurări de autopotenţare”.
A mai fost un foc acolo, în 2014
Un alt fapt revoltător constatat de procurori este că “a mai existat cel puţin o ocazie în care s-a produs avarierea unor bunuri, în 2014, ca urmare a folosirii focului”. Dacă acest incident menţionat în rechizitoriu i-ar fi trezit la realitate pe patroni şi i-ar fi determinat să modifice clubul în aşa fel încât să respecte normele, cel mai probabil incendiul n-ar fi avut loc.
La fel de vinovaţi ca patronii clubului şi priviţi în mod egal ca artizani ai carnagiului din noiembrie trecut sunt administratorul firmei care a livrat artificiile şi pirotehnistul care le-a montat. Dacă în cazul celui de-al doilea am detaliat vina mai sus, în cazul administratorului, iată ce au scris procurorii în rechizitoriu: “(...) inculpata a luat hotărârea de a distruge orice element material ori dată electronică cu valoare probatorie de natură să contribuie la aflarea adevărului în cadrul procesului penal”.
