Reţeta originală de mici - cum se făceau mititeii acum 100 de ani!
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Deși toată lumea îi mănâncă, puțină lume știe rețeta originală de mici. Iată mai jos cum faci cei mai buni mici, dar și unde găsești cei mai buni mititei, una dintre plăcerile nevinovate ale românilor.
Cuprins:
Scriitorul Constantin Bacalbaşa (1856-1935) afirmă în cartea "Bucureştii de altădată"că mititeii au fost inventaţi tot în restaurantul "La idee", când proprietarul, rămas fără maţe de oaie pentru cârnaţi, a pus carnea direct pe gratar. Însă bucătarul de la Carul cu Bere, localul vecin, susţinea, pe la 1920, altceva.
Într-o scrisoare în care îi dezvăluie unui apropiat reţeta secretă a mititeilor, el spune că micii sunt originari din Balcani, mai exact din Serbia. Redăm în continuare conţinutul scrisorii, aşa cum se păstrează ea la Biblioteca Academiei din Capitală. Cei care vor să-şi prepare mititei ca pe vremuri, trebuie să ştie că aceştia au un gust diferit faţă de cel actual, că sunt mult mai aromaţi, cu gust foarte puternic.
Conţinutul scrisorii cu reţeta originală de mici:
Reţeta de mititei de la Restaurantul CARUL CU BERE. Bucureşti, la 16 Iunie 1920Onorate Domnule Ofiţer!
Pentru căci fiecare vizită a Domniei voastre, ca şi cu 20 ani în urmă cele ale tatălui Domniei voastre, dimpreună cu cinstitul Conu Iancu Caragiale este, pe lângă onoare, şi un deosebit eveniment pentru localul nostru, vroiesc să dau la rându-mi dovadă de cavalerism, împărtăşindu-vă la dorinţa onoratei Dumneavoastră soţii, Doamna Măriuţa Baciu, reţetarul de preparare ai mititeilor noştri, care, după cum bine ştiţi sunt cei mai lăudaţi din tot Bucureştiul. Astfel dau dovadă de încredere în Domnia voastră spre a nu trăda nicidecum secretul delicioşilor noştri mititei, secret pe care la rândul meu l-am primit de la marele Maestru Gastronom D-l Tică Preoteanu, antemergătoriul meu la conducerea bucătăriei Carului. Adresez aceieaşi rugăciune şi onoratei Dumneavoastră soţii, Doamnei Măriuţa, celei mai desăvârşite amfitrioane pe care sunt bucuros să o fi cunoscut. Perfecţiunea seratelor de cină din casa Domniilor voastre, la care, mulţumesc lui Dumnezeu, am fost poftit, mi-au determinat hotărârea să va divulg taina celui mai de preţ preparat culinar care ne cinsteşte numele în capitală, în ţara întreagă şi în străinătate.Mititeii sunt un produs culinar din carne de vită, în stare finită de şapte până la opt centimetri şi la o grosime de cam trei centimetri, ce se servesc ori ca o gustare între mese la o halbă de bere, ori ca entrée, ori ca fel de mâncare de sine stătătoru. Ei îşi au originea în Balkan, provenind din Serbia, dar se întâlnesc şi în Grecia şi Turcia, de unde au fost preluaţi de bucătăria românească. Cum le spune şi numele, sunt nişte rulouri mici, fiind şi numiţi astfel: mici, în Regat, din carne cu mirodenii, având menirea să încânte gustul mesenilor. Se servesc numai proaspăt prăjiţi pe grătar de jar, fie cu tacâm, ori la scobitoare sub formă de gustare.Se ia cărniţă de vacă de la gât, fără a se îndepărta grăsimea şi se dă de două ori prin maşină, pentru a se mărunţi cât mai bine şi cât mai uniform. Dacă va fi carnea prea slabă, se va adăuga ceva seu de vacă sau din lipsa acestuia chiar de oaie, ca la 100 până la 150 de grame pe fiecare kilogram cântărit de carne. Nu se va lua în nici un caz slăninuţă, costiţă sau carne de porc, care nu fac decât să strice gustul şi să ia din minunata savoarelor a mititeilor.Se fierbe o zeamă din oase de vacă cu măduvă, care se scade bine, din 500 grame de oase la fiece kilogram de carne. Se pregătesc pentru fiecare kilogram de carne mirodenii şi condimente după cum urmează:• 8 grame de piper proaspăt pisat mărunt
• 12 grame de cimbru uscat cât mai proaspăt pisat mărunt
• 4 grame de enibahar pisat mărunt
• 2 grame de coriandru pisat mărunt
• 2 grame de chimion turcesc pisat mărunt
• 1 gram de anis stelat pisat mărunt
• 8 grame de bicarbonat de sodiu
• 1 linguriţă de zeamă de lămâie
• 1 lingură de untdelemn
• 1 căpăţână bună de usturoi aromat şi nu din cel iuteLa cantităţi mai mari de cinci kilograme, se va adăuga pentru fiecare alte cinci kilograme de carne, câte o măsură mai mult din mirodeniile pomenite.
Se frământă carnea într-un vas pe măsură timp de un ceas, adăugând la început bicarbonatul de sodiu, care se stinge cu zeama de lămâie. Jumătate din zeama de oase şi toate celelalte condimente, afară de usturoi, se adaugă treptat, uniform şi puţin câte puţin. Amestecul se acoperă şi se dă la gheţar o zi şi o noapte, după care se scoate, se lasă câteva ceasuri la dezmorţit şi se mai frământă o dată preţ de o jumătate de ceas cu restul de zeamă de oase dezmorţită. Se face un mujdei de usturoi cu apă călduţă dintr-o căpăţână pentru fiecare kilogram de carne, care se lasă la tras o jumătate de ceas. Se stoarce mujdeiul de usturoi într-un tifon, se adaugă sucul de mujdei şi se mai frământă odată amestecul preţ de un sfert de ceas.Se dă din nou la gheţar până a doua zi. Preţ de trei ceasuri înainte de a fi prăjiţi şi serviţi mititeii, se scoate amestecul de la gheţar, pentru a se încălzi şi muia; după trei ceasuri sau când s-a dezmorţit amestecul, se formează mititeii ca de un deget mare lungime şi ca de două degete grosime, se ung cu untdelemn pe toate părţile şi la capete şi se lasă sa stea la zvântat un ceas. Se prăjesc pe jar iute de lemne sau cărbune, ungându-se din când în când cu mujdei, aşa ca sa prindă o crusta rumenă de jur împrejur. Gratargii noştri întorc fiecare mititel doar de trei ori până este prăjit. La prăjit mititeii vor scădea puţin, de unde şi denumirea lor, sau cea de mici. Nu se lasă să se pătrundă, ca să nu se usuce sucul care conţine savoarea condimentelor. Daca se prăjesc la foc prea mic, mititeii scad prea tare, se usucă, lapădă tot sucul aromat şi devin seci.Se servesc alături de chifle proaspete ori felii de franzelă, cu Mutard de Dijon sau muştar picant şi aromat, după preferinţă şi cu sare şi ciuşca. Doar şi numai aşa veţi obţine mititei savuroşi cum se zice ca numai la noi sunt.Cunosc mulţi din aşa numiţii gastronomi prin birturi şi bodegi mai ales prin mahalale, care din neştiinţă ori din spirit de falsă economie înmulţesc aluatul de mititei cu alte soiuri de carne de porc, cal ori oaie. Afară că scad mai puţin la prăjit decât ca cei de carne de vacă, nu au pe departe gustul şi savoarea mititeilor adevăraţi. O greşeală mare mai este şi zgârcenia la condimente, mai ales la usturoiu şi piperu. Mai cu seama usturoiul este partea dominantă a gustului atât de specific al mititeilor.Sunt fericit sa dezvălui Doamnei Măriuţa acest mic secret, pe care ştiu ca nu îl va da mai departe, aşa cum nici eu nu-l voi dezvălui decât urmaşului meu Maitre Cuisiner când îmi va lua locul la Caru cu Bere! Mititeii preparaţi de Dânsa sunt extrem de gustoşi, dar simţul meu gustativ mi-a dezvăluit imediat lipsa coriandrului, a anisului stelat şi al chimionului turcesc. Cu aceste mirodenii, mititeii Doamnei Măriuţa vor fi inegalabili!Va aştept luna viitoare când va întoarceţi cu regimentul din manevre, dimpreună cu Domnii Ofiţeri Dinu şi Vatache spre a savura o tavă de mititei şi câteva halbe împreună!Dorindu-vă sănătate, voie bună şi noroc, vă rog a-i transmite umile sărutări de mâini Doamnei Măriuţa, cea mai desăvârşită gospodină şi Doamnă din înalta societate! Dumnezeu să va ajute!
Câteva sfaturi pentru ca reţeta să fie "adaptată" la prezent:
- în reţetă apare anis stelat (anason stelat), care să găseşte în special la magazinele exotice, cu condimente și ingrediente orientale.
- cum în comerţ nu se găseşte "cărniţă de vacă de la gât", puteţi folosi ceafă sau piept de vită.
- nu confundaţi chimionul turcesc cu chimenul!
- cum la vremea respectivă micii se muiau în sare, în reţeta originală nu scrie că se adaugă sare în compoziţie. Puteţi pune circa 10 grame de sare (o lingură rasă) la kilogramul de carne, înainte de a-i modela şi a-i pune pe grătar.
- lăsaţi supa de oase să scadă până devine vâscoasă.
- folosiţi usturoi românesc, cu coaja rozalie.
Povestea mititieilor – cum au apărut micii
Unii spun că povestea micilor a început în centrul vechi, pe strada Covaci, la numărul 3. În acest loc se află restaurantul lui Iordache Ionescu.
Se spune că într-o seară când cârciuma era foarte aglomerată, au rămas fără mațe pentru cârnați, au adăugat niște ingrediente și i-au pus pe grătar. Scriitorul Constantin Bacalbaşa (1856-1935) afirmă în cartea "Bucureştii de altădată"că mititeii au fost inventaţi aici, la restaurantul "La idee", când proprietarul, rămas fără maţe de oaie pentru cârnaţi, a pus carnea direct pe gratar.
O altă sursă scrie despre micii de la Carul cu Bere vestit în acea vreme. Bucatarul de la acea vreme, vorbea despre originea sarbeasca a acestui preparat. Intr-o scrisoare datata 16 iunie 1920, proprietarul descrie reteta acestui preparat: “Mititeii sunt un produs culinar din carne de vita, in stare finita de sapte pana la opt centimetri si la o grosime de cam trei centimetri, ce se servesc ori ca o gustare intre mese la o halba de bere, ori ca entrée, ori ca fel de mancare de sine statatoare.”
La fel de populari in perioada interbelica erau si mititeii lui Pastorel. In reteta sa, carnea de vita trebuia sa provina de la ceafa, coada sau pulpa. Iar pe langa amestecul de condimente, trebuia sa contina si miez de franzela inmuiat in usturoi.
Învață să faci mici de casa!
Unde mănânci cei mai buni mici
Asta e o întrebare aflată pe buzele multor gurmanzi, mari amator de… mici. Cei mai buni mici din București îi poți găsi în locuri care, deloc surprinzător, fac treaba asta de foarte mută vreme. Localuri celebre precum La Cocoșatu sai Gil, încă rămân în preferințele bucureștenilor și nu numai.
Un alt loc în care unii ar spune că poți găsi cei mai buni mititei din București este Piața Obor, chiar în spatele Halelor. Acolo există o terasă unde micii ieftini și buni, fierbinți și fragezi sunt însoțiți de muștarul ăla “ca pe vremuri”, iar chiflele și berea pentru toate buzunarele completează povestea asta gastronomică.
În țară, celebru pentru mici buni este Dealul Negru, unde sunt numeroase localuri care te îmbie la mici, destul de mari și gustoși.
Când se mânâncă micii
Ei bine, aici există un singur răspuns: când ți-e poftă! Deși e tradițional să nu existe zi de 1 Mai fără mititei, românii servesc această delicatesă locală oricând, de multe ori alegând să îi pregătească singuri la grătar. De fiecare 1 Mai, în România se mănâncă peste 1500 de tone de mici.
Roxana22 08.09.2023, 20:47
un articol util
Rozy 22.12.2025, 16:04
Micii făcuți de turci și greci nu au nicio legătură cu micii făcuți în România. Micii din turcia sunt făcuți din carne de vită, sunt uscați și înecăcios. Micii din Grecia sunt făcuți din carne de porc dar au gustul și consistența unei chiftele. La fel și cei din Serbia. Domnul de la Carul cu bere era invidios sau pur și simplu povestea a fost inventată. Orice străin care vine în România spune că micii au consistența și gustul unui cârnat fără piele. Deci este foarte simplu să ne dăm seama cine spune adevărul. ✌🏼✌🏼✌🏼