S-a întâmplat în ziua de Paști! Astăzi se împlinesc 170 de ani de la cel mai cumplit incendiu din Bucureşti
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Pe 23 martie 1847, Bucureştiul, pe atunci capitala Ţării Româneşti, a fost lovit de cel mai cumplit incendiu din istoria sa. ”Nici un oraş din Europa nu a fost lovit de atâtea evenimente nefericite: incendii, inundaţii, cutremure”, ne-a spus istoricul Dan Falcan. Sinistrul din 1847 s-a produs chiar în ziua de Paști și ne-a lăsat un monument pe locul unde s-a născut cuvântul ”pușcărie”.
Un mare incendiu, mai aprig decât toate celelalte incendii care afectaseră în trecut Bucureștii, a izbucnit în ziua de 23 martie 1847. Era Duminică, ziua de Paști. În toiul sărbătorii, un accident a dus la aprinderea unui foc în inima orașului. De acolo, flăcările s-au răspândit cu viteza vântului - căci ghinionul a făcut ca în ziua respectivă să bată un vânt puternic, iar un sfert din capitală le-a căzut victimă.
S-a întâmplat în ziua de Paști
La originea incendiului a stat un obicei vechi, potrivit căruia ziua de Paști trebuia sărbătorită cu descărcări de pistoale și puști. Peste tot în oraș, în ziua de Paști se auzeau zgomotul armelor. De data aceasta însă, ceva a mers prost: fiul cluceresei Drugăneasca n-a fost atent când și-a descărcat arma, iar scândurile vechi ale streașinei casei au luat foc.
Casa de la care a pornit focul se afla aproape de Hanul Constantin Vodă - viitorul Palat al Poștelor - și peste drum de biserica Sf. Dumitru. Era chiar centrul orașului, o zonă cu străzi înguste, case și magazine multe. Una după cealaltă, clădirile au luat foc.
Au murit 15 oameni
Potrivit statisticilor vremii, au fost distruse „130 case, 354 prăvălii cu etaj, 713 prăvălii fără etaj, 10 hanuri, 7 biserici și Bărăția cu toate încăperile ei. Practic, focul se întindea de la Muzeul Național de astăzi, până la actualul Bulevard I.C. Brătianu – adică era un adevărat sinistru. Cu toate acestea, doar 15 oameni au murit în urma incendiului.
După acest dezastru, în București a fost înființat, în sfârșit, un serviciu specializat de pompieri, inexistent până atunci.
Cuvântul ”pușcărie” s-a născut în Piața Sfântul Anton, pe locul unde a izbucnit incendiul din 1847
Primăria Capitalei a reabilitat Piaţa Sf. Anton din Centrul Istoric al Bucureştiului şi a renovat monumentul care aminteşte de locaţia fostei Biserici ”SF. Anton a Puşcăriei”, care a ars în incendiul din 1847. În acest loc s-a născut, în secolul al XVIII-lea, cuvântul ”puşcărie”, cu sensul de închisoare.
În secolul al XVI-lea, acest loc se numea Piaţa de Flori, era parte componentă a primei pieţe comerciale a oraşului şi avea o biserică cu hramul SF. Anton. Aici, domnitorul Constantin Brâncoveanu a ridicat, la sfârşitul secolului al XVII-lea, un depozit de armament. Iniţial, clădirea s-a numit Turnul Pulberăriei şi era folosită exclusiv pentru depozitarea prafului de puşcă şi a puştilor armatei domneşti. În timp, unele spaţii ale acestui turn au început să fie folosite ca loc de detenţie, în special pentru cei care unelteau împotriva domniei.
La 1770, Turnul Pulberăriei a fost trăznit şi a luat foc. Se pare că incendiul a fost unul de proporţii, deoarece este menţionat în scrierile epocii. În acest document clădirea este numită într-un document „Puşcărie Domnească”. Este pentru prima oară când acest cuvânt apare în limba română, în sensul de loc de detenție. Tot atunci, Bisericii SF. Anton i s-a adăugat titulatura „a Puşcăriei”.
Principalul dușman al Bucureștiului este, astăzi, cutremurul
Conform Planului de analiză și acoperire a riscurilor al Municipiului București (PAAR), principalele vulnerabilități natural ale capitalei României sunt, ca și în trecut, inundațiile, cutremurele și incendiile. Diferența este că acum incendiile nu pot fi provocate decât de ruperea conductelor de gaz, ca efect al unui seism puternic.Tot cutremurul ar putea rupe, spune PAAR, barajul Lacul Morii, provocând o undă de viitură de aproxiamtiv 20 de metri înălțime, până la Vitan. Ceea ce ar fi cu adevărat o catastrofă.
