Profesorul Dragoș Iliescu arată cum a eșuat școala românească și explică testele PISA: de la „cele două Românii”, la capcana ecranelor
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
După ce rezultatele la testele internaționale PISA 2025 (programul de evaluare internațională a elevilor de către OECD – Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare) au arătat că aproape 40 la sută dintre elevii români de 15 ani sunt analfabeți funcțional, Libertatea l-a invitat pe profesorul universitar doctor Dragoș Iliescu să explice cauzele și măsurile necesare pentru atenuarea situației.
Cuprins:
- Ce analizează testele PISA și de ce sunt ele importante
- Cum „traduce” expertul în Educație Dragoș Iliescu ultimele rezultate PISA
- Ce înseamnă să fii analfabet funcțional
- Ce contribuie la creșterea analfabetismului funcțional
- Ce contribuie la reducerea analfabetismului funcțional
- Când începe educarea unui copil?
- România nu mai înțelege că fără efort susținut nu există dezvoltare
- Analfabetismul funcțional ne va lovi pe toți, la fel de dur, și e o problemă de siguranță națională
- Cum ne raportăm la realizarea temelor de școală cu AI
Dragoș Iliescu este directorul Școlii Doctorale a Facultății de Psihologie și Științele Educației de la Universitatea București, fondator al platformei de evaluare BRIO și colaborator al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, realizatorul testării PISA.
Libertatea a explicat pe larg, săptămâna trecută, rezultatele elevilor români la evaluarea PISA și a relatat reacția ministrului Educației, Mihai Dimian.
Profesorul universitar Dragoș Iliescu spune, la Interviurile Libertatea, că responsabili de educarea copiilor sunt atât părinții, cât și școala. Printre cauzele care au condus la un nivel atât de mare la analfabetism funcțional la elevii români abia intrați la liceu se află inechitatea uriașă între nivelul economic al familiilor din mediile urban și rural, lipsa unor măsuri eficiente de atenuare a lacunelor educaționale după testările naționale și pierderile acumulate de elevi din pandemia de Covid-19, între 2020 și 2022.
În același timp, profesorul universitar Dragoș Iliescu crede că predarea individualizată, susținerea constantă, masivă, a copiilor din medii defavorizate, începerea educației din primii ani de viață și o implicare mai mare a părinților în viața copiilor pot ajuta la obținerea unor rezultate școlare mai bune de către elevi.
Ce analizează testele PISA și de ce sunt ele importante
Libertatea: Domnule profesor, vă rog ca mai întâi să ne explicați ce sunt aceste teste PISA.
Dragoș Iliescu: PISA e un acronim, P.I.S.A. înseamnă Program for International Student Assessment, Programul Internațional pentru Evaluarea Elevilor. E un program al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică. Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică e succesoarea planului Marshall, planul american de reconstrucție a Europei, în mod special occidentală, după Al Doilea Război Mondial. Reconstrucție înseamnă întotdeauna reconstrucția economică, înainte de orice altceva. Degeaba faci drumuri, poduri și clădiri, dacă economia nu merge pentru a le susține. Și atunci, când evaluezi viabilitatea economică a politicilor pe care le are o țară sau alta, e imposibil să faci abstracție de resursa umană pe care o are țara respectivă. Nu poți să dezvolți o industrie, dacă tu nu ai forță de muncă calificată pentru industria respectivă. Nu poți să dezvolți antreprenoriat dacă nu ai o resursă umană, o forță de muncă ce are aplecarea aceasta către antreprenoriat și lipsa aia de teamă și entuziasmul ăla cu care te arunci în cap înainte, în orice idee, năstrușnicii, că îți vine să zici: „OK, pot să fac bani din asta!”. Motiv pentru care, acum vreo 20 de ani, OCDE a spus: „Bine, trebuie să începem să evaluăm și calitatea resursei umane, nu doar politicile economice per se, în diversele țări care sunt membre în grupul nostru”. PISA evaluează elevi de 15 ani și practic îți spune: „Hei, cam așa arată sistemul tău educațional, acești oameni în trei ani vor fi adulți, în trei ani vor fi în piața muncii. Dacă nu ai mixul de competențe pe care ți-l dorești, mai poți face ceva”.
Libertatea: Nu e cam târziu să evaluezi un elev la 15 ani?
Dragoș Iliescu: Sunt fel de fel de considerente pe care le ai atunci când faci astfel de evaluări. 15 ani este vârsta ideală. E și la un moment de trecere din gimnaziu la liceu. Elevii sunt și suficient de maturi încât să poți să evaluezi lucruri care sunt relativ stabile. Constructele pe care le evaluăm cu astfel de teste ar trebui să fie relativ stabile. Dacă le evaluezi la clasa a doua sau la clasa a treia, nu sunt suficient de stabile. Sunt multe considerente care au dus la decizia aceasta de a evalua la 15 ani. Testul se dă în peste 90 de țări (n.red. - OCDE are 38 de țări membre), în mai mult de 100 de limbi. Se dă exact același test, exact la copii de aceeași vârstă, în eșantioane reprezentative. În aceeași perioadă, sunt testați copiii respectivi și sunt apoi comparați cu niște standarde explicite.
Libertatea: Din România au fost 10.000 de copii. Este reprezentativ eșantionul?
Dragoș Iliescu: Este cât de reprezentativ se poate. E foarte greu să eșantionezi reprezentativ aleator elevii. Foarte dificil, aproape imposibil. Motiv pentru care ce se face de obicei, la aceste studii, este că sunt eșantionate reprezentativ școli. Apoi, toți elevii de vârsta eligibilă pentru studiu din școlile respective sunt incluși. Eșantionezi, de exemplu, 400 de școli, eșantionezi cu foarte mare grijă, în așa fel încât să fie și din urban, și din rural, și cu rezultate mai bune, și cu rezultate mai slabe.
Libertatea: Este corect să spunem că aproape 40% dintre elevii români de 15 ani sunt analfabeți funcțional?
Dragoș Iliescu: Între cei care sunt înregimentați în sistemul de educație din România. Pentru că ai apoi elevi care sunt înregimentați în alte sisteme de educație din România, sistem britanic, sistem francez, sistem german, etc. PISA include elevi din școli private cu programă românească.
Cum „traduce” expertul în Educație Dragoș Iliescu ultimele rezultate PISA
Libertatea: La Științe, principala competență analizată la această ediție a studiului PISA, elevii români au primit 425 de puncte, mai puțin decât în 2022. La Citire, au primit 413 puncte, în condițiile în care media în cele 91 de țări este 461 de puncte, deci o scădere destul de abruptă, de 16 puncte față de 2022. La Matematică, elevii români de 15 ani au avut o scădere de 9 puncte față de 2022 și statistica arată că 52% dintre elevii de 15 ani sunt analfabeți funcțional la Matematică. Ce vă spun dumneavoastră aceste rezultate?
Dragoș Iliescu: Numerele enunțate aici nu spun foarte mare lucru. Ar trebui să mai spunem că media scalei are 500 de puncte. Când ești sub 500, ești sub medie. Când ești peste 500, ești peste medie, o abatere standard are 100 de puncte. Deci noi suntem destul de solid sub medie. Asta încerc să zic. Apoi, da, media OECD scade. Nu este o cădere generalizată civilizațională. Adică nu vorbim de așa ceva. Vorbim de un rezultat târziu al pandemiei. Să nu uităm că aceștia sunt elevii care treceau din clasa a patra în clasa a cincea când au intrat în pandemie. Pierderea de educație din pandemie se va repercuta asupra lor și asupra celor care vor veni după ei. Peste trei ani, vom avea aceleași probleme. În același timp, sunt foarte multe țări care cresc. Singapore crește în continuare, Estonia crește în continuare.
Libertatea: Japonia, Coreea de Sud, China cresc.
Dragoș Iliescu: China e un caz foarte special. În primul rând, nu ne putem baza pe aproape nimic din ce vine din China, ca date. Nu ne putem baza pe acel lucru. Sunt destul de măsluite, sunt tamponate. Dar China, într-adevăr, participă cu mai multe sisteme educaționale, fiindcă are mai multe sisteme educaționale. Și China-Hong Kong și China-Shanghai întotdeauna au luat note foarte, foarte bune acolo.
Libertatea: Cum?
Dragoș Iliescu: În Asia de Sud, ai cu totul alt etos și cu totul altă abordare legată de școală. Cantitatea de timp pe care o pun elevii aceia în învățare îi face imbatabili. Învață, învață, învață, învață toată ziua. Dar e altceva, e un alt model civilizațional. În OCDE e o scădere, în Uniunea Europeană e scădere, România e în trend din punctul acesta de vedere. Problema e că noi nu ne permitem scăderea respectivă. Ce mai e de remarcat aici? Nu doar că noi suntem în scădere, dar de unde suntem în scădere? Suntem în scădere de undeva care era foarte jos oricum. Scăderea e un lucru pe care îl remarcăm. Remarcăm apoi volumul imens de elevi care este complet rămas în urmă. Analfabetism funcțional numim asta. 52% la Matematică, 48% la Limbă și 46% la Științe.
Ce înseamnă să fii analfabet funcțional
Libertatea: Ce înseamnă că acești copii sunt analfabeți funcțional?
Dragoș Iliescu: Nu sunt analfabeți în sensul că nu cunosc literele. Ei cunosc literele și pot citi. Dacă-i pui să citească un text la primă vedere, se ridică în picioare și zic: „Doamna, voi citi”. Citesc și pot citi. Înțeleg cuvintele, dar nu pot relaționa, nu pot funcționa, că de-aia se spune „funcțional”. Nu e analfabetism, e un analfabetism în funcționare. Este incapacitatea de a funcționa în viața cotidiană în sarcini foarte simple care presupun să te descurci în viață la un nivel minimal, să mergi să-ți cumperi o pâine, să citești un afiș, să te uiți pe o sticlă și să înțelegi cât de mulți nitrați, nitriți, calciu are apa respectivă.
Libertatea: Cum au ajuns analfabeți funcțional acești copii? Au fost totuși nouă ani la școală.
Dragoș Iliescu: Cum se ajunge acolo e o discuție foarte, foarte lungă și asta e o problemă a României pe care o remarcăm noi acum. Nu ar trebui să ne lamentăm acum pentru că, vezi Doamne, acum am aflat că un volum atât de mare din elevii români suferă de această problemă. Știam de trei ani, de șase ani, de zece ani. Greșeala probabilă pe care o facem este că ne concentrăm pe analfabetismul funcțional, pe simptom, în loc să ne concentrăm pe cauze. Cum am ajuns aici? De ce apare el? Care sunt motivele? În alte țări care combat acest flagel se uită la cauze și combat cauzele respective.
Ce contribuie la creșterea analfabetismului funcțional
Libertatea: O cauză despre care vorbesc mulți cercetători și dumneavoastră știți mai bine ca oricine, că sunteți profesor universitar la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, este sărăcia. Evaluarea PISA de acum arată o diferență destul de mare, de 122 de puncte, între rezultatele elevilor care vin din familii sărace și elevii care vin din familii care își permit să suplimenteze educația. În anii trecuți, diferența era de 90 și ceva de puncte…
Dragoș Iliescu: 122 de puncte este mai mult decât diferența dintre noi și Finlanda. În interiorul României avem o diferență mai mare decât între cea mai slabă și cea mai bună țară din Uniunea Europeană. Bine, nu mai e Finlanda cea mai bună, e Estonia. Sistemul românesc e inechitabil, a fost recunoscut de foarte mult timp ca fiind unul din cele mai inechitabile sisteme educaționale și inechitatea asta, după ani de zile de combatere a inechității, crește.
Libertatea: Deci ceva am făcut greșit?
Dragoș Iliescu: Deci ceva am făcut greșit sau nu am făcut. De principiu, sunt cel puțin două Românii, dar dacă te uiți la scorurile din partea superioară, top 25%, statutul socioeconomic e o variabilă a familiei și se moștenește. E o variabilă compozită care se uită la venitul din familie, ocupația părinților, educația părinților și poate alte câteva aspecte privind nivelul de trai în familia respectivă. Dacă luăm 100% din participanți și împărțim în patru grupuri egale și luăm cele două grupuri extreme, deci top 25% cei mai bogați și top 25% inferiori din punctul ăsta de vedere și comparăm aceste două extreme, cele două distribuții aproape că nu se ating, deci sunt două Românii complet diferite. O Românie care funcționează - de exemplu, nivelul Bucureștiului la educație este extrem, extrem de înalt, comparabil cu al Berlinului sau al Madridului, cu alte capitale europene. Acolo pare să funcționeze însă și acolo nu școala ține sus stindardul, ci buzunarele foarte adânci ale părinților țin sus stindardul.
Libertatea: Prin meditații?
Dragoș Iliescu: Prin meditații, evident, și prin alte tipuri de implicări.
Ce contribuie la reducerea analfabetismului funcțional
Libertatea: Ce contează mult în educarea unui copil?
Dragoș Iliescu: Sunt multe lucruri care contează, dar dacă ar fi să dau ca sfat celor care ne ascultă sau ne văd, acesta este: „Implică-te în educația copilului tău!”. A te implica nu înseamnă că se deleagă educația punând bani pe masă pentru a-l trimite pe elev la meditație. Nu zic că nu sunt bune meditațiile. Și alte țări au această tradiție, poate nu atât de descreierată ca în România, dar această tradiție există. Dar asta nu înseamnă să te implici, să-ți rezolvi vinovăția că de fapt, nu te implici și nu interacționezi suficient de mult. Implică-te, discută cu el, petrece mai mult timp cu el! România este țara în care - statistica asta există de mai mult de 10 ani - timpul mediu pe care un părinte îl petrece cu copilul său care este elev este de șase minute pe zi. Este mult prea puțin. Sunt părinți care petrec mai mult, sunt părinți care nu petrec timp deloc, motiv pentru care ajungem la șase minute, dar chiar și cei care petrec mult timp petrec foarte puțin, de fapt, cu copiii lor. Și să petreci timp cu el nu înseamnă să stai să faci temele. Înseamnă să discuți despre prietenul lui de la școală, despre interesele lui de la școală, despre cărțile pe care le citește, despre alte lucruri care nu sunt neapărat direct legate de școală, să discuți despre ultima descoperire științifică de care ai auzit, despre problemele pe care le ridică utilizarea deșănțată a AI-ului. Sunt discuții care în mod ascuns sunt legate de școală, sunt tangențiale cu școala, sunt tangențiale cu dezvoltarea lor ca cetățeni viitori, cetățeni viabili. Altfel, tu nu faci decât să delegi educația copilului tău. Aș argumenta că e cel mai important proiect pe care îl ai în viață. Copilul e mai important decât jobul tău. Și ce faci? Acel proiect, cel mai important proiect al tău, de fapt, îl dai pe mâna altcuiva tot timpul. Îl împingi către școală și spui că tot ce e legat de educația copilului meu trebuie să rezolve școala.
Când începe educarea unui copil?
Libertatea: La ce vârstă trebuie să începem să dezvoltăm deprinderi ale copilului, inclusiv în ceea ce privește valorile, literația?
Dragoș Iliescu: Educația timpurie are un efect masiv. E un lucru pe care în educație îl acceptăm ceva mai puțin decât l-am acceptat în medicină. E un principiu în medicină că diagnosticul timpuriu e mai bun decât diagnosticul târziu, prevenția e mai bună decât orice fel de diagnostic.
Libertatea: Ce înseamnă să intervii mai repede în educarea copilului?
Dragoș Iliescu: Avem și alte studii comparative internaționale decât PISA. La Universitatea din București avem un laborator, se numește Laboratorul de testare pe scară largă (large scale testing), unde realizăm studiile concurente cu PISA - TIMSS, studii centrate pe Literație, Lingvistică, Matematică, Știință, Civism și utilizarea computerului, competențe digitale. Acele studii au o hachiță, nu măsoară doar la 15 ani, măsoară și ceva mai devreme, la 10-11 ani, la finalul clasei a patra. Acele studii ne arată, în mod special TIMSS (n.red. - Trends in International Mathematics and Science Study), că la Matematică și Știință, la finalul clasei a patra, am crescut foarte mult, în special la Matematică. Schimbarea programei este o ipoteză. O creștere imensă e puțin probabil să fie doar de la programă. Ne arată studiile din Educație că poate să ajute, dar programa niciodată nu are un impact atât de mare. Programa are un impact foarte mare dacă era complet stupidă și acum o aduci în altă parte. Dar programa românească nu era complet stupidă. Deci, de unde vine incremental (n.red. – creșterea) ăsta? Era un an de școală în plus. Clasa zero (n.red. pregătitoare) a venit în școală. E brusc educație obligatorie. Mai mult de 80% dintre copiii care au fost atrași în școală nu mergeau înainte. Grădinița nu era obligatorie. În mod special în zona rurală, mai mult nu se merge decât se merge la grădiniță. Diferența dintre patru ani și cinci ani la școală înseamnă 25% în plus la școală. Educația timpurie este cel mai important lucru pe care o țară, o națiune îl poate face pentru copiii săi.
Libertatea: Adică între 0 și 3 ani.
Dragoș Iliescu: Da, da.
Libertatea: Noi abia acum construim primele creșe de după Revoluție. Prin PNRR, programul european de redresare și reziliență post-Covid în România, în educația din România au intrat peste 2 miliarde de euro. O parte din acești bani, nu suficientă, a mers în Educația Timpurie, inclusiv prin construirea a 110 creșe.
Dragoș Iliescu: România are un model cultural bizar. Discutasem cu o prietenă bună care-i sociolog și care se uitase cu atenție la situația respectivă. Părinții au sentimente de vinovăție când își duc copiii la creșă. Și au sentimentul că i-au abandonat acolo pentru că în familie le-ar fi mers mai bine. Copiii au nevoie de comunitate și au nevoie de sisteme formale de învățare.
Libertatea: Dar nu există suficienți puericultori, profesori de creșă…
Dragoș Iliescu: Ușor, ușor, ușor se dezvoltă. Educația Timpurie ține de dezvoltare cognitivă, de dezvoltare a limbajului, de dezvoltare de aptitudini, competențe sociale și emoționale prin interacțiunea cu covârstnicii.
România nu mai înțelege că fără efort susținut nu există dezvoltare
Libertatea: Ce face greșit România?
Dragoș Iliescu: În România, întotdeauna banii în Educație au fost mulți, nu neapărat banii formali, dar dacă te uiți inclusiv dincolo de banii de la buget, dacă te uiți la toate programele și proiectele europene care s-au făcut în Educație, de la fondurile de preaderare și apoi la toate Orizonturile și POSDRU-urile (n.red. programe de dezvoltare finanțate de Uniunea Europeană), sumele sunt imense, doar că se pierd în mod stupid. Se pierd, din punctul meu de vedere, cel puțin din două motive care sunt, amândouă, sistemice. În primul rând, foarte multe politici sunt bazate pe ideologii. Mi se pare mie că sună bine așa… Ori, lucrurile care sună bine și sunt logice când le confrunți cu datele, când faci o cercetare empirică, sunt infirmate. „Să-i lăsăm pe copii și educația să fie ludică și dacă o să le placă, e sigur că o să meargă și o să învețe Matematică”. Aiurea! Nu există date care să arate asta!
Libertatea: Am trecut în extrema cealaltă, precum Finlanda, adică să fim preocupați de starea de bine mai mult decât de acumulare?
Dragoș Iliescu: Eu nu argumentez că nu ar trebui să fim preocupați de starea de bine, evident că vreau să fie copiii fericiți acolo, dar pe de altă parte, educația, orice fel de provocare intelectuală presupune și într-o anumită măsură, trudă, autodisciplină. Dacă nu le formezi autonomie, nu vei ști. E ca un mușchi pe care nu îl utilizezi. Al doilea lucru: știm la momentul ăsta că în Educație nimic, aproape nimic nu funcționează uniform. Sunt efecte neuniforme, așa se numesc ele. De exemplu, oferirea mesei calde. Evident, masa caldă ajută. La ce ajută? Ajută să aducă copiii în școală și să-i țină în școală. Pentru mulți copii, școala este singurul loc în care primesc o masă caldă, în care nimeni nu-i abuzează, în care nu sunt certați sau bătuți sau în alt fel, umiliți. Deci e un loc safe (n.red. – sigur). (…) Dacă ai o problemă de genul ăsta, cu abuzul în familie, cu copii flămânzi, investește banii acolo unde pot să ridice respectiva comunitate, să rezolvi problemele respective.
Analfabetismul funcțional ne va lovi pe toți, la fel de dur, și e o problemă de siguranță națională
Libertatea: 17% dintre tinerii români au abandonat școala și nu sunt într-o formă de învățământ până la 35 de ani. Asta înseamnă o cincime dintre tineri, sute de mii. Ce înseamnă acest abandon masiv?
Dragoș Iliescu: Un adult care nu are educație nu are oportunități în viață. Un elev care nu se educă și pe care nu reușim să-l motivăm pentru a-l ține acolo, să se educe, va fi un adult care nu va avea oportunități. De ce înseamnă că nu are oportunități? Pe cine lovește asta? Cine are dezavantaje dacă avem un volum mare de adulți care nu au oportunități în viață? Ei înșiși în primul rând suferă. Ei înșiși nu vor putea să aibă o viață îndestulată și fericită pentru că nu vor putea să facă decât cele mai simple joburi și cele mai mizere joburi. Nu vor putea câștiga bine. Lipsa de educație este asociată apoi cu fel de fel de alte probleme, de sănătate, alcoolism, sănătate mentală, violență, abuz și așa mai departe, infracționalitate. Deci ei vor suferi și vor deconta indolența sau lipsa de motivație avută în tinerețe, ceva mai încolo. Ei și familiile lor și copiii lor, fiindcă asta e de multe ori o spirală care se automenține. Dar cine altcineva va suferi? Noi toți vom suferi. Ei nu doar că nu vor putea să facă decât cele mai simple joburi, nu vor avea capacitatea și dorința și motivația și încrederea în sine pentru a porni un proiect, nu vor fi versatili în piața muncii pentru a învăța noi competențe pentru că tehnologia evoluează.
Libertatea: Nu vor înțelege diferența dintre ce e adevărat și ce nu e adevărat?
Dragoș Iliescu: Asta pe ei înșiși nu o să-i doară atât de mult decât prin faptul că vor fi și mai puțin rezilienți. Vor cheltui mai mulți bani pe tâmpenii care nu funcționează, de exemplu leacurile de fel și chip. Dar ne va lovi pe noi toți. De ce? Fiindcă vei avea o societate nerezilientă. Asta ține de obiceiuri media și consum media, reziliență la dezinformare bunăoară, civism și cetățenie activă, pentru că vor fi doar o masă de manevră și nu vor avea autonomie în decizie. Poți să spui că e o masă de manevră amorfă care e formată din oameni care nu au discernământ, dar ei au vot. Dar nu au discernământ. Te întrebi în ce măsură poți să ai un vot independent în contextul în care nu ai discernământ. Și e sigur că votul e sacru, dar e imposibil să nu te întrebi. Nu doar că e o problemă de siguranță națională, ci și prin prisma faptului că e o piatră de moară, e o ghiulea la piciorul națiunii care nu are cum să se dezvolte. Când a mers bine industria textilă în România? Când am avut licee textile. De ce? Fiindcă investitorii veneau aici, ridicau fabrici textile, chiar și dacă se lucra în lohn. Era o parte importantă din industria României.
Cum ne raportăm la realizarea temelor de școală cu AI
Libertatea: Știți probabil, mai bine ca oricine, că din ce în ce mai mulți elevi își fac temele cu inteligență artificială. E un risc?
Dragoș Iliescu: E un risc imens. Mulți îl escaladează mult dincolo de riscul imens individual și-l consideră risc civilizațional, un risc la adresa civilizației umane. Avem ipoteze realiste cum că o parte cel puțin din scăderea pe care o confirmă și PISA este datorată scăderii cognitive, în abilități cognitive pe care utilizarea excesivă a AI-ului o aduce și utilizarea excesivă a digitalului, nu doar AI. Pentru că copiii foarte mici, unde studiile în domeniul abilităților cognitive arată o scădere, acele cohorte nu sunt cele care au contact cu AI-ul încă. Adică copiii de 3, 4, 5, 6 ani încă nu lucrează cu AI-ul, dar stau cu ochii în telefon și ține de o formă anume de renunțare la utilizarea deplină a abilităților cognitive pe care le avem. Dacă nu le utilizezi, evident că ele nu se formează. E ca un mușchi care nu este flexat, motiv pentru care rămâne atrofiat.Și ai dovezi deocamdată circumstanțiale, mai degrabă. Nu sunt cauzale aceste studii, dar dovezi sistematice care vin în mod special din alte țări. În România, în urmă cu doar câteva săptămâni, s-a terminat de normat, de standardizat pe România, un test celebru, test de evaluare a aptitudinilor cognitive pentru copii, scalele de inteligență Wechsler pentru copii, în ediția a cincea. Datele confirmă această problemă, în mod special la copiii foarte, foarte mici, de 2,5 ani până pe la 6 ani, care spun, fundamental spun că attention span, durata atenției, a scăzut foarte mult. Dar și alte câteva aptitudini specifice, cognitive specifice din zona de inteligență fluidă au scăzut. De ce se repercutează asta asupra incapacității de a rezolva probleme la PISA? Pentru că problemele la PISA și în teste de genul ăsta sunt probleme care necesită păstrarea concentrată a atenției pentru perioade un pic mai lungi de timp. Nu neapărat două ore, dar cel puțin câteva minute. Un text de jumătate de pagină e un text cu care copiii de șase, șapte, opt, zece ani nu mai sunt obișnuiți. Ei citesc mai mult decât citeam noi. Dar citesc crâmpeie, frânturi și nu mai reușesc să țină atenția concentrată mai mult de 15-20 de secunde. 30 de secunde deja e mult. În urmă cu 5 ani sau cu 6 ani, 30 de secunde era bine. Acum nu mai reușesc la 30 de secunde. Și asta înseamnă că nu reușesc să interacționeze cu textul respectiv. Când ne uităm la abordarea textului de jumătate de pagină sau de o pagină, citesc primul, al doilea paragraf, după care scrollează doar prin text, nu-l mai citesc, motiv pentru care nu prind tot instructajul, toate instrucțiunile, scapă elemente esențiale din textul respectiv, iau decizia din impuls, pe informație incompletă și bazat mai degrabă pe un sentiment, un impuls, decât pe judecată rațională silogistică.
Libertatea: E un predictor? Asta înseamnă că acel copil când va fi la serviciu, când va fi adult, nu va avea răbdare să ducă sarcina la capăt?
Dragoș Iliescu: Așa funcționează în viața cotidiană.
Libertatea: Ultima întrebare: Dacă ați fi ministrul Educației, ce ați face prima oară pentru acești copii?
Dragoș Iliescu: Eu cred în testare, cred în evaluare. Cred că în sistemul educațional, ca în orice alt sistem, dacă nu măsori, nu gestionezi… Asta e o mantră în business: If you don't measure, you don't manage (n.red. Dacă nu măsori, nu poți conduce).
Libertatea: Dar România nu măsoară la clasa a doua, la clasa a patra, la clasa a șasea?
Dragoș Iliescu: Măsurăm prea rar, măsurăm prost și măsurarea respectivă nu se finalizează cu feedback și cu acțiuni explicite în siajul măsurării. Nu măsurăm doar să măsurăm. Măsurăm pentru a acumula date și apoi facem ceva cu datele respective. Măsurarea nu e dusă la bun sfârșit. Ciclul acela în care proiectezi măsurarea, administrezi, implementezi măsurarea, trag concluzii, dau feedback, iau decizii. Cred în măsurare standardizată, văd că în toate țările în care asta funcționează coerent, educația merge mai bine, avem dovezi nenumărate științifice foarte solide din meta-analize. Este probabil cea mai ieftină și ușor scalabilă din toate intervențiile cu impact major.
![A aruncat toate hainele la 60 de ani! Salma Hayek s-a scăldat goală pușcă în ocean: «60 și recunoscătoare» [15 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/rkek9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL055dEY3MU9FaHlrVFpONU54dkdhdVZ1Z3dkZlJKcU5XNjNQQkdhM2kuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
last_moromete 14.09.2026, 19:49
Excelent interviul, cu un amendament: se leagă performanța intelectuală a copilului de problemele economice ale familiei, fără să se ia în calcul că sărăcia familiei este de cele mai multe ori un efect al nivelului intelectual al părinților, care condiționează ereditar mai departe randamentul școlar al copiilor. Andrei Caramitru scria pe Facebook că ar trebui testați și părinții, dar și profesorii acestor copii, pentru a putea pune un diagnostic mai precis.