Christian Sabbagh a dezvăluit secrete despre viața lui de soț și tată. “Nu sunt sclavul banului, dar nu sunt nici genul care să îi pună la ciorap”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Christian Sabbagh este unul dintre cei mai apreciați jurnaliști, fiind urmărit la pupitrul Știrilor Kanal D, în fiecare weekend, dar puțini sunt cei care știu cum este prezentatorul TV dincolo de micul ecran. Vă spunem noi: un tată și un soț extrem de devotat!
- Ești genul de persoană foarte dinamică. Cum a fost în starea de urgență pentru tine?
- În prima instanță am avut parcă sentimentul de „arest la domiciliu”, însă acest sentiment nu a durat mult. Eram, evident, foarte conștient că această autoizolare este spre binele nostru, al tuturor, pentru că fără măsuri speciale de siguranță exista riscul ca acest virus să prindă și mai multă putere. M-am bucurat că am reușit să petrec mult timp cu familia, am profitat de timpul ăsta. Înainte de pandemie, plecam dimineața și mă întorceam acasă seara și nu vedeam când adorm cei mici sau ce bucurii, jocuri au în timpul zilei. Pandemia ne-a dat șansa de a observa copiii, de a-i vedea cu alți ochi, de a înțelege ce este cu adevărat important. De multe ori uităm de ce este mai frumos în tumultul cotidian.
- Acum, pentru că ai stat mai mult pe acasă, ai ajutat-o pe soția ta la treburile casnice?
- Mi-am descoperit niște calități noi, dacă pot spune așa. Am devenit expert în a da cu mopul de câteva ori pe zi, am devenit grădinar și am început să fac lucruri de care nu aș fi crezut vreodată că sunt capabil. Am și gătit. Am multat mobila prin casă de câteva ori. Am găsit activități casnice ca să “omor” timpul.
- Dacă privești în urmă, regreți vreo misiune periculoasă la care ai luat parte?
- Nu, dimpotrivă, de fiecare dată când mă gândesc la aceste acțiuni am sentimentul de misiune îndeplinită, că am fost foarte util societății, că am dus jurnalismul la un alt nivel. Anchetele jurnalistice au avut ca scop semnalarea unor derapaje grave, identificarea de soluții, am dorit să îi ajut pe cei care erau în pericol. Cred că niciun efort nu e prea mare pentru a salva o viață.
- Spuneai că ești un tip cheltuitor, nu genul care să strângă averi… Cum stai la capitolul economii?
- Deși nu prea aveai unde să cheltuiești banii, în perioada de urgență a existat comerțul online. Nu sunt sclavul banului, dar nu sunt nici genul care să îi pună la ciorap. Pe de altă parte, e adevărat că e sănătos să ai niște economii, pentru că nu știi ce îți aduce viitorul…
- Mai ai puțin și faci un an de când te-ai căsătorit religios. Cum veți marca această zi?
- Noi suntem împreună de șase ani și fiecare an îl sărbătorim într-un anume fel. Ieșeam la un restaurant cu nașii și atât. Nu dăm petreceri somptuoase.
- Dumnezeu te-a binecuvântat cu patru copii. Ce ai vrea să le lași ca “moștenire”?
- Curajul, demnitatea, onoarea, cinstea sunt lucruri foarte importante în viață. Fără ele lumea nu ar evolua. Acestea compun cea mai importantă moștenire pentru un copil. Banii și averile se duc, dar principiile și valorile morale rămân.
- Cum reușești să te împarți și mai ales să le faci față copiilor, ținând cont că nu sunt de vârste apropiate?
- Cu Edi vorbesc ca de la matur la matur, cu Yasmine, ca de la tată la adolescentă, cu cei mici dau și eu în mintea copiilor (râde). E o trecere extrem de rapidă. Mă adaptez la vârstă, nevoile de comunicare și personalitatea fiecăruia dintre copiii mei. Îi cunosc foarte bine și nu este nevoie să experimentez.
- La un moment dat îți doreai să îmbraci uniforma de polițist. Dacă ți s-ar fi cerut pe timp de pandemie să o îmbraci și să ieși pe străzi, ai fi acceptat?
- Firește că da. E important pentru fiecare dintre noi să răspundă pozitiv atunci când este nevoie. Este o profesie nobilă, dovadă că foarte mulți tineri doresc să urmeze cursurile Academiei de Poliție sau Școlile de Poliție.
