INTERVIU. Povestea câștigătoarei cu origini românești de la „Vocea Germaniei”. Bunicul, meșter popular renumit, a ales exilul în perioada comunistă. „A stat trei luni într-o tabără de refugiați”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Anny Ogrezeanu, nemțoaica având origini românești, a oferit primul interviu pentru presa din România, în care vorbește despre familia ei, care a plecat în Germania în timpul regimului comunist, pentru că „voiau libertate și șanse mai bune pentru copiii lor”, despre bunicul său, Stelian Ogrezeanu, unul dintre cei mai valoroși și renumiți ceramiști, dar și despre cariera sa muzicală.
Cuprins:
- „Când am fost în România, m-am simțit ca acasă”
- „Părinții mei au pierdut tot ce aveau în România”
- „Sunt foarte mândră de originile mele”
- Anny Ogrezeanu: „Perspectiva mea muzicală a fost cumva influențată și de moștenirea mea românească”
- „Oamenilor le pasă de muzica mea, de vocea mea”
- „Este un vis care se dezvoltă și crește cu mine”
Anny Ogrezeanu a devenit și mai cunoscută în industria muzicală după ce, în noiembrie anul trecut, a câștigat „The Voice of Germany”. În vârstă de 22 de ani, Anny a scris istorie în cel de-al 12-lea sezon al concursului de talente, făcând parte din echipa cântărețului germano-polonez Mark Forster, alături de care a interpetat în marea finală piesa „Friday I'm In Love”, o melodie a trupei rock britanice The Cure.
Pe profilul de Instagram al lui Anny, în descrierea ei apar două steaguri: cel al României, primul, și cel al Germaniei. Anny este născută în Germania, dintr-o mamă română și un tată neamț.
Pentru a-i afla toată povestea, Libertatea a căutat-o pe Anny. Și după câteva luni de așteptare, astăzi îi descoperim trecutul, istoria și legăturile sale cu țara noastră. Plus toate detaliile despre cariera sa muzicală.
„Când am fost în România, m-am simțit ca acasă”
„Mama mea este din Horezu, un orășel celebru pentru ceramica lui. Bunicii mei au avut o fermă, unde au locuit împreună cu mama, unchiul și bunica lor. Mama mea a lucrat la fermă și a învățat, de asemenea, să facă obiecte din ceramică. Face niște bijuterii superbe! Așadar, mama e româncă și tatăl meu este german”, spune Anny, în exclusivitate pentru Libertatea.
Povestea neștiută continuă: „Felul în care mama ne-a crescut pe mine și pe frații mei m-au făcut ceea ce sunt acum. Cred că educația ei din România a avut un impact pozitiv uriaș asupra noastră. Întreaga ei familie este bună și caldă, a fost clar, cumva, de la început, că ne vom iubi întotdeauna necondiționat, orice ar fi. Când am fost în România să-mi cunosc rudele pe care nu le mai văzusem niciodată înainte, m-am simțit ca acasă. Deși nu am petrecut prea mult timp în România, mă simt foarte apropiată de cultura acestei țări”.
„Părinții mei au pierdut tot ce aveau în România”
Dar cum s-a născut Anny în Germania, și nu în România? „E o poveste lungă”, recunoaște. „Bunicii mei erau destul de cunoscuți în domeniul ceramicii, așa că aveau voie să călătorească în afara României - un lucru rar în perioada regimului comunist al lui Ceaușescu - pentru a-și reprezenta țara prin meșteșugul lor. În 1983, când mama avea 18 ani, familia noastră a decis să plece definitiv din România, din motive politice. Voiau libertate și șanse mai bune pentru copiii lor”.
Când bunicii mei au plecat în Germania cu mama și unchiul meu, restul familiei a rămas în România. Mi-am cunoscut în 2018 multe dintre rudele care trăiesc în România și abia aștept să le revăd. Ne-am făcut prieteni în timpul vizitei noastre și am păstrat legătura cu ei.
Odată ajunși în Germania, familia lui Anny „a stat trei luni într-o tabără de refugiați”. Acolo „au învățat limba germană și au primit azil politic. Asta a însemnat însă că au pierdut tot ce aveau în România și nu se mai puteau întoarce câtă vreme comunismul era la putere. S-au stabilit, așadar, în Germania”, dezvăluie artista de 22 de ani.
„Sunt foarte mândră de originile mele”
„Mama a studiat Medicina în Bonn, unde l-a cunoscut pe tata. Am călătorit mult prin Europa cât am fost eu mică, apoi ne-am mutat într-o regiune de lângă Bonn, unde locuim și acum”, spune.
Pe lângă mama din România, Anny este nepoata unuia dintre cei mai cunoscuți ceramiști de la noi, Stelian Ogrezeanu. Artist cu sute de participări la evenimente de profil în întreaga lume.
„Bunicul a împlinit 90 de ani anul trecut. Sunt foarte mândră de originile familiei mele și de talentul ei în acest meșteșug, ceramica. Îmi place să ascult poveștile bunicilor mei despre asta și chiar am fost la câteva târguri de ceramică împreună cu bunicul meu când eram mică. Avem o relație foarte apropiată și ne vedem cât de des putem. Am fost o singură dată în România, în 2018, dar sper să vin mai des pe viitor”, a mai spus aceasta.
Rugată să se descrie special pentru publicul din România, Anny se caracterizează: „Sunt haotică, dar creativă, curioasă să particip la noi provocări, dar mereu conștientă de ceea ce contează cu adevărat. Educația primită de la mama a contribuit la asta. Sunt foarte mândră de originile mele și sper să transmit aceste valori tuturor celor care îmi ascultă muzica”.
Lucrez la piesele pe care să le cânt la concerte. Dar imediat ce voi fi pregătită să-mi prezint propria muzică în fața lumii, o voi împărtăși cu fanii din România. Sunteți minunați! Citesc tot timpul mesaje și comentarii în română pe rețelele sociale și mă face foarte fericită știind că am susținere din partea voastră.
Anny Ogrezeanu: „Perspectiva mea muzicală a fost cumva influențată și de moștenirea mea românească”
Pe lângă poveștile despre România și legăturile cu țara noastră, Anny vorbește deschis despre muzică și tot ce s-a întâmplat pe durata show-ului „Vocea Germaniei”. Despre cum s-a schimbat viața ei și cum arată planurile sale de viitor.
Libertatea: Anny, cum ai descoperit muzica și cum ai decis că asta este ceea ce vrei să faci?
Anny Ogrezeanu: Mereu mi-a plăcut să ascult muzică. Aveam 7 ani când m-am apucat de cântat, după ce m-a convins sora mea să învăț să cânt la pian cu ea. La 12 ani, am început să cânt la pian și cu vocea melodiile mele preferate. Atunci am descoperit, datorită mamei mele, muzica lui Whitney Houston. Am fost uimită de vocea ei puternică și mi-am spus că vreau să pot și eu să ajung în felul ăla la sufletele oamenilor. În acel moment am știut că asta vreau să fac și nimic altceva.
- Aveai și alte hobbyuri când erai mică?
- Înainte să-mi descopăr dragostea pentru muzică, petreceam foarte mult timp desenând. Mie, prietenilor și fraților mei ne plăcea să inventăm povești, așa că eu desenam personajele și animalele pe care ni le imaginam. Îmi place și acum să-mi exprim gândurile prin desene și pictură. Dar prin muzică îmi exprim sentimentele și emoțiile, și asta fac.
„Oamenilor le pasă de muzica mea, de vocea mea”
- Ai câștigat „Vocea Germaniei”. Cum a fost experiența?
- Mi-am dorit să particip de când am început să cânt. M-am înscris de mai multe ori și am fost de fiecare dată respinsă, așa că atunci când am intrat, în sfârșit, în concurs, în 2022, a fost un vis devenit realitate. A fost o experiență extraordinară, am întâlnit oameni minunați. Sunt fericită pentru cum s-a încheiat această călătorie și sunt recunoscătoare pentru sprijinul pe care atât de mulți oameni mi l-au oferit.
- Care a fost primul tău gând când ai auzit că ai câștigat?
- Nu mi-a venit să cred. M-am gândit cum ăsta a fost visul meu pentru atât de mult timp și acum a devenit realitate. Am fost foarte fericită. Încă sunt!
Pun mult din mine și din experiențele mele personale în muzică, astfel încât să explic celor care mă ascultă cum se vede lumea prin ochii mei. Perspectiva asta a fost cumva influențată și de moștenirea mea românească.
- Ce s-a schimbat pentru tine după această performanță?
- M-am concentrat exclusiv pe muzică. Este ireal câtă susținere am primit. Cânt la diverse evenimente acum și câteodată chiar mă recunosc oamenii pe stradă. E un sentiment foarte plăcut pentru că asta arată că oamenilor le pasă de muzica mea, de vocea mea, ceea ce e o onoare pentru un artist.
„Este un vis care se dezvoltă și crește cu mine”
- Ce planuri ai acum? Cum vezi viitorul tău?
- Sunt entuziasmată pentru orice mă așteaptă în viitor. Desigur, vreau să cânt cât de mult este omenește posibil. Sunt multe lucruri pe care muzica le poate oferi unui om. Sper să compun piese cu care oamenii să rezoneze. Sper, de asemenea, să călătoresc cât mai mult și să-mi împărtășesc muzica peste tot în lume. Dar cel mai important, vreau să-i fac mândri și fericiți pe toți cei care au crezut în mine în tot timpul ăsta, în special pe mama mea.
- Care este cel mai mare vis al tău?
- Cel mai mare vis? E o întrebare dificilă, pentru că sunt multe. Dar dacă ar fi să numesc unul singur, aș spune fericirea. Să fiu fericită. Pentru că înseamnă că sunt împăcată cu cine sunt, cu cât de departe am ajuns și cu impactul pe care muzica mea îl are asupra oamenilor din toată lumea. Este un vis care se dezvoltă și crește cu mine, așa că mereu caut noi căi prin care să-l îndeplinesc.
- Ce artist te inspiră?
- Cred că orice artist este unic în felul lui și, chiar dacă nu aș vrea să fiu precum cineva anume, sunt mulți artiști care m-au inspirat foarte mult. Voi numi doar câțiva, pentru că altfel lista ar fi prea lungă: Whitney Houston, Celine Dion, Pink, Enya, Emeli Sande, Leona Lewis. Și mulți, mulți alții.
- Ai vrea să participi și la „Vocea României” sau la un alt show de același gen din România?
- Chiar e o idee interesantă! Nu m-am gândit la această posibilitate, dar dacă se poate, de ce nu?
Sunt mulți artiști alături de care aș fi onorată să cânt. Să lansez o piesă cu Calum Scott a fost deja ceva extraordinar. La „Vocea Germaniei” am cântat cu Zoe Wees și a fost minunat, deci mi-ar plăcea să lucrez cu ea. Dar, la fel ca în cazul artiștilor care mă inspiră, lista este lungă, pentru că sunt mulți artiști foarte talentați.
