VIDEO EXCLUSIV/ Lora și-a pierdut tatăl când era mică, dar crede că ține legătura cu el prin muzică. „El și-a dorit foarte mult să cânt”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Lora și-a dorit atât de mult să cânte încât a trecut peste toate obstacolele, răutățile celor din jur și eșecuri cu tăria că va veni și momentul ei. Lora și-a pierdut tatăl când era mică și crede că muzica o ajută să mențină legătura cu el.
Avea doar câțiva ani când părinții ei o lăsau să se joace în fața musafirilor și să ofere un recital urcată pe masa din sufragerie, însă Lora a știut de atunci că vrea să facă toată viața muzică. „Eu cânt dintotdeauna. Adică de când am învățat să merg și să dansez așa un pic. La trei ani am urcat prima dată pe scenă”, ne-a povestit Lora. Invitată în studioul Libertatea, artista ne-a împărtășit că a reușit să răzbată în această industrie poate și din dorința de a îndeplini dorința tatălui ei, plecat prea devreme de printre noi. „Tatăl meu care a fost doctor specialist chirurg urolog, renumit în Moldova, și-a dorit foarte tare să cânt. Eu l-am pierdut pe tata când aveam patru ani și atunci nu am foarte multe amintiri cu el și nu știu ce și-ar fi dorit mai departe de la mine pe parcursul vieții. Dar țin minte că nu existau musafiri să ne treacă pragul fără să nu mă vadă cocoțată pe ceva, cu aprinzătorul de la aragaz sau cu te miri ce în mână și să cânt. Să-i binedispun pe invitați. Să spunem că în copilărie am fost susținută”, a mai spus cântăreața. Chiar dacă mama ei și-ar fi dorit să se îndrepte către o carieră în medicină nu a putut rezista insistențelor venite din partea profesorilor Lorei.
„Apoi ne-am mutat în Galați. Din clasa I am început să fiu gălățeancă și m-a descoperit profesorul de muzică. În prima zi de școală, domnul Cristian Arginteanu, om căruia îi datorez practic tot ce se întâmplă cu mine astăzi pentru că el nu doar că m-a convins pe mine, dar ar fi făcut orice să o convingă pe mama ca să mă lase să cânt. Învățătoarea mea m-a susținut și ea alături de domnul profesor de muzică, iar eu aveam datoria, să zic așa, chiar din clasa I să fiu solista corului școlii, care cor era format din elevi mai mari, chiar și de clasa a 8-a. Cumva eram cea mai mică și cea care a fost pusă să fie și solistă. Îți dai seama că s-au făcut multe glume pe seama mea și am luptat tot timpul să demonstrez oamenilor că eu vreau să-i fac să se simtă bine și nu trebuie să mă urască pentru asta. Eu cânt pentru ei, eu nu cânt pentru mine”, a mai povestit Laura.
<iframe width="560" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/bqhM0L394Y8" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>
Lora și-a pierdut tatăl când era foarte mică
Chiar dacă în primii ani din cariera solo, Lora a avut parte și de evenimente neplăcute, pe timpul școlii muzica a ajutat-o enorm. Ba chiar să ia și note maxime la materii care nu țineau de partea artistică.
„Îmi aduc aminte că am cântat la un moment dat piesa „Eminescu”. Era piesa care pe mine mă „scotea” în fața profesoarei de limba română. Când îi cântam „Eminescu să ne judece” luam 10 la limba română. Asta vorbim așa când eram mai mărișoară, în clasele 5-8. Mă înregistram mereu. Doamne, aveam o piesă cu care mergeam pe la festivaluri, „De ce Doamne?„. Elena Cârstea o cânta pentru sora ei care murise și eu o cântam. Luam premii cu ea. Dacă nu vorbeam despre asta , probabil nu puteam să-mi amintesc piesa. Eu am început cu piese triste. Acum mi-a picat fisa”, ne-a mai povestit Lora.
VIDEO: Cosmin Nistor
GALERIE FOTO/ Cătălin Botezatu, imagini inedite din ”Epoca de Aur”. Era manechin la fabrica textilă APACA!
