Nadia Comăneci, «Zeiţa de la Montreal» împlineşte, azi, 51 de ani: «Voi da o petrecere la Las Vegas»
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Libertatea: Vă veţi petrece ziua de naştere acasă, în America sau vă veţi afla din nou într- un alt colţ de lume?
Nadia Comăneci: Zilele acestea sunt la Zürich, la o gală Laureus, organizată în scopuri caritabile. Nu aveam cum să-mi schimb programul. Am anumite angajamente pe care trebuie să le respect. Invitaţii pe care nu pot să le refuz. La revenirea în America, îmi voi serba ziua la Las Vegas. Ceva restrâns, între prieteni.
Prieteni care v-au pregătit ceva surprize...
Probabil că da. Ei mereu îmi fac surprize plăcute. Anul trecut, când a fost ziua mea, m-am aflat la Doha, tot la o gală. Alături de Bart, soţul meu, de alţi buni prieteni, sportivi cunoscuţi. Atunci am vizitat şi o sală de gimnastică, iar acolo, pe un perete mare, era fotografia mea cu nota de zece de la Montreal, din 1976. Aceea a fost o surpriză foarte plăcută, surpriză care a continuat cu faptul că mi s-a cântat “La mulţi ani!” de către toţi invitaţii de la eveniment.
Ce vă doriţi de ziua dumneavoastră? Dar pentru anul ce vine?
Este acelaşi lucru pe care mi-l doresc în fiecare zi. Să fiu sănătoasă. Să fiu împreună cu familia mea. Să am forţa de a munci şi de a trece peste toate provocările vieţii. Să îmi ating toate visurile.
Am văzut pe contul dumneavoastră de Twitter o fotografie de la fundaţia Jim Thorpe, în care apăreţi alături de Bart Conner... Ţineţi o imagine de la Jocurile Olimpice de la Montreal. Care e ideea?
Eram la o acţiune de strângere de fonduri pentru organizaţia lui Jim Thorpe. Eu şi Bart am fost gazde ale evenimentului. Un pictor a realizat pe pânză reproduceri după coperţile revistelor în care noi am apărut. Aceste lucrări au fost licitate. S-au strâns în jur de 5.000 de dolari americani pentru ele.
Aţi fost recent în ţară şi aţi participat la o petrecere dată în onoarea lui Ilie Năstase. Cât de mult contează pentru dumneavoastră să fiţi alături de prieteni în momentele importante din viaţa lor?
Cu Ilie Năstase sunt foarte bună prietenă. Cu Ion Ţiriac şi Gică Hagi, la fel. Şi lista prietenilor pe care îi am printre sportivii noştri poate continua. Cu Ilie şi Gică mă revăd ori de câte ori avem posibilitatea. Suntem foarte apropiaţi. Ne sprijinim în proiectele noastre. Ţiriac e cel cu care ne sfătuim. Vorbim foarte mult. Ne spunem problemele noastre.
Cuprins:
«Fără muncă multă n-ai nici o şansă!»
Aţi lansat cartea autobiografică “Scrisori către o tânără gimnastă”. Care ar fi primul sfat pe care i l-aţi da unei copile care păşeşte în sală?
Să muncească foarte mult. Să fie perseverentă. Nu poţi ajunge o gimnastă valoroasă doar datorită talentului. E nevoie de multă muncă. Pentru ca antrenorul să te coopteze în echipă trebuie să dovedeşti că meriţi să faci parte din ea.
Sunteţi implicată în diverse acţiuni caritabile, de promovare a sportului. Ce proiecte mai dezvoltă fundaţia care vă poartă numele?
În principal, ne-am axat pe proiectul Mini- Mee. Am renovat un spaţiu, iar acolo am amenajat o sală de sport şi una de cursuri. Proiectul nostru îi vizează pe copiii până la doisprezece ani. Pentru cei până la şase ani avem cursuri de mişcare sportivă. Nu este vorba de sport de performanţă, despre o activitate sportivă serioasă, ci de atragerea micuţilor spre mişcare prin joc, prin activităţi distractive.
Este o idee care e promovată de mult timp în Occident...
E uşor de înţeles că unui copil care nu a împlinit încă şase ani nu-i poţi cere rezultate. El se simte în largul său jucându-se. Iar datorită acestor jocuri poţi sesiza anumite aptitudini ale sale, iar apoi, când a crescut, după şase ani, îl poţi orienta mai uşor spre disciplina sportivă care i se potriveşte cel mai bine. În plus, avem ateliere prin care urmărim şi dezvoltarea intelectuală, emoţională a copiilor. La fel procedăm şi la academia noastră din America. De altfel, în SUA s-a ajuns la concluzia că, după ce au trecut prin aceste programe, copiii pot fi mai uşor integraţi în cluburile sportive.
«România se luptă cu ţări mai bogate»
La Jocurile Olimpice de la Londra, gimnastele noastre au luat trei medalii, câte una din fiecare metal preţios. Se putea obţine mai mult?
Eu consider că rezultatele din ultimul concurs olimpic au fost normale. Nu trebuie să uităm că, în gimnastica feminină, România se luptă cu ţări cu o bază de selecţie mai mare decât a noastră. În America sunt mii, zeci de mii de gimnaste. Ai de unde să alegi. La noi, aria de selecţie e mult mai mică. Apoi Rusia, SUA şi China au şi investit foarte mult în sport, în gimnastică. În timp, au devenit şi ele şcoli importante în gimnastică.
«Româncele sunt făcute pentru gimnastică»
Cum după ultimele Campionate Naţionale de gimnastică, la junioare, de la Deva, s-a spus că nu prea mai vin multe talente din urmă, am întrebat-o pe Nadia dacă este în pericol gimnastica feminină. “Nu am văzut concursul şi nu pot să vorbesc despre el. E ştiut însă că au mai fost momente când s-a crezut că gimnastica feminină de la noi e în impas. Că va urma o criză. Că nu vor mai fi rezultate. Şi nu s-a întâmplat aşa. Avem potenţial uman. Româncele sunt făcute pentru gimnastică. În plus, avem în continuare antrenori de valoare. Să nu uităm că şi echipa SUA a fost şi încă mai e pregătită de antrenori din ţara noastră”.
Căsătorită de 16 ani cu Bart Conner
După ce a fugit din România, în noiembrie 1989, şi s-a stabilit la Montreal, Canada, Nadia a fost vizitată de Bart Conner, gimnastul american dublu campion olimpic în 1984, cu care se cunoştea de la concursuri. Acesta a invitat-o să vină în Oklahoma, SUA. Cei doi s-au logodit în 1994, iar doi ani mai târziu, în 27 aprilie 1996, s-au căsătorit la Bucureşti - a fost prima vizită acasă a Nadiei după ce ea luase calea exilului.
A luat prima notă de 10 din istorie
Născută la Oneşti, pe 12 noiembrie 1961, Nadia Comăneci a devenit faimoasă în toată lumea prin evoluţiile sale la Jocurile Olimpice de la Montreal, din 1976. Atunci, ea a fost prima gimnastă din istorie care a obţinut notă maximă - cum nimeni nu se aştepta la aşa ceva, tabela electronică a afişat 1.00, nefiind făcută să indice 10.00. În întreaga carieră, a cucerit 25 de medalii la Jocurile Olimpice, campionate mondiale şi europene, din care 16 de aur.
Inclusă în International Gymnastics Hall of Fame, Nadia a fost declarată sportiva secolului XX de un juriu prezidat de Juan Antonio Samaranch, precum şi de o serie de publicaţii din lume, inclusiv de către cotidianul L’Equipe. Este singura personalitate a sportului care a primit de două ori Ordinul Olimpic, cea mai înaltă distincţie a Comitetului Internaţional Olimpic.
Dylan s-a costumat în ninja de Halloween
Timpul liber al Nadiei, atât cât e, este dedicat în mare măsură băiatului ei, Dylan. În vârstă de 5 ani, acesta pare tot mai atras de sport. În fotografiile pe care le-a postat Nadia pe contul ei de pe Twiter, Dylan apare deseori în ipostaze sportive.
Anul acesta, de Halloween, micuţul s-a costumat în ninja şi s-a distrat pe cinste cu prietenii. Pe lângă gimnastică, el joacă fotbal şi face karate. A asistat deja la curse din IndyCar şi a început să înveţe loviturile de tenis. Dylan a fost de două ori în România, însă când era micuţ. O dată când i s-a tăiat moţul, iar mai apoi pe când avea trei ani şi ceva.
