Adela vă sfătuiește în sex și iubire. ”M-a dat afară din casă în 6 luni de sarcină, dar tot ce îmi doresc este să am o relaţie cu tatăl copilului meu”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
De când lumea si pământul, sexul şi, mai ales, iubirea generează bătăi de cap şi încurcături, căci mintea nu se pune cu inima sau cu instinctele primare. În cea mai mare parte a situaţiilor create, un sfat sau simpla rostire a problemei pot aduce rezolvări. Pentru asta există Adela, gata să te asculte şi să te ajute să vezi lucrurile mai clar.
Cuprins:
Adela, specialista noastră în probleme de cuplu, îți stă la dispoziție.
Scrie-i Adelei pe adresa scrieadelei@libertatea.ro şi citește în Libertatea sfaturile ei.
Dragă Adela, Tot ce îmi doresc în ultimul an este să am o relaţie cu tatăl copilului meu şi nu reuşesc indiferent peste câte am trecut, iertat şi reparat. Copilul a apărut la scurt timp după ce ne-am cunoscut, respectiv după 3 luni! Sunt perfect conştientă de reacţia la această informaţie, şi anume că bebe a venit mult prea repede, că nu ne cunoaşteam îndeajuns să facem pasul acesta. Certurile dintre noi au apărut la 3 săptămâni după ce ne-am cunoscut: marea problema GELOZIA. Am crezut că pot învinge această stare, încercând să îi arăt că nimic nu mă poate determina să renunţ la relaţia cu el! Încercarea mea a constat în faptul că mi-am şters şi îndepărtat toţi prietenii, cunoscuţii pe care îi adunasem, în special, bărbaţii! Dar nu a fost de ajuns! Am renunţat complet la orice reţea de socializare, m-am focalizat pe sarcină, pe casă şi serviciu. Tot nu a fost suficient! În sarcina nu am fost bine mai deloc, vomitam mai tot ce mâncam, dureri foarte mari de spate, anemie, certuri foarte dese şi de o intensitate crescută! În casă, primeam foarte multe reproşuri că nu fac curăţenie, mâncare, spălat, călcat, în condiţiile în care făceam naveta să ajung la muncă undeva la 50 km dus-întors pe zi, program 9-18:00( mai tot timpul stăteam peste program). Aşa că, am început ușor, uşor să fac curăţenie, mâncare, spălat, călcat! Dar nu a fost suficient! Pentru că mâncarea era mai tot timpul aruncată, pachet nu vroia, seară nu mânca! Curăţenia nu era destul de des făcută, aşa că riscăm să "ne mănânce viermii!"... La serviciu aveam un coleg nou în vârstă de 20 de ani, care din cauza faptului că dimineaţă primeam telefon de la el să mă întrebe dacă vrem eu şi colegă mea o cafea de la magazinul din colţul străzii, a însemnat pentru el că s-a îndrăgostit de mine! Şi încercând să îi explic că este doar un puşti care vrea să se integreze în echipa, am fost dată afară din casă în 6 luni de sarcina! Încă de la primele certuri se instaurase o acţiune în relaţia noastră: ne certăm, îmi făceam bagajele şi plecăm! După 3-4 zile, mă întorceam înapoi..primele reveniri au fost la iniţiativa lui, cu promisiuni că nu vom mai avea episoade de genul şi că îşi doreşte foarte mult să fiu în viaţă lui! Că e conştient că are o problema şi are nevoie să fiu lângă el pentru a o rezolva! Ceea ce s-a şi întâmplat de altfel! Certuri au urmat în mod repetat, dar motivele erau mereu altele! Aşa că, o dată pe luna plecăm cu bagajele pe unde apucăm, motivele fiind mereu altele şi vină aparţinându-mi mie în totalitate de fiecare dată! În condiţiile acestea a apărut bebe. Mi-am dorit foarte mult un copil, iar momentele de linişte dintre noi m-au făcut să cred că e persoană potrivită pentru a face acest pas. Atât de intense şi traumatizante erau certurile dintre noi, încât în momentele de "respiro" uităm complet de ceea ce se întâmplă între noi! Cred că şi dorinţa mea de a face această relaţie să meargă era atât de mare, încât se ştergea tot din mintea mea la primul val de linişte care apărea după fiecare furtună! Şi aşa lunile au trecut şi a apărut bebi! O minunăţie de copil, o fetiţă superbă, o splendoare de omuleţ! A fost lângă mine când am născut, cu promisiuni că o să facem ce trebuie pentru copilul acesta, că va fi lângă noi, că va fi totul bine de dată această! Bebi are 3 săptămâni şi în momentul de faţă suntem fără el de 2 zile! Ne-am mutat la părinţii mei pentru a ne ajută cu bebi, decizie luată împreună, fără nici o presiune, care în câteva zile avea să-mi iasă pe nas! Motivele pentru această stare au fost că ai mei se băgau prea mult să ne ajute, orice decizie luăm pentru copil, eram contraţi de ei tot timpul, aşa că am vorbit cu ei şi i-am rugat să o lase mai moale! Ceea ce s-a şi întâmplat! Apoi au urmat reproşuri de genul că el nu poate mânca în casă pentru că se uită toţi strâmb la el, nu poate merge prin casă, că sunt toţi cu ochii pe el, nu are nici un cuvânt de spus vis-a-vis de nimic şi tot aşa! Şi acum a plecat dintr-o discuţie în contradictoriu pe care am avut-o! Peste o luna şi jumătate va fi botezul fetiţei, mi-a spus că nu va veni şi îşi va retrage invitaţiile făcute către persoanele pe care a apucat să le cheme! Întrebându-l care îi sunt motivele pentru care ne-a părăsit a mia oară, mi-a răspuns că o ia razna deoarece eu îl jignesc foarte tare când ne certăm, nu mai suportă să stea în casă părinţilor mei şi nu mai poate continuă aşa! Probabil ajung să îl jignesc pentru că îmi este imposibil să înţeleg cum poţi părăsi o mama şi pe copilul tău de 3 săptămâni din cauza faptului că nu am fost pe aceeaşi lungime de undă într-o discuţie..neţinând cont măcar că suntem într-o casă care nu e a noastră, eu alăptez copilul şi am nevoie de linişte, şi mai presus de tot, copilul are nevoie de linişte şi stabilitate! Ţinând cont de toate acestea şi multe altele, părinţii mei şi puţinii prieteni care au mi-au fost permişi să-i păstrez pe lângă mine, mă întreabă mereu cât mai pot duce în ritmul acesta şi cât mai pot să înghit pentru a fi cu el! Momentele de linişte pe care le avem îmi arată de fapt cine e omul acesta! Şi pe el îl vreau în viaţă noastră..cu bune şi rele! Aş putea să trec peste orice ceartă, dacă am rămâne împreună! Dar nimic nu îl reţine lângă noi şi eu tot sper că se va schimbă ceva şi va veni înapoi! Îi scriu mereu, îl sun, dar nu-mi răspunde decât la câte un mesaj când şi când... Nu ştiu cum să ies din starea asta. Îmi este dor de el mai tot timpul şi nu pot realiza că nu este în regulă să am astfel de sentimente faţă de omul care mă părăseşte indiferent în ce situaţie mă aflu! Poate acum o să primesc lumina de care am nevoie pentru a ieşi din întunericul în care mă adâncesc pe zi ce trece, întuneric în care o afund şi pe mică mea minune!
Adela răspunde:
Draga mea, Dacă ai mai citit sfaturile pe care le dau, știi că sunt foarte directă și sinceră, prin urmare nu te voi menaja: renunță cât mai repede la această relație! Este singurul mod prin care el, dacă e în stare de sentimente umane, își va da seama că ține la tine și te vrea cu adevărat. Câtă vreme nu te desprinzi de el, el va continua să facă figuri. E clar că are probleme emoționale și de comportament, e clar că nu se va vindeca doar pentru că tu îți dorești nebunește o relație cu el. Oricum, faptul că aveți un copil împreună, îl va obliga să fie legat de tine toată viața. Mai devreme sau mai târziu, va trebui să înțeleagă că nu poate să facă fițe la nesfârșit. Îmi dau seama că e greu pentru tine acum, dacă abia ai născut și încă alăptezi. Într-adevăr, ai nevoie de liniște și pace. Acesta e singurul lucru pe care să i-l explici. În rest, nu-ți mai bate capul. În afară de bani cu care să te ajute pentru copil, nu ar mai trebui să-i ceri nimic, deocamdată. Singurul mod de a-i câștiga respectul, este să-ți menții demintatea ta de femeie și mamă. Nu te mai lăsa călcată în picioare. Nu e în stare să fie om, asta e. Să îndrăznească să vină la tine și la copilul vostru atunci când se simte pregătit și stabil. Până atunci, pentru binele tău și al vostru, dă-i o pauză.
![A aruncat toate hainele la 60 de ani! Salma Hayek s-a scăldat goală pușcă în ocean: «60 și recunoscătoare» [15 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/rkek9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL055dEY3MU9FaHlrVFpONU54dkdhdVZ1Z3dkZlJKcU5XNjNQQkdhM2kuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
