Pentru prima dată într-un secol, oamenii de știință au identificat o nouă specie de felină, grație analizei genetice — iar acest lucru a pus capăt unei dezbateri de lungă durată privind arborele genealogic al felinelor.
Cuprins:
Specia recent identificată, Leopardus tilcayo, este un tip de pisică-tigru — o pisică sălbatică de mici dimensiuni, cu pete — care trăiește în regiunea pădurii tropicale Yungas din Bolivia. Analiza a dezvăluit, de asemenea, o subspecie a unei alte specii de pisică-tigru, denumită Leopardus tigrinus antisuyo, care trăiește în Peru, relatează Live Science.
Considerată anterior o pisică-tigru nordică (Leopardus tigrinus), specia L. tilcayo s-a desprins de celelalte specii de Leopardus în urmă cu 1,4 milioane de ani, potrivit studiului.
Acest lucru face ca ea să fie prima specie nouă de felină actuală descoperită în peste un secol, de la descrierea pisicii de pampas uruguayene (Leopardus fasciatus) în 1923. Numele L. tilcayo face referire la denumirea folosită de localnici pentru această felină: „tilcayo”.
Descrierile speciei L. tilcayo se bazează doar pe doi indivizi vii din Bolivia: un exemplar capturat și fotografiat în sălbăticie și altul care trăiește în captivitate. Aceste feline de talie mică cântăresc între 1,5 și 2 kilograme) și ating o lungime de până la 50 de centimetri, fără coadă, coada adăugând aproximativ 25 de centimetri.
Masculul de L. tilcayo din captivitate, poreclit Tigrino, este „exemplarul tip” al speciei — un individ care servește drept referință pentru întreaga specie.
„Este mai mică decât o pisică de casă”, a declarat pentru Live Science Paola Nogales-Ascarrunz, biolog și coautoare a noului studiu.
Nogales-Ascarrunz lucrează la Senda Verde, un refugiu din Bolivia pentru animale sălbatice victime ale traficului, unde trăiește Tigrino. Tigrino a ajuns acolo acum aproximativ 10 ani. „Nu arăta ca celelalte [pisici]”, a spus Nogales-Ascarrunz, „dar nu ne așteptam la o specie nouă”.
În secolul al XX-lea, taxonomii au început să grupeze toate felinele tigru într-o singură specie, L. tigrinus. Speciile de feline tigru arată foarte asemănător; se disting doar prin analiza genetică sau prin mici diferențe ale desenului de pe blană.
În ultimul deceniu, tehnicile genomice moderne au permis oamenilor de știință să diferențieze și să valideze speciile de pisici-tigru. În 2013, oamenii de știință au împărțit pisicile-tigru în două specii, L. tigrinus fiind clasificată drept pisică-tigru nordică, iar Leopardus guttulus drept pisică-tigru sudică.
Pisica-tigru estică (Leopardus emiliae) a fost propusă ca specie separată în 2017, iar pisica-tigru de pădure de nori (Leopardus pardinoides) a fost separată în 2024.
L. tilcayo și L. tigrinus antisuyo fac parte dintr-un arbore genealogic al pisicilor tigru, de mult timp disputat, pe care noua analiză genetică l-a rezolvat.
Pisica-tigru a fost descrisă pentru prima dată în 1775 în Guyana Franceză. De-a lungul secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea, naturaliștii europeni au descoperit pisici-tigru în diferite țări din America de Sud și le-au atribuit diferite nume de specie.
În noul studiu, publicat joi, 17 septembrie, în revista Current Biology, cercetătorii au secvențiat și analizat genomurile complete a 38 de probe de feline din America de Sud și Centrală, inclusiv opt din specimene de muzeu. Aceștia au examinat dinții, oasele, țesutul muscular, pielea și blana de la pisici din Costa Rica, Columbia, Peru, Bolivia, Brazilia, Surinam, Guyana și Venezuela.
Prin compararea acestor genomuri, cercetătorii au reușit să cartografieze istoria liniei și momentul în care speciile s-au separat.
Ei au concluzionat că grupul denumit colectiv pisici-tigru cuprinde de fapt cinci specii distincte, verificând patru care fuseseră propuse anterior - L. guttulus, L. emiliae, L. pardinoides și L. tigrinus - și denumind o nouă specie, L. tilcayo . Echipa a identificat, de asemenea, o nouă subspecie de L. tigrinus, numită L. tigrinus antisuyo.
Descoperirile clarifică arborele genealogic al felinelor tigru, mult dezbătut, a spus Nascimento. „Înțelegerea noastră despre istoria naturală, evoluția și taxonomia grupului a început să devină mai clară, rezolvând întrebări de lungă durată și ridicând altele noi”, a remarcat Nascimento.
Deoarece L. tilcayo este o specie nouă, oamenii de știință nu știu prea multe despre comportamentul, dieta sau arealul său de răspândire, a spus Nogales-Ascarrunz. Următorii pași sunt obținerea unor cifre mai precise ale populațiilor sale și estimări ale arealelor lor de răspândire.