Ce este sughiţul şi de ce sughițăm
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Când sughițăm o dată este amuzant, dacă o facem de două ori devine hilar, însă dacă această manifestare inofensivă persistă, poate deveni enervantă, uneori chiar îngrijorătoare dacă interferează cu funcțiile de bază. Unii oameni se întreabă de ce sughițăm, iar înțelegerea cauzelor care duc la apariția sughițurilor ne poate ajuta să le prevenim și să le calmăm repede și eficient.
Cuprins:
Ce sunt sughițurile
Sughițurile sunt spasme musculare repetate sau mișcări bruște ale diafragmei necontrolabile, care trimit „valuri” bruște de aer în plămâni. Diafragma este un mușchi subțire, în formă de cupolă, care separă cavitatea toracică de stomac.
În mod normal, diafragma se contractă în jos când inspirăm, pentru a permite aerului să pătrundă în plămâni, apoi se relaxează la expirație, permițând aerului să iasă pe nas și pe gură. Dar, dacă ceva irită diafragma, aceasta poate intra într-un spasm involuntar, forțând o inspirație bruscă. Aerul pătrunde rapid în gât și lovește glota (spațiul dintre corzile vocale), iar corzile vocale se închid brusc, generând binecunoscutul sunet „hâc”.
Termenul medical pentru sughiț este singultus, derivat din cuvântul latin „singult”, care înseamnă „a suspina scurt în timp ce plângi”, informează WebMD.com. Când sughiți, se întâmplă două lucruri. De obicei, sughițurile dispar de la sine, fără nici un fel de tratament. Totuși, unele persoane pot avea sughițuri care durează mai mult decât în mod normal. Dacă acestea persistă mai mult de două zile este recomandat să consulți un medic, deoarece pot fi semnul unei afecțiuni mai grave care necesită îngrijire medicală.
Ce cauzează sughițurile
Sughițurile sunt cauzate de iritații ori de leziuni ale nervilor care controlează diafragma, în special vagul și frenicul, care sunt implicați în răspunsurile involuntare ale organismului și care alcătuiesc o cale pe care experții o numesc arc reflex. Arcurile reflexe gestionează funcțiile involuntare ale corpului, care sunt procese pe care nu le controlezi în mod conștient, cum ar fi respirația, digestia și ritmul cardiac. Iritarea nervilor care controlează diafragma poate determina contracția bruscă a acesteia.
Sughițurile pot să apară din mai multe motive, unele dintre ele fiind de natură fizică, iar altele de natură emoțională pentru că iritația are loc de-a lungul nervului care leagă creierul de diafragmă. Printre cele mai frecvente cauze ale apariției sughițurilor se numără mâncatul prea mult sau prea repede, emoțiile puternice (stare de nervozitate, entuziasm etc.), consumul în exces de băuturi carbogazoase sau a celor alcoolice, stresul, schimbările bruște de temperatură sau înghițirea de aer în timp ce mâncăm bomboane sau mestecăm gumă.
Cauzele sughițurilor tranzitorii
Mulți se întreabă care este motivul pentru care sughițurile durează doar câteva secunde până la câteva minute la majoritatea oamenilor, dar persistă mult mai mult la alții? Acest lucru se întâmplă deoarece cauzele sughițurilor tranzitorii sunt diferite de cele ale sughițurilor persistente sau de lungă durată.
Așadar, în ceea ce privește sughițurile tranzitorii, de multe ori, nu există o cauză clară pentru un sughiț izolat sau două. Totuși, anumiți factori declanșatori pot juca un rol, iar aici ne referim la consumul excesiv de alimente sau mâncatul prea repede, mâncărurile picante sau cele foarte fierbinți ori foarte reci, băuturile carbogazoase, înghițirea excesivă de aer (aerofagie), fumatul de tutun sau canabis, și consumul de băuturi alcoolice.
De partea cealaltă, când vorbim despre cauzele sughițurilor persistente și greu de tratat, există anumite afecțiuni medicale care pot provoca sughițuri persistente, cum ar fi boli gastrointestinale, și anume reflux gastroesofagian sau gastrită, afecțiuni ale sistemului nervos central, ca accidentul vascular cerebral (AVC), boala Parkinson sau scleroza multiplă, probleme pulmonare, cum ar fi pneumonia, embolia pulmonară sau pleurezia, tumori sau leziuni, inclusiv tumori mediastinale, cancer esofagian sau cancer pancreatic, tulburări metabolice și probleme de transmitere a impulsurilor nervoase asociate, cum ar fi uremia sau hipocalcemia și, nu în ultimul rând, anumite infecții, precum gripa, zona zoster și herpesul simplex.
Medicamentele provoacă sughițuri?
Răspunsul pe care îl dau specialiștii este „Da”. Uneori, medicamentele utilizate în anestezia generală pot declanșa sughițuri. De asemenea, alte medicamente care pot cauza sughițuri persistente includ antibiotice precum azitromicina (Zithromax), Dexametazona - un corticosteroid utilizat pentru inflamații ale pielii, articulațiilor sau plămânilor și afecțiuni precum alergii, astm, artrită sau boli ale glandelor suprarenale, doze mici de benzodiazepine - folosite pentru anxietate sau convulsii, agoniști ai dopaminei - pentru tulburări de mișcare, cum ar fi boala Parkinson și anumite medicamente utilizate în chimioterapie.
Tipuri de sughițuri
Sughițurile se clasifică în funcție de durata lor în două categorii. Sughițurile tranzitorii sunt cele pe care le avem cu toții din când în când și care durează câteva secunde sau minute. În schimb, sughițurile persistente sunt cazuri mai rare și pot persista până la o zi-două, adesea din cauza unor leziuni sau a unor iritații ale nervilor care controlează diafragma. Aceste iritații pot fi provocate chiar și de un fir de păr care atinge timpanul, o durere în gât sau, în cazuri grave, de tumori, gușe sau chisturi în zona gâtului.
Sughițurile care durează mai mult de 48 de ore pot indica probleme ale sistemului nervos central, precum encefalita sau meningita, ori tulburări metabolice precum diabetul sau insuficiența renală, informează My Cleveland Clinic. Acest tip de sughițuri pot fi provocate de unele medicamente, inclusiv steroizi sau tranchilizante, precum și de anumite intervenții chirurgicale ce implică anestezie pot provoca sughițuri.
Dacă sughițurile persistă mai mult de două zile, ele devin dureroase sau interferează cu somnul, alimentația sau respirația, fiind recomandat un consult medical de specialitate, mai ales dacă sughițurile sunt însoțite de dureri abdominale, febră, dificultăți de respirație, vărsături sau tuse cu sânge.
Cum scăpăm de sughițuri
Trebuie să știi că sunt câteva remedii populare pentru a scăpa de sughițurile tranzitorii, cum ar fi să stai cu capul în jos sau să te lași speriat de cineva.
Deși nu au nici un fel de bază științifică, unele metode casnice te pot ajuta, iar aceste metode sunt următoarele: ține-ți respirația pentru o perioadă scurtă (circa zece secunde), ridică genunchii la piept și apleacă-te în față, respiră într-o pungă de hârtie (crește nivelul de dioxid de carbon, ceea ce poate relaxa diafragma), ia câteva înghițituri mici de apă rece (poate stimula nervul vag), fă gargară cu apă cu gheață, gustă puțină zeamă de lămâie sau puțin oțet, înghite puțin zahăr granulat, bea un pahar cu apă sau aplică o compresă rece pe față.
Dacă nici una dintre aceste soluții nu funcționează și sughițurile persistă, contactează medicul care îți va prescrie tratamentul adecvat.
Când devine sughițul o problemă
Dacă sughițurile durează mai mult de 48 de ore sau dacă îți afectează somnul, respirația sau alimentația este nevoie de un control medical de specialitate. Uneori, sughițurile persistente pot fi semnul unor probleme medicale precum leziuni ale nervilor, afecțiuni ale sistemului nervos central, tulburări metabolice, reacții la medicamente (prescrise sau ilegale) ori la alcool.
Sunt persoane care se întreabă de ce continuă să sughită. De cele mai multe ori nu există o cauză clară, însă emoțiile intense, stresul și mesele copioase sau rapide pot fi, așa cum spuneam anterior, factori declanșatori. Deși rareori au consecințe grave, sughițurile persistente pot provoca o stare de disconfort prelungit, dificultăți în alimentație, reflux gastric, scăderea nivelului de dioxid de carbon din sânge, insomnie, vindecare mai lentă a rănilor sau chiar tulburări psihice.
În cazuri rar întâlnite, sughițurile puternice pot duce la apariția sindromului Mallory-Weiss, care reprezintă totalitatea semnelor și simptomelor cauzate de ruptura mucoasei esofagiene la nivelul joncțiunii acesteia cu stomacul. Principalul simptom îl reprezintă o hemoragie la nivelul esofagului inferior.
Cât a durat cea mai lungă serie de sughițuri
Potrivit Guinness World Records, Charles Osborne este persoana care a avut cel mai lung acces de sughițuri înregistrat vreodată. În urma unui accident suferit în 1922, el a sughițat continuu timp de 68 de ani, până în 1990, conform Smithsonian Mag. Incidentul a avut loc în timp ce Osborne pregătea un porc de 152 kg pentru a fi sacrificat.
În momentul în care a încercat să agațe animalul într-un cârlig pentru a-l tăia, Osborne s-a dezechilibrat și a căzut. Pe moment nu a simțit nimic, însă din acel moment a început să sughite. După câteva zile, medicul i-a spus că, în urma căzăturii, un vas de sânge de la nivelul creierului de mărimea unui ac s-a spart, ceea ce i-a declanșat seria interminabilă de sughițuri.
S-a calculat că, în medie, americanul a avut între 20 și 40 de sughițuri pe minut, iar, în total, se estimează că a sughițat de peste 430 de milioane de ori. Acesta a murit în 1991, la vârsta de 97 de ani.
Sughițurile la nou-născuți
Sughițurile sunt frecvente și normale la bebeluși, mai ales după ce aceștia mănâncă. Dacă sug sau înghit prea repede, stomacul se poate extinde și astfel apasă asupra diafragmei, declanșând spasm, iar alteori pot fi cauzate de reflux gastric sau de înghițirea aerului în timpul alăptării sau hrănirii cu biberonul.
În același timp, există o categorie aparte a sughițurilor în uter. Acestea apar în cea de-a patra sau cea de-a cincea lună de sarcină, când este posibil ca femeia să simtă mișcări ritmice și sacadate în abdomen sau chiar să le observe la suprafața burții. Acestea sunt, de cele mai multe ori, sughițuri fetale, care dispar de la sine, de obicei după câteva minute, dar care pot dura și până la o oră.
Cum scăpăm de sughițurile la bebeluși
Dacă sughițurile bebelușului tău sunt minore și nu sunt cauzate de reflux, există câteva modalități de a fi atenuate. Spre exemplu, poți să menții bebelușul într-o poziție verticală în timpul hrănirii sau sprijină-l pe o pernă. Bate-l ușor pe spate după fiecare 60-90 ml de lapte pe care îi bea (pentru alăptare, înainte de a schimba sânul) sau îi poți oferi o suzetă care îi poate relaxa diafragma.
Află şi de ce plângem când suntem fericiți!
