Sfințirea casei sau sfeștania este o tradiție ce are origini îndepărtate în creștinism și este realizată de obicei de un preot în cadrul unei ceremonii religioase. Descoperă cum se face sfințirea casei și ce se face cu uleiul după acest ceremonial.
Cuprins:
Tradiția sfințrii casei sau sfeștania are origini în primele secole ale creștinismului și este legată de practicile de purificare și binecuvântare a locațiilor considerate sacre sau speciale în cadrul credinței creștine. Aceste practici au fost inspirate de tradițiile și riturile vechi testamentare și au evoluat în timp în ceea ce astăzi numim sfin'irea casei.
În Vechiul Testament, găsim exemple ale sfințirii unor locuri sau obiecte în scopuri religioase. De exemplu, Dumnezeu îi poruncește lui Moise să sfințească sanctuarul și toate obiectele sale pentru a fi folosite în slujba Lui. În același mod, în perioada Templului din Ierusalim, se efectuau ritualuri de sfințire și curățire a spațiilor și a obiectelor folosite în cultul religios.
În creștinism, ideea de a sfinți și binecuvânta o locuință sau un spațiu specific provine din învățăturile lui Isus Hristos și din practicile apostolilor. Creștinii consideră că prin sfintirea casei, acest spațiu devine un loc în care Dumnezeu este prezent și în care locuitorii pot trăi în conformitate cu învățăturile creștine.
Astfel, sfintirea casei în creștinismul ortodox are în vedere mai multe aspecte:
Sfințirea casei sau sfeștania este o tradiție importantă în rândul românilor ortodocși, iar evenimentul reprezintă o binecuvântare și o curățare spirituală a locuinței.
Sfintirea casei are loc de obicei la momente speciale, cum ar fi când o nouă casă este construită sau când o familie se mută într-o locuință nouă. De asemenea, sfințirea casei poate fi realizată și în alte ocazii, cum ar fi atunci când casa a fost renovată sau după o perioadă de timp, pentru a reînnoi binecuvântarea.
Procedura exactă a sfințirii casei poate varia ușor în funcție de tradițiile și obiceiurile locale, dar în general urmează anumite etape comune.
Când se face sfinţirea casei sau sfeștania, pe masa trebuie să pui:
Preotul sfinţeşte apa și busuiocul. Prosopul trebuie pus pentru ca preotul să aibă de ce se şterge când termină cu apa sfinţită, iar acesta va fi luat de preot. Apoi sfinţeşte uleiul din pahar, iar cu cele 7 beţişoare face câte o cruce în fiecare încăpere din locuință. Lumânările, bineînţeles, trebuie aprinse când începe slujba. La final se binecuvântează făina şi mâncarea.
Uleiul de sfințirea casei, precum și agheasma, potrivit tradiției creștine, nu trebuie să fie niciodată aruncate. Cu agheasma se poate stropi prin casă, iar uleiul se va pune în candelă în fiecare zi câte puțin, alături de altă cantiate de ulei nesfințit, până când acesta se termină.
Stăpâne, Doamne, Dumnezeul nostru, care întru cele înalte locuieşti şi spre cele smerite priveşti, binecuvântează casa noastră şi cu puterea Ta, întăreşte-ne pe noi, robii Tăi (numele), cei ce locuim în ea.
Bine este, Doamne, ca şi casa noastră să ne fie ca o doua biserică, în care noi ne închinăm înaintea sfintelor icoane şi ne rugăm Ţie. Binecuvântează, Doamne, găspodăria noastră şi înmulţeşte în ea toate bunătăţile, ca să uităm de grijile şi nevoile pământeşti şi să putem lucra mai cu osâdrie pentru dobândirea vieţii cele veşnice şi pentru a ajunge în locaşurile Tale cele sfinte.
Îndepărtează de la noi toate cursele vrăjmaşului celui pierzător de suflete, trimite pe îngerul Tău cel milostiv, ca să ne păzească şi să ne ferească de toată răutatea şi să ne povăţuiască spre lucrarea tuturos faptelor celor bune şi spre împlinirea sfintelor porunci.
Că ţie ţi se cuvine a ne milui şi a ne mântui, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
„Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul nostru, trimis ai fost de Dumnezeu-Tatăl pe pământ ca să salvezi neamul omenesc de la moarte, Care prin însăşi a Ta răbdare neclintită şi smerenie necuprinsă ai suferit batjocură, răni, cruce şi moarte, fără împotrivire.
Vino între noi şi-n casa noastră, precum în mijlocul ucenicilor Tăi ai venit după Înviere zicându-le „Pace Vouă!” şi ai liniştit sufletele lor înfricoşate şi întristate. Mântuitorul şi ocrotitorul vieţii noastre, linişteşte sufletele noastre zbuciumate şi înviforate. Pacea Ta ce-a nestricată dă-ne-o nouă, Iubitorule de oameni, nu precum o dau oamenii. Şi bucuria Ta fă-o deplină în noi, astfel ca nimic să nu zdruncine credinţa şi liniştea familiei noastre.
Liniştitorul cel sfânt şi minunat al valurilor înspumate şi salvatorul Sfântului Apostol Petru din vâltoarea mării, linişteşte-ne şi pe noi sufleteşte şi trupeşte, căci mult suntem afundaţi în cumplita mare a păcatelor şi a deznădejdii.
Iisuse, Tu eşti lumina ce-a dumnezeiască, mai presus de cuget şi de simţire, Tu eşti pacea celor tulburaţi, împovăraţi şi împresuraţi de necaz. Păzeşte-ne pe toţi de toată vătămarea şi ispita, pentru ca îndulcindu-ne din ajutorul Tău, şi cu îngerii Tăi cei sfinţi fiind păziţi, toţi cu credinţă să cântăm: Domnul este ajutorul nostru, nu ne vom teme, căci Tu eşti, Dumnezeule, întărirea noastră, Stăpânitor puternic şi Domn al păcii, şi împărăţia Ta este împărăţie veşnică.
O, sfinţită pereche, Sfinţilor Mucenici Adrian şi Natalia, fericiţilor soţi şi vitejilor pătimitori! Auziţi-ne pe noi, care ne rugăm vouă cu lacrimi, şi trimiteţi asupra noastră toate cele de trebuinţă sufletelor şi trupurilor noastre, şi rugaţi-L pe Hristos Dumnezeu să ne miluiască şi să facă cu noi după îndurările Sale, ca să nu pierim în păcatele noastre. Aşa, Sfinţilor Mucenici primiţi glasul rugăciunii noastre, şi izbăviţi-ne cu mijlocirile voastre de foamete, de molimă, de cutremur, de potop, de foc, de grindină, de sabie, de năvălirea celor de alt neam şi de războiul cel dintre noi, de moartea năprasnică şi de toate nevoile, necazurile şi bolile, ca pururea fiind întăriţi cu rugăciunile voastre sa preaslăvim pe Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, dimpreună şi Celui Fără de început al Său Părinte şi Preasfântului Duh, în vecii vecilor. Amin