Maghiran – ce beneficii are, cum se folosește și când este contraindicat

Maghiran, măghiran sau măgheran, indiferent sub ce denumire este cunoscut, reprezintă o plantă aromatică medicinală folosită încă din antichitate.

Notă: Informațiile din acest articol nu înlocuiesc sfaturile unui medic specialist. Vă recomandăm, înainte de a încerca orice tratament, să consultați medicul și să urmați indicațiile acestuia.

Despre planta de maghiran

Măghiranul este originar din zona Mediteranei și face parte din familia Lamiaceae, la fel ca menta și oregano. Deși sunt strâns înrudite, cele trei plante aromatice au gusturi foarte diferite. Măghiranul este ușor dulceag și are o aroma mai puțin intensă comparativ cu oregano sau menta.

Maghiranul este o plantă ierboasă, aromată ce creşte sub formã de tufă, atingând 60 cm înălţime. Tulpina, foarte ramificată, are patru muchii. Frunzele sunt lungi şi ovale, acoperite cu peri de culoare albicioasă. Florile şi fructele sunt mici. Înfloreşte din luna iulie până în luna septembrie.
Pentru a asigura conținutul ridicat de ulei esențial, frunzele de măghiran trebuie recoltate vara, înainte ca planta să înflorească.

Recomandări

Candidatul turmentat: noi cu cine votăm?

Tulpinile şi frunzele se ususcă, apoi se folosesc la prepararea de infuzii, pulberi şi tincturi. Din florile proaspete se extrage un ulei esenţial galben-verzui.

Cum se cultivă maghiran

Maghiranul nu rezistă peste iarnă, în mediile cu temperaturi foarte reduse. Așadar, atunci când se plantează maghiran, este bine să se pun în ghivece păstrate în casa, la temperaturi moderate, în special în lunile de iarnă și primăvara. În ghivece cu pământ și se împing semințele de maghiran la câțiva centrimetri.

Ghivecele pot fi transferate afară doar după ce sezonul rece se încheie. De asemenea, este foarte important ca ghivecele să fie puse în zone cu mult soare, iar pământul să fie bine drenat. Pământul în care stau semințele de maghiran trebuie să fie în permanenta umed, dar nu cu apă în exces.

Maghiran – beneficii și proprietăți

Maghiranul are mai multe proprietăți antiinflamatorii și antimicrobiene. Potrivit studiilor, maghiranul fost utilizat pentru a ajuta la tratarea unei varietăți de afecțiuni, inclusiv probleme digestive, infecții și menstruații dureroase.

Recomandări

Cercetătorul Adrian Constantin, laureat cu „Nobelul Austriei”, despre praful saharian: „Un fenomen vechi. Sunt studii care arată că exista și în urmă cu o mie de ani”

Antiinflamator și antioxidant

Studiile arată că mai mulți compuși din maghiran, cum ar fi carvacrolul, s-au dovedit a avea efecte antioxidante ce reduc inflamația din organism.

În timp ce inflamația este un răspuns normal al corpului în anumite situații, inflamația cronică poate crește riscul de anumite boli, inclusiv diabet, cancer și tulburări autoimune. Astfel, reducerea inflamației poate reduce riscul unor astfel de afecțiuni.

Remediu împotriva afecțiunilor digestive

Maghiranul a fost folosit încă din antichitate pentru a preveni problemele digestive, cum ar fi ulcerele de stomac și anumite afecțiuni digestive.

Există studii care dovedesc că maghiranul poate lupta împotriva Clostridium perfringens, un agent patogen obișnuit de origine alimentară.

În plus, un studiu efectuat la șobolani a demonstrat că extractul de maghiran este eficient împotriva ulcerelor gastrice.

Calmează durerile menstruale

Extractul sau ceaiul de maghiran poate regla ciclul menstrual și restabili echilibrul hormonal la femeile cu un ciclu neregulat.

De asemenea, poate ajuta la tratarea sindromului ovarului polichistic, o tulburare hormonală cu simptome precum perioadele neregulate și acneea. Un studiu efectuat pe 25 de femei cu acest sindrom a constatat că ceaiul de maghiran a ameliorat dereglările hormonale.

Recomandări

Ionela Maria Ciolan, cercetătoare în politica de securitate a UE: „Europa nu mai este sigură. Trebuie să ne pregătim pentru o eră de competiție geopolitică acerbă”

Maghiran -contraindicații

Maghiranul poate interacționa cu anumite medicamente, cum ar anticoagulantele, ceea ce poate crește riscul de sângerare. De asemenea, potrivit studiilor, maghiranul poate interacționa cu unele medicamente pentru diabet, prin scăderea zahărului din sânge, ceea ce poate duce la niveluri periculos de mici. Dacă aveți diabet, consultați medicul dumneavoastră înainte de a lua maghiranul.

Cum se folosește maghiranul

Maghinarul are numeroase întrebuințări, atât ca plantă aromatică, dar și ca plantă medicinală.

Ceai de maghiran

Ceaiul de maghiran se prepară din 1-2 linguriţe de frunze uscate, la 1 cană cu apă. Se beau 1-2 căni pe zi. Ceaiul de maghiran este folosit pentru a regla digestia, dar și pentru a calma stările de nervozitate și anxietate sau chiar insomnie.

• Vezi și – ceai de busuioc: proprietăți și beneficii

Tinctură de maghiran

Tinctura de maghiran este bogată în principii active ușor absorbite de organism. Tinctura poate fi obținută prin amestecarea a 50 g de plantă uscată cu 200 ml alcool alimentar. Preparatul se agită bine și se lasă la macerat pentru două săpatămâni. La final se strecoară și se depozitează în sticle sterile.

Ulei de maghiran

Ulei esențial de maghiran este utilizat în tratamentul durerilor musculare şi articulare. Diluaţi 3 picături de ulei esenţial in 10 ml de ulei excipient, după care se masează zona afectată.

Maghiranul în bucătărie

Maghiranul se potrivește excelent la mâncăruri grase, cu carnea tocată, carne de pasăre, miel, iepure, vânat și porc. În doze mici, măghiranul îmbunătățește gustul mâncărurilor din legume, cartofilor prăjiți, iahniei de fasole, supei de roșii și leguminoaselor. Măghiranul se foloseşte atât verde cât şi uscat, ca o completare la sosuri sau la creme de brânză.

Ca multe alte condimente, nici maghiranul nu trebuie gătit prea mult timp deoarece uleiurile esențiale se evaporă rapid și își pierde din intensitatea aromei.

Urmărește-ne pe Google News