Rezidenții povestesc cum arată realitatea din spitale: gărzi de 34 de ore, birocrație și teama de burnout. „Ca medic, îți asumi în fața pacientului toate lipsurile sistemului”

„Nu trebuie să avem medicină fără gărzi”. Problema este cum sunt organizate

Dincolo de dezbaterea privind noua lege a salarizării și protestele recente din sistemul sanitar, mărturiile celor care lucrează în spitale arată că problemele sunt mai profunde. Salariile reprezintă doar o parte a ecuației. Medicii vorbesc despre epuizare, deficit de personal, birocrație excesivă, lipsa digitalizării și presiunea de a menține funcțional un sistem care, în multe locuri, pare să funcționeze datorită sacrificiului individual.

Pentru medicii din spitalele din România, gărzile fac parte din profesie. Problema nu este existența lor, spun specialiștii, ci modul în care acestea sunt organizate și lipsa timpului real de recuperare.

„Nu trebuie să avem medicină fără gărzi. Ele trebuie să existe”, explică dr. Rareș Vrîncianu, medic rezident în anul V, în oncologie, pentru Libertatea.

Însă, în practică, o gardă poate însemna mult mai mult decât cele 24 de ore despre care se vorbește oficial.

„Dacă ai făcut gardă, stai 24 de ore la muncă și după aceste 24 de ore te duci iar la muncă. Dacă un medic intră de gardă luni, el iese din program marți la orele 15:00, apoi miercuri, la ora 8:00 este din nou la muncă. Acest program este, evident, EPUIZANT”, spune medicul rezident.

El explică faptul că, deși teoretic medicul intră în gardă după terminarea programului obișnuit, realitatea este diferită.

„Poate oficial medicul de gardă să intre la ora 15. Dar între 8 și 15, dacă vine un pacient cu o urgență și nu există alt medic disponibil, cazul trebuie preluat de cineva. De multe ori, chiar medicul care urmează să intre în gardă se ocupă deja de acei pacienți.”

Asta înseamnă că ziua de muncă poate începe la ora 8 dimineața și se poate încheia abia a doua zi după-amiază.

„Dacă intri la ora 8 și pleci a doua zi după gardă, vorbim de 32-34 de ore consecutive de muncă. Este evident un program extrem de solicitant.”

Iar întrebarea care începe să apară tot mai des este dacă medicina mai poate funcționa pe termen lung în acest mod.

În orice alt domeniu, un astfel de program ar ridica întrebări serioase despre siguranța angajaților. În medicină, el continuă să fie o realitate pentru mulți profesioniști.

Liberul după gardă există doar pe hârtie 

Una dintre soluțiile invocate frecvent este respectarea timpului de odihnă după gardă. Însă, zilele libere după gardă există doar pe hârtie. În practică, lipsa de personal îl face greu de respectat

Medicii spun însă că problema este mult mai complexă.

„Ar trebui făcute reglementări astfel încât medicul, după gardă, să poată beneficia efectiv de timpul liber de recuperare”, afirmă rezidentul.

Dar apoi apare întrebarea practică: „În momentul în care sunt puțini medici, cine rămâne să aibă grijă de pacienți?”

Un sondaj recent în rândul medicilor rezidenți arată că 45,9% dintre respondenți au spus că nu beneficiază de ziua liberă după gardă, deși aceasta este prevăzută de lege.

De altfel, peste 70% spun că lucrează peste program fără a fi plătiți, iar 63% fac găzi neplătite.

Această lipsă de personal creează un cerc vicios. Medicii rămași în sistem trebuie să acopere mai multe gărzi. Oboseala crește, iar riscul de epuizare profesională devine tot mai mare.

Plata gărzilor: „Sub 30 de lei net pe oră”

În contextul nemulțumirilor generate de noua lege a salarizării, medicii atrag atenția că discuția nu se rezumă la nivelul veniturilor, ci și la raportul dintre responsabilitate și recompensă.

„Eu, ca medic rezident în anul V, fac gărzi, iar plata pe oră este sub 30 de lei net. Atât iau efectiv în mână pe oră”, spune medicul oncolog Rareș Vrîncianu.

În cazul altor specialități, suma poate varia, însă problema de fond rămâne aceeași.

„Vorbim despre ore consecutive de muncă, despre muncă de noapte, despre responsabilitatea unor decizii care pot influența direct viața pacienților.”

Potrivit mai multor reprezentanți ai sistemului medical, gărzile continuă să fie remunerate raportat la grile stabilite în urmă cu mai mulți ani.

Noua lege a salarizării a amplificat nemulțumirile

În ultima săptămână, mii de angajați din sănătate și asistență socială au intrat în grevă japoneză, nemulțumiți de prevederile noii Legi a salarizării.

Pentru mulți medici, problema nu este doar una financiară.

„Promovarea profesională poate duce la scăderea veniturilor în momentul actual”, afirmă medicul rezident, legat de noua lege a salariilor.

Acesta consideră că mesajul transmis profesioniștilor este unul profund demotivant.

„Impresia este că munca noastră nu este suficient de valoroasă și importantă pentru legiuitori. Este normal să genereze frustrare și revoltă în rândul medicilor rezidenți.”, subliniază medicul.

Asta în condițiile în care proiectul noii legi a salarizării unitare prevede următoarele salarii pentru medicii rezidenți:

• medic rezident în anul I – salariu net de 4605 de lei,
• medic rezident în anul II – 4989 de lei, 
• medic rezident în anul III – 5373 de lei, 
• medic rezident anii IV-V – 5756 de lei, 
• medic rezident anii VI-VII – 6140 de lei.

Costul vieții în centrele universitare

Rezidențiatul se desfășoară aproape exclusiv în marile centre universitare: București, Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Târgu Mureș sau Craiova.

Mulți dintre tinerii medici provin însă din alte localități.

„Majoritatea rezidenților nu provin din aceste orașe. Trebuie să își găsească o locuință, să plătească chirie și utilități.”, explică Rareș Vrîncianu.

Potrivit celor mai recente date INS, în ultimele trei luni din 2025, era nevoie de 8.075 de lei pentru cheltuielile medii ale unei gospodării, adică 3.249 lei pentru o persoană.

Venitul net lunar variază în medie între 4.600 lei și 6.500 lei, pentru un medic rezident.

Practic, rezidenții din primii ani de pregătire, din marile centre universitare, unde prețurile la chirii, utilități sunt mai mari, se află la limita supraviețuirii decente. Banii ajung strict pentru chirie, utilități și mâncare. Orice cheltuială neprevăzută destabilizează complet bugetul.

„E dificil să locuiești în București cu 5.200 lei pe lună, având în vedere că nu ești din acest oraș și plătești chirie”.

Pentru rezidenții aflați în primii ani de pregătire sau în specialități cu sporuri reduse, presiunea financiară poate deveni importantă.

„Nu moare nimeni de foame. Dar după șase ani de facultate, după examenul de rezidențiat și într-o profesie stresantă, ai vrea să nu te gândești dacă îți permiți să ieși o dată în oraș sau dacă îți ajung banii până la sfârșitul lunii.”, a spus tânărul medic.

Birocrația, una dintre cele mai mari surse de epuizare

Dacă publicul asociază burnout-ul medicilor exclusiv cu gravitatea cazurilor tratate, realitatea descrisă de rezidenți este mai nuanțată.

„Principala presiune este dată de birocrație. Avem un sistem intens birocratizat și există foarte multe redundanțe.”

O mare parte din aceste sarcini administrative ajunge pe umerii medicilor aflați în pregătire. „În general, în spitalele universitare, toată această birocrație suplimentară este preluată de medicul rezident.”

Exemplele sunt numeroase. „Pentru ca un pacient să facă o investigație imagistică, pe lângă solicitarea din sistemul electronic, trebuie completată și o cerere de mână. Facem același lucru de două ori.”

„Nu este suficient să notezi că au fost recoltate analizele. Ele trebuie introduse în sistem și completate o serie de formulare suplimentare”

„Rămânem peste program pentru a termina hârtii”

Potrivit medicului rezident, orele suplimentare nu sunt generate întotdeauna de complexitatea actului medical.

„Foarte mult din timpul suplimentar petrecut în program nu este generat neapărat de probleme medicale care rămân nerezolvate. Sunt situații în care rămânem peste program doar pentru a finaliza anumite chestiuni birocratice.”, a mai precizat medicul pentru Libertatea.

„Este un mediu de lucru stresant.”

În aceste condiții, timpul care ar putea fi alocat studiului, odihnei sau vieții personale este consumat de sarcini administrative.

Lipsa digitalizării afectează și pacienții

Problema este resimțită și de cei aflați de cealaltă parte a sistemului.

„Pacientul oncologic are un istoric lung și complex, care implică multe investigații medicale. În absența unui sistem informatic unic și integrat, pacientul trebuie să umble cu dosare întregi după el.”, spune medicul rezident în Oncologie.

„Pacientul vine cu rezultatele, iar noi trebuie să le copiem în sistemul spitalului pentru a avea acces ulterior la ele.”

Această lipsă de interoperabilitate consumă timp și resurse.

Asociațiile de pacienți: migrația pacienților suprasolicită marile spitale

Reprezentanții Asociației COPAC atrag atenția asupra unei alte probleme: distribuția inegală a resurselor medicale.

Multe spitale mici nu pot asigura permanent anumite specialități, ceea ce determină transferul pacienților către marile centre.

„Marea majoritate a pacienților se vor duce către spitalele mari și vor încărca unitățile deja suprasolicitate. Medicii de acolo vor fi mult mai încărcați decât în mod obișnuit”, explică Radu Gănescu, președintele COPAC, pentru Libertatea.

„Pot apărea tot felul de riscuri, atât pentru medic cât și pentru pacient.”, a subliniat Radu Gănescu.

Acesta atrage atenția și asupra diferențelor majore dintre regiuni.

„Există spitale în care paturile sunt goale, nu pentru că nu ar fi pacienți, ci pentru că nu există personal sau gărzi care să le susțină.”

În timp ce în București există specialități bine reprezentate, la doar câteva zeci sau sute de kilometri distanță accesul la anumite servicii poate deveni dificil.

În plus, medicul rezident atrage atenția că lipsa prevenției, a accesului la medicină primară și de specialitate, a educației, face ca mulți oameni să ajungă în stare gravă la spital, la urgențe unde consumă resurse de timp și bani.

Medicul dă exemplu unui pacient oncologic care ajunge la urgențe pentru că nu a urmat protocoalelele de prevenție.

„Nu e prevenție, nu sunt destui medici, nu sunt suficient de bine echipați, nu sunt de bine distribuiți teritorial, nu se face screening, tumora crește, pacientul ajunge la urgență în ocluzie intestinală și cu anemie severă. Cazul acela nu ar fi trebuit să fi ajuns în urgențe, cu o intervenție chirurgicală în urgență de ore în trei, se consumă multe resurse umane și materiale, ar fi trebuit să fie un caz identificat în cazul unui screening și rezolvat.”, a spus Rareș Vrîncianu.

„Sistemul medical este construit astfel încât medicina primară și ambulatorie sunt insuficient dezvoltate, iar pacienții ajung direct în spitale. În România, prevenția este slab dezvoltată; pacienții ajung la medic de multe ori doar când boala este deja avansată. Fără ambulatorii funcționale și medicină primară activă, spitalele devin singura poartă de acces și se supraîncarcă”, a subliniat și Radu Gănescu.

„Sistemul actual nu este eficient organizat pentru nevoile reale ale pacienților.”

„Medicina nu poate funcționa la nesfârșit pe baza sacrificiului personal al medicilor”

În acest context, CEC Medical, o clinică specializată în prevenție medicală, avertizează că epuizarea profesională trebuie să devină o temă centrală în discuțiile despre viitorul sistemului sanitar: „medicina nu poate funcționa la nesfârșit pe baza sacrificiului personal al medicilor.”

„Nu putem cere performanță, empatie și disponibilitate permanentă fără să oferim în schimb condiții care să permită medicilor să își exercite profesia în mod sustenabil”, afirmă Dr. Narcisa Calotă, fondatoarea clinicii.

„Medicina este, fără îndoială, o profesie vocațională. Dar faptul că un om își dedică viața sănătății celorlalți nu înseamnă că trebuie să accepte oboseala permanentă, lipsa resurselor sau ideea că munca lui valorează mai puțin.”

România are aproximativ 3,5 medici la 1.000 de locuitori, sub media europeană de 4,1 medici la 1.000 de locuitori.

Paradoxal, țara noastră se află printre statele europene cu cei mai mulți absolvenți de medicină raportat la populație.

Datele Eurostat arată că România se află printre statele europene cu cel mai mare număr de absolvenți de medicină raportat la populație, cu aproximativ 28 de absolvenți la 100.000 de locuitori, comparativ cu o medie europeană de aproximativ 15 absolvenți la 100.000 de locuitori.

„România continuă să formeze medici, însă adevărata provocare este să îi păstreze în sistem.”, atrage atenția Dr. Narcisa Calotă.

Mulți dintre ei fie au ales să lucreze în spitalele private din țară, fie să plece în străinătate. Un sondaj realizat anul trecut arăta că 4 din 10 medici iau în calcul emigrarea.

Din țara noastră lipsesc mii de medici și asistente, există mii de posturi disponibile pentru doctori și pentru medici rezidenți.

Deși salariile au crescut, medicii pleacă din cauza condițiilor în care își practică meseria în spitalele de stat. Un studiu din 2024 realizat de Colegiul Medicilor din România arăta că 57% din medicii tineri, sub 35 de ani, intenționau să emigreze.

Peste 5.700 de medici români profesează deja în Franța, atrași de respect, stabilitate și condiții de muncă moderne.

„Un sistem care obligă oamenii să funcționeze la limită”

Moartea recentă a unui medic rezident a readus în atenție problema burnout-ului în sistemul de sănătate.

Psihologul Mihai Copăceanu atrage atenția că discuția nu trebuie redusă la un singur caz.

„De ce atât de mulți oameni din sistemul medical vorbesc despre epuizare, despre nopți nedormite, despre gărzi care par să nu se mai termine și despre presiunea continuă de a funcționa la capacitate maximă, zi după zi?”, scrie Mihai Copăceanu pe Facebook.

„Nu poți cere unui om să se odihnească mai bine într-un sistem care îl obligă să funcționeze constant la limită.”

Psihologul consideră că soluțiile nu pot consta exclusiv în recomandări privind gestionarea stresului: „Adevărata soluție este construirea unui sistem care să nu transforme burnout-ul într-o etapă normală a profesiei.”

„Un sistem sănătos NU îi învață pe oameni cum să reziste la nesfârșit, ci are grijă să nu fie împinși până la punctul în care rezistența devine singura lor resursă.”

„Pentru cei mai mulți dintre noi, medicul este chipul care apare când ne este cel mai greu, în suferință, în boală, la granița dintre viață și moarte. Dar uităm adesea că, sub halat, există un om care obosește, care suferă, care are propriile limite și propriile lupte. Iar poate cel mai trist lucru este că avem nevoie de o tragedie pentru a observa oamenii care ne țin în viață.”, a mai scris Mihai Copăceanu.

46 de medici decedați în timpul gărzilor sau imediat după acestea

Potrivit unor date centralizate de Adrian Istudor, antreprenor și inginer în domeniul aparaturii medicale, cel puțin 46 de medici din România și-au pierdut viața în timpul gărzilor sau imediat după acestea.

„Și medicii sunt oameni, au nevoie de timp de odihnă. Directiva europeană a timpului de odihnă este nerespectată, gărzile nu sunt considerate vechime în muncă, gărzile sunt remunerate la nivelul anului 2018, iar liberul după gardă nu se poate respecta din lipsă de personal. Până când?”, a transmis acesta.

Discuția despre burnout-ul medicilor nu este doar despre bunăstarea unei categorii profesionale. Este despre capacitatea sistemului de a funcționa în condiții de siguranță atât pentru medici, cât și pentru pacienți.

Vorbim despre medici care lucrează 32-34 de ore consecutiv. Despre rezidenți care rămân peste program pentru a termina documente. Despre pacienți care cară dosare întregi între spitale. Despre centre universitare supraaglomerate și spitale mici care nu reușesc să atragă specialiști. Despre un sistem care produce medici, dar nu reușește întotdeauna să le ofere motive să rămână.

„Pacienții ajung să nu aibă încredere în sistemul medical. Neîncrederea este și din partea medicilor, și din partea pacienților, mai ales din cauza faptului că sistemul de sănătate nu este corect reglementat și din cauza realității de zi cu zi: sistemul de sănătate este greșit creionat.”, a subliniat Radu Gănescu, președintele COPAC.