De unde vin numele continentelor. Curiozități despre continente

Ce este un continent

Definiția exactă a termenului de continent poate să varieze, însă el se referă la o vastă întindere de uscat, care este delimitată de obicei de mări, oceane sau lanțuri muntoase. Continentul, una dintre cele șapte diviziuni principale ale Pământului, nu este definit prin reguli stricte, ci mai degrabă prin convenție. Uneori, reprezintă o masă de uscat separată, iar alteori o regiune a unei suprafețe terestre extinse, așa cum se întâmplă cu Europa și cu Asia. De la cel mai mare la cel mai mic, acestea sunt Asia, Africa, America de Nord, America de Sud, Antarctica, Europa și Australia/Oceania.

Trebuie să știi că, atunci când geografii identifică un continent, ei includ de obicei toate insulele asociate cu acesta. Spre exemplu, Asia este de peste cinci ori mai mare decât Australia, iar Groenlanda și toate insulele din Marea Caraibelor sunt considerate ca fiind parte a Americii de Nord. În același timp, Europa este cea mai neregulată și cea mai adâncă și are de departe cel mai mare raport între linia de coastă și suprafața totală, potrivit enciclopediei virtuale Britannica.

Câte continente există

Recomandări

Coreea de Nord și-a redeschis granițele. Primii români care au vizitat-o: „Am asistat la ziua de colectat fecale umane” | Interviu

Așa cum am văzut, continentul este o porțiune continuă de pământ, însă dacă folosim această definiție, atunci unii oameni ar putea spune că este destul de ciudat să considerăm că există șapte continente. Totuși, acest fapt este predat în țările vorbitoare de limbă engleză, dar și în cea mai mare parte a Europei, în China, India sau Filipine. Cu toate acestea, ai fi surprins să afli că, în unele regiuni ale lumii, se consideră că există șase continente – Africa, Europa, Asia, America, Australia/Oceania și Antarctica, cinci – Africa, Europa, Asia, America și Pacific sau chiar patru – Afro-Eurasia/Lumea Veche, America/Lumea Nouă, Australia/Oceania și Antarctica, conform World Atlas.

Cât ocupă continentele din Terra

Poziția maselor terestre pe scoarța continentală poate fi utilizată pentru a determina toate continentele, iar factorii geopolitici afectează, de asemenea, delimitarea acestora. În plus, numărul continentelor poate varia și în funcție de perspective geografice și istorice. Cert este un lucru, și anume continentele alcătuiesc cea mai mare parte a suprafeței terestre, însă nu și întreaga suprafață a planetei noastre.

O parte foarte mică din suprafața totală de uscat este formată din insule care nu sunt considerate a fi părți fizice ale continentelor. Împreună, continentele ocupă în jur de 150,4 milioane km² de întinderi de pământ, ceea ce reprezintă aproape o treime din suprafața totală a Terrei. Spre comparație, oceanele acoperă aproape trei sferturi din suprafața Pământului, adică de două ori și ceva mai mult decât toate continentele la un loc. În plus, continentele se învecinează cu cel puțin un ocean, iar Asia, care este cel mai mare dintre ele, are cea mai lungă serie de linii de coastă, aflăm de pe National Geographic.

Recomandări

Prins cu droguri, Gheboasă a beneficiat de înțelegerea judecătorilor. Ce pedeapsă a primit

De ce se spune că ar fi mai puține continente

Europa și Asia sunt despărțite de un lanț muntos, dar aparțin unei singure întinderi de pământ, acesta fiind și motivul pentru care Europa de Est, Japonia și Rusia spun că există doar șase continente, Europa și Asia fiind cunoscute drept „Eurasia”. Acest lucru are sens mai ales pentru Rusia, care se află între cele două continente. America Latină și alte câteva țări „recunosc” la rândul lor tot șase continente, dar combină America de Nord și America de Sud sub titulatura de „Americi”, potrivit Babbel.com. La urma urmei, întinderea de pământ se continuă de la nord la sud, chiar dacă porțiunea de uscat se îngustează în zona Americii Centrale.

De asemenea, chiar și între continentele care par divizate în mod clar, granițele pot fi neclare, iar Asia și Africa, spre exemplu, sunt aproape unite în dreptul Istmului Suez, o porțiune îngustă de pământ aflată între Egipt și peninsula Sinai. Nu în ultimul rând, un extremist ar putea susține că există doar patru continente: Afro-Eurasia, cele două Americi, Australia și Antarctica.

Originea și semnificația numelor continentelor

Europa

Cuvântul „Europa” are o vechime de peste 2.500 de ani și datează din perioada Greciei antice. Prima sa mențiune scrisă se află în Imnurile homerice, o serie de 33 de poeme anonime scrise în onoarea diferiților zei greci, în jurul secolului al VI-lea î.Hr., relatează Babbel.com În imnul către Apollo, poetul scrie: „Telphusa, aici mă gândesc să fac un templu glorios, un oracol pentru oameni, unde vor aduce mereu hecatombe perfecte, atât cei care trăiesc în bogatul Peloponez, cât și cei din Europa și din toate insulele spălate de valuri, venind să caute oracole”. Nu se știe cu exactitate de unde provine acest cuvânt. Însă, grecii aveau o zeiță, Europa, așa că se presupune că numele continentului ar proveni de la ea, dar asta nu explică de ce a fost ales numele Europa și nici de ce această zeiță a devenit reprezentanta continentului. O altă teorie spune că provine de la cuvântul akkadian „erebu”, care se traduce prin „a pune în vest”, deoarece Europa se afla la vest de celălalt continent, Asia. O altă ipoteză mai răspândită este că acesta combină cuvintele grecești „eurys” („larg”) și „ops” („față”), deoarece continentul reprezenta fața largă pe care pășea omenirea.

Recomandări

Drapelul României flutură în mijlocul protestului uriaș de la Belgrad: „Ne-am inspirat de la voi!”

Asia

În privința cuvântului „Asia”, se crede că și acesta ar proveni tot de la greci. Aceeași teorie care susține că Europa provine din akkadianul „erebu” spune că Asia provine din „asu”, cuvântul akkadian pentru „a răsări” (așa cum răsare soarele în est). Nici în acest caz nu este clar dacă această teorie este reală, însă este adevărat că împărțirea lumii în Europa și Asia de către greci este cea care a creat ideea de continente. Ei nu aveau nici o idee la acea vreme despre cât de mari erau de fapt Europa și Asia, dar au folosit denumirile cu generozitate.

Africa

Grecii antici împărțeau lumea în trei părți: Europa, Asia și Libia. Când grecii explorau dincolo de granițele lor, libienii antici erau cei care locuiau în nordul Africii. Egiptenii erau și ei acolo, dar grecii au decis că Nilul era linia de demarcație dintre Asia și Libia, astfel că Egiptul a fost grupat cu Asia în concepția lor despre lume. Și cuvântul „Africa” are origini incerte. Cea mai bună teorie este aceea că ar proveni din cuvântul arăbesc „afar”, care înseamnă „pământ” și care a apărut pentru prima dată în latină în jurul secolului al II-lea d.Hr., fiind folosit de romani pentru a se referi la o anumită regiune din nordul Africii (Tunisia de astăzi). Mai neclar decât originile sale este modul în care acest cuvânt, folosit pentru o regiune specifică, a fost folosit ulterior pentru întregul continent.

În ultimii 2.000 de ani era mult mai frecvent să auzim că masa continentală se numește Libia, Etiopia, Guineea sau Sudan, toate acestea fiind acum țări din Africa. Termenul „Africa” a început să domine de abia în secolul al XVII-lea d.Hr., atunci când exploratorii și coloniștii europeni au început să navigheze în jurul lumii și să-și facă o idee mai clară despre cum arată de fapt această planetă. În acea perioadă, denumirea locurilor era privată, deoarece europenii înstăriți începuseră să revendice și să împartă mari teritorii, inclusiv Africa. Nu vom ști niciodată de ce Africa a fost aleasă ca nume de continent, dar sigur a fost în această perioadă, când o nouă hartă populară putea stabili un nume pentru secolele următoare.

America de Nord și America de Sud

Oamenii trăiesc în Americi de zeci de mii de ani, iar diferite grupuri de populații indigene au creat propriile denumiri pentru întinderile de pământ înainte de venirea europenilor. Unul dintre cele mai populare nume care a rezistat până azi este Insula Broaștei Țestoase, un nume pentru America de Nord care își are originea într-o legendă a tribului indigen Lenape.

De asemenea, poporul Kuna din Panama și Columbia folosește numele Abya Yala („continentul vieții”) când se referă la Americi. Probabil că există și alte denumiri ale continentului care s-au pierdute în istorie după sosirea europenilor, care au ucis nativii americani prin cucerire și prin bolile pe care le-au adus. Alegerea numelui „America” pentru cele două continente (sau doar pentru unul) este oarecum aleatorie. După ce Cristofor Columb a navigat spre vest și și-a făcut cunoscute descoperirile în Europa, alți exploratori au încercat să afle mai multe despre pământul de care nu auziseră până atunci. Unul dintre ei a fost negustorul italian Amerigo Vespucci, care a călătorit în „Lumea Nouă” în 1501 și a realizat că Cristofor Columb nu ajunsese în India, ci, de fapt, pe un continent complet diferit. Cartograful german Martin Waldseemüller a decis să-i acorde lui Vespucci meritul pentru această „descoperire”. Când a desenat propria hartă a continentului le-a numit America de Nord și America de Sud, o latinizare a numelui Amerigo.

Australia

Cel puțin din secolul al II-lea d.Hr., romanii au teoretizat existența unui alt continent la sud, pe care l-au denumit „terra australis incognita” sau „pământul necunoscut din sud”. Primul european care a navigat efectiv spre sud și a găsit un pământ care s-ar putea potrivi acestei descrieri a fost exploratorul olandez Willem Janszoon, care a ajuns acolo în 1606. În 1644, continentul a primit primul său nume: Noua Olandă. La fel ca în cazul Americilor, acesta a găsit o întindere de pământ deja locuită, însă exploratorii au ignorat populația aborigenă. De fapt, în afară de câteva regiuni de explorare, olandezii nu au acordat multă atenție Noii Olande și nu au încercat să revendice cu adevărat acest teritoriu.

În anii 1770, exploratorul britanic James Cook a navigat spre continent și a decis să revendice întreaga coastă de est pentru Anglia. La început de secol al XIX-lea, un alt navigator britanic, Matthew Flinders, a propus schimbarea numelui jumătății estice a țării în Australia, deoarece credea că nu va mai exista niciodată un alt continent descoperit mai la sud. Britanicii au colonizat continentul și, în cele din urmă, Australia a devenit numele întregii țări. Atunci, mulți oameni credeau că Australia era cel mai sudic continent.

Antarctica

Căutarea unui continent sudic a continuat timp de secole. Prin urmare, în 1820, o expediție din Rusia a reperat pentru prima dată Antarctica continentală, iar cartografii au fost puși în încurcătură: cum să numească noul continent sudic? Pe hărțile din secolul al XIX-lea există câteva denumiri pentru acest continent, inclusiv „Ultima” și „Antipodea”. Abia în anii 1880, cartograful scoțian John George Bartholomew a realizat o hartă, dându-i numele modern de Antarctica. Denumirea a fost preluată de la cuvântul existent „antarctic”, care se referea la întreaga regiune din jurul polului sud. Acest cuvânt a derivat din combinația dintre „anti” și „arctic”, iar cuvântul „arctic” își are originea în grecescul arktos („urs”). Arctica a fost denumită după un urs datorită constelației Ursa Mare din emisfera nordică.

Continentele în cifre (în 2025, conform World Atlas)

Asia

• Suprafață: 44.579.000 km²
• Țări: 48
• Populație: 4.560.667.108 locuitori

Africa

• Suprafață: 30.370.000 km²
• Țări: 54
• Populație: 1.275.920.972 locuitori

America de Nord

• Suprafață: 24.709.000 km²
• Țări: 23
• Populație: 579.024.000 locuitori

America de Sud

• Suprafață: 17.840.000 km²
• Țări: 12
• Populație: 423.581.078 locuitori

Antarctica

• Suprafață: 14.200.000 km²
• Țări: 0
• Populație: cca. 1.000 locuitori

Europa

• Suprafață: 10.180.000 km²
• Țări: 50
• Populație: 746.419.440 locuitori

Australia/Oceania

• Suprafață: 8.525.989 km²
• Țări: 14
• Populație: 41.570.842 locuitori

Foto: Shutterstock.com

Urmărește-ne pe Google News