Renumit pictor, arhitect, sculptor și poet, Michelangelo Buonarroti a fost unul dintre cei mai buni artiști din toate timpurile. Cunoscut pentru tavanul pictat al Capelei Sixtine, dar și pentru sculptura Pietà la Roma și David la Florența, Michelangelo a scris și sute de poezii rămase și astăzi în amintirea sa.
Cuprins:
Michelangelo Buonarroti s-a născut pe 6 martie 1475, în satul toscan Caprese. Împreună cu Leonardo da Vinci a fost unul dintre cei mai importanți artiști ai lumii în perioada de vârf a Renașterii italiene. A avut un talent deosebit pentru a îmbogăți diferite sfere ale artei, picturii, sculpturii și arhitecturii.
Născut pe 6 martie 1475, Michelangelo di Lodovico Buonarroti Simoni a fost al treilea dintre cei cinci frați ai săi. Imediat după întoarcerea la Florența, de unde provenea familia sa, Michelangelo a fost lăsat în grija unei doici, fiică și soție de pietrar, care i-a insuflat acestuia dragostea pentru marmură.
Această plăcere și pasiune l-a determinat pe Michelangelo să părăsească școala și, împreună cu prietenul său, pictorul Francesco Granacci, descoperă pictura. În anul 1488 el este dat la ucenicie în cel mai renumit atelier de pictură din Florența, atelierul lui Domenico Ghirlandaio. În această perioadă, împreună cu David, fratele său, executau frescele din biserica Santa Maria Novella.
Pentru că pasiunea sa nu cunoaște limite și dorința de a lucra pe marmură este tot mai mare, la 14 ani și-a început activitatea, atunci când a învățat sculptură ca elev ucenic lângă Bertoldo di Giovanni, elev al lui Donatello.
A început prin studierea statuilor antice din grădina familiei celebre Lorenzo de Medici, conducător politic al Florenței, iar aici a avut ocazia să cunoască și să studieze o mulțime de alți artiști.
Michelangelo locuiește la familia Medicilor între anii 1489 - 1492, timp în care realizează lucrările Lupta centaurilor și Mandona della Scala.
După moartea lui Lorenzo Magnificul, urmează o perioadă tulbure pentru Michelangelo. Ajunge un an la Veneția, după ce s-a oprit un timp și în Bologna unde realizează trei sculpturi pentru catedrala San Petronio, dar mai târziu, odată cu restabilirea păcii, se întoarce în Florența.
Michelangelo Buonarotti realizează sculptura Il bambino, iar în anul 1496 ajunge pentru prima dată la Roma, acolo unde primește și câteva comenzi de sculptură din partea cardinalului Riario și bancherului Jacopo Galli, printre care și Bachus beat. Acum, sculptează și pentru basilica Sfântul Petru celebra lucrare Pietà, a cărei frumusețe îi face pe contemporani să-i recunoască meritele geniului.
Tot în acest an, geniul realizează și alte opere de sculptură și pictură, printre care Tondo Doni și Tondo Pitti, lucrări care trezesc admirația tuturor concetățenilor săi.
În 1505 Michelangelo este chemat la Roma de către papa Iuliu al II-lea pentru realizarea unui monumental mausouleu, acolo unde arhitectura trebuia să se îmbine într-o manieră clasică și cu sculptură. Michelangelo petrece 8 luni la Carrare pentru a alege cele mai bune blocuri de marmură, iar la acest proiect ajunge să lucreze, cu întreruperi, timp de patru decenii. Ajunge să termine lucrarea în anul 1545.
Tot papa Iuliu al II-lea este cel care îl pune pe Michelangelo să picteze bolta Capelei Sixtine din Palatul Vatican. Este un proiect gigant la care Michelangelo a lucrat timp de patru ani.
În următorii ani, geniul în pictură este însărcinat și cu alte lucrări. I s-a propus realizarea decorațiilor pentru fațada bisericii San Lorenzo din Florența, dar și construirea unei sacristii cu mormântul ducelui Lorenzo de Urbino.
În anul 1521, Michelangelo începe lucrările la cavoul familiei de Medici. Între timp, Florența devine din nou republică și este asediată de detașamentele papale și imperiale și Michelangelo devine inspector al fortificațiilor. Florența capitulează și Medici devin din nou la putere, iar Michelangelo revine la realizarea lucrărilor în biserica San Lorenzo și finisarea cavourilor familiei de Medici.
În anul 1534 Michelangelo revine din nou la Roma, acolo unde este adus de Clement al VII-lea și rămâne aici pentru toată viața.
El primește cererea de a picta peretele altarului din Capela Sixtină cu tema Judecății de Apoi. La 31 octombrie 1541, papa Paul al II-lea, urmașul papei Clement, a dezvelit pictura realizată de Michelangelo și toți cei din jur au rămas uimiți de tabloul apocaliptic în care erau peste 300 de personaje, dominat de figura lui Iisus.
Michelangelo și-a pus semnătura pe Pietà, prima sa capodoperă sculpturală. Și-a înscris numele pe o foaie care se desfășoară pe diagonala pieptului Maicii Domnului. El nu a mai semnat niciodată o altă operă de artă a sa, dar, în schimb, s-a pictat adesea în ele.
Cel mai cunoscut autoportret se află în fresca Judecății de Apoi, care acoperă un întreg perete al Capelei Sixtine. Aici, Sfântul Bartolomeu ține pielea unei fețe care pare a fi a lui Michelangelo.
În anul 1549, Michelangelo a fost numit arhitect-șef și constructor al bazilicii Sfântul Petru pentru a putea continua construirea catedralei începută de Bramante.
În anul 1535, Michelangelo a primit titlul de “arhitect sculptor și pictor de frunte al palatului papal”. Printre operele arhitecturale ale lui Michelangelo se numără:
Michelangelo a scris numeroase poezii, dar nu pentru a fi publicate. Ele au rămas în special în formă de sonet și madrigal. Una dintre sonetele sale se spune că i-a fost dedicată lui Tommaso Cavalieri, care i-a servit drept muză.
Împovărat de ani și de păcate plin,
cu o puternică tristețe înrădăcinată,
vecină-mi este moartea care mă veghează
și-n inimă nutresc venin.
Nu mai am forțele-mi de care am nevoie
să schimb această viață, dragostea,
vestimentația sau soarta,
fără prezențele tale divine și clare,
a fiecărui drum înșelător.
Dragul meu domn, nu e de-ajuns
să mă dorești și să aspiri spre cer
doar pentru că sufletul ar fi,
nu ca prima dată, creat din nimic.
Mai mult decât atât, privezi,
dezbrăcând sufletul de moarte,
mă rog primește-mi înaltul drum,
să poată fi mai sigură și mai vizibilă
întoarcerea
Michelangelo Buonarroti moare la 89 de ani și, conform dorinței artistului, corpul său va fi dus la Florența, unde va fi depus într-o criptă a bisericii Santa Croce.