Ce este Ouzo. Cum se prepară celebra băutură
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Ouzo este o licoare cu aromă de anason produsă din must de struguri (rămășițele de la fabricarea vinului). Poate fi produs numai în Grecia și Cipru și poate include și alte condimente în afară de anason. Nicio altă băutură nu este atât de exclusiv grecească sau atât de strâns legată de o cultură cum este ouzo pentru Grecia.
Ce este Ouzo
Grecii beau cel mai mult ouzo, iar ouzeries îl servesc alături de aperitive numite meze. Adesea băut ca atare sau ușor diluat, ouzo are o aromă foarte puternică de anason (lemn dulce negru) cu care trebuie să te obișnuiești. Este, de asemenea, o băutură puternică.
Este fabricat în mod similar cu tsipouro. Tsipouro se făcea de mult timp în Grecia și este un rachiu distilat din mustul sau resturile de struguri presați pentru vinificație. Folosind același tip de bază (deși considerabil mai puternic), este distilat în mod tradițional în alambicuri de cupru și aromatizat cu anason.
În rețeta unei distilerii pot fi folosite și alte mirodenii, precum cardamomul, scorțișoara, cuișoarele, coriandrul, feniculul, menta și masticul. Legea greacă prevede că distilatul finit trebuie să conțină nu mai puțin de 20 % din drojdia originală și să fie îmbuteliat la o concentrație minimă de 37,5 % alcool în volum (ABV, 75 grade).
Majoritatea băuturilor se încadrează în jurul valorii de 80 de grade. Deși acest lucru pare blând în comparație cu whisky-urile și romurile cu grad ridicat de alcool, acesta este puternic și înflăcărat. Conținutul ridicat de zahăr întârzie eliberarea alcoolului în organism. Băutorii sunt sfătuiți să fie prudenți, deoarece efectele ouzo îi vor surprinde.
A fost distilat pentru prima dată în scop comercial în 1856. Este un produs exclusiv din Grecia și Cipru. În 2006, guvernul grec a obținut drepturile exclusive de utilizare a denumirii produsului ouzo. Acesta este protejat de o denumire IGP (Indicație Geografică Protejată) și de o DOP (Denumire de Origine Protejată) recunoscută de Uniunea Europeană.
Insula Lesbos (Mytilini) se mândrește cu faptul că este centrul producției de ouzo, reprezentând jumătate din producția de ouzo a țării, cu 17 distilerii. Este cunoscută pe scară largă pentru unele dintre cele mai bune ouzo din Grecia. Rețetele de distilare a ouzo pot fi similare, deși majoritatea sunt secrete de familie bine păzite.
Ce gust are?
Clar și mătăsos, cu o aromă distinctă de lemn dulce, ouzo este captivant și unic.
Cum se bea Ouzo
Se servește în mod obișnuit pur, fără gheață, și adesea într-un pahar înalt și subțire, numit kanoakia.
Grecii pot adăuga apă cu gheață pentru a dilua tăria, ceea ce face ca lichidul să devină opac, de un alb lăptos. Cunoscut sub numele de „efectul ouzo", acesta se datorează uleiurilor de anason. Dacă adaugi gheață direct în el, vei crea cristale inestetice la suprafața băuturii.
Cei mai mulți greci ar lua în derâdere ideea ca acesta să fie amestecat cu orice altceva în afară de apă. Dacă vrei să maschezi gustul, adaugă apă, suc de lămâie, frunze de mentă și miere pentru a face o limonadă de ouzo. În alte părți ale lumii, este folosit ocazional ca mixer pentru cocktailuri sau ca substitut pentru alte băuturi spirtoase cu aromă de anason.
Ce sunt ouzeries
Grecii iubesc atât de mult această băutură, încât există nenumărate baruri speciale în toată Grecia, numite ouzeries. Acestea sunt locuri ocazionale care se specializează în multe tipuri diferite de această băutură, dar și mai important sunt populare pentru gama lor tentantă de aperitive cunoscute sub numele de mezethes.
Aceste mici farfurii savuroase de mâncare sunt o componentă esențială a laturii sociale a consumului de ouzo. În ciuda aromei sale puternice, ek complimentează multe tipuri diferite de mâncare, iar meniul de meze va fi adesea lung și variat. Atunci când se bea, toastul obișnuit este "stin uyeia sou", sau "în sănătatea ta!".
Cum se face ouzo
A urmat același proces de producție cu alambicuri de cupru încă de la înființarea sa în 1932. Alcoolul de 96% este distilat mai întâi din struguri sau cereale fermentate, care sunt apoi îmbibate cu anason stelat, precum și cu alte mirodenii precum fenicul, cardamon, coriandru, cuișoare și scorțișoară.
Amestecul rezultat este denumit "drojdie de ouzo" și este distilat în mod tradițional a doua oară, ceea ce duce la o băutură spirtoasă cu o alcoolemie de 80% ABV.
Cu toate acestea, un alcool mai ieftin poate fi obținut prin amestecarea drojdiei cu un alt alcool neutru la care se adaugă arome de anason. Pentru a proteja industria, Grecia a introdus un regulament care interzice băutura care conține mai puțin de 20% drojdie de ouzo.
În sudul Greciei, el poate fi ușor îndulcit cu zahăr, în timp ce ouzo-ul din nordul Greciei este de obicei sec. Rachiul de alcool este apoi hidratat până la un minim de 37,5% ABV.
În conformitate cu articolul 1 din Regulamentul (CEE), o băutură spirtoasă cu aromă de anason poate fi denumită „ouzo" numai dacă a fost produsă exclusiv în Grecia. În plus, aceasta trebuie:
- să fie produsă prin amestecul de alcooli aromatizați prin distilare sau macerare cu semințe de anason și, eventual, semințe de fenicul, mastic de lentisc originar din insula Chios (Pistacia lentiscus Chia sau latifolia) sau alte semințe, plante și fructe aromatice;
- să conțină alcool aromatizat prin distilare și care să reprezinte cel puțin 20% din tăria alcoolică a băuturii.
Distilatul în cauză trebuie:
- să fie produs prin distilare în alambicuri de cupru discontinue tradiționale cu o capacitate de până la 1 000 de litri;
- să aibă o tărie alcoolică de cel puțin 55% vol și cel mult 80% vol.
În cazul în care produsul final este obținut exclusiv prin distilare, acesta trebuie să fie etichetat ca fiind „100% distilat".
În cele din urmă, ouzo produs trebuie să fie incolor și să aibă un conținut de zahăr de 50 de grame sau mai puțin pe litru.
Sursa foto: 123rf.com
