Poezii de toamnă - cele mai frumoase poezii de citit în această toamnă
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
„A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva”... Poezia „Emoție de toamnă” a lui Nichita Stănescu este, cu siguranță, una dintre cele mai cunoscute și îndrăgite poezii de toamnă pe care cu toții ne-o amintim sau o fredonăm odată cu începerea sezonului. Mai jos am făcut o selecție a celor mai frumoase poezii de toamnă pe care ar trebui să le citești.
Cuprins:
Cele mai frumoase poezii de toamnă
O modalitate simplă, dar întotdeauna de efect prin care îți poți impresiona persoana iubită este să îi reciți o poezie, însă și o metodă de relaxare perfectă este să citești poezii. Poeziile de toamnă au un farmec aparte. Sunt concepute pentru a te sensibiliza și pentru a conștientiza puterea cuvintelor la începutul celui mai frumos anotimp, toamna. Pentru că este cea mai bună perioadă pentru a citi ori învăța o poezie nouă, mai jos ți-am făcut o selecție a celor mai frumoase poezii de toamnă.
Poezii de toamnă scrise de Mihai Eminescu, Bacovia, Arghezi
Emoție de toamnă - Nichita Stănescu
A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai văd, uneori, că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori, că ai să te ascunzi într-un ochi străin, şi el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.
Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac, iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac într-o dragoste mare.
Sfârșit de toamnă - Vasile Alecsandri
Oaspeţii caselor noastre, cocostârci şi rândunele,
Părăsit-au a lor cuiburi ş-au fugit de zile rele;
Cârdurile de cucoare, înşirându-se-n lung zbor,
Pribegit-au urmărite de al nostru jalnic dor.
Vesela verde câmpie acu-i tristă, vestezită,
Lunca, bătută de brumă, acum pare ruginită;
Frunzele-i cad, zbor în aer, şi de crengi se deslipesc,
Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc.
Din tuspatru părţi a lumei se ridică-nalt pe ceruri,
Ca balauri din poveste, nouri negri, plini de geruri.
Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii nori
Trece-un cârd de corbi iernatici prin văzduh croncănitori.
Ziua scade; iarna vine, vine pe crivăţ călare!
Vântul şuieră prin hornuri, răspândind înfiorare.
Boii rag, caii rănchează, cânii latră la un loc,
Omul, trist, cade pe gânduri şi s-apropie de foc.
Lasă-mi toamnă - Ana Blandiana
Lasă-mi, toamnă, pomii verzi,
Uite, ochii mei ţi-i dau.
Ieri spre seară-n vântul galben
Arborii-n genunchi plângeau.
Lasă-mi, toamnă, cerul lin.
Fulgeră-mi pe frunte mie.
Astă-noapte zarea-n iarbă
Încerca să se sfâşie.
Lasă, toamnă-n aer păsări,
Paşii mei alungă-mi-i.
Dimineaţa bolta scurse
Urlete de ciocârlii.
Lasă-mi, toamnă, iarba, lasă-mi
Fructele şi lasă
Urşii neadormiţi, berzele neduse,
Ora luminoasă.
Lasă-mi, toamnă, ziua, nu mai
Plânge-n soare fum.
Înserează-mă pe mine,
Mă-nserez oricum.
Citește și: Cele mai frumoase poezii de primavara
Afară-i toamnă - Mihai Eminescu
Afară-i toamnă, frunza împrăştiată,
Iar vântul zvârlă-n geamuri grele picuri;
Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
Şi într-un ceas gândeşti la viaţa toată.
Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,
N-ai vrea ca nimeni ‘n uşa ta să bată;
Dar şi mai bine-i, când afară-i zloată,
Să stai visând la foc, de somn să picuri.
Şi eu astfel mă uit din jeţ de gânduri,
Visez la basmul vechi al zânei Dochii,
În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri;
De odată aud foşnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri…
Iar mâni subţiri şi reci mi-acopăr ochii.
Vezi mai multe poezii de Mihai Eminescu!
Toamna - Tudor Arghezi
Străbatem iarăş parcul, la pas, ca mai nainte.
Cărările-nvelite-s cu palide-oseminte.
Aceeaş bancă-n frunze ne-aşteaptă la fântâni.
Doi îngeri duc beteala fântânilor pe mâini.
Ne-am aşezat alături şi braţu-i m-a cuprins.
Un luminiş în mine părea că s-ar fi stins.
Mă-ndrept încet spre mine şi sufletul mi-l caut
Ca orbul, ca să cânte, sparturile pe flaut.
Vreau să-mi ridic privirea şi vreau să-i mângâi ochii…
Privirea întârzie pe panglicile rochii.
Vreau degetui uşure şi-l iau să i-l dezmierd…
Orice vroiesc rămâne indeplinit pe sfert.
Dar ce nu pot pricepe ea pricepu, de plânge?
Apusul işi întoarce cirezile prin sânge.
O! mă ridic, pe suflet s-o strâng şi s-o sărut –
Dar braţele, din umeri, le simt că mi-au căzut.
Şi de-am venit ca-n timpuri, a fost ca, înc-o dată
S-aplec la sărutare o frunte vinovată
Să-nvingem iarăş vremea dintr-o-ntărire nouă
Şi să-nviem adâncul izvoarelor de rouă.
Şi cum scoboară noaptea, al’dată aşteptată,
Îmi pare veche luna - şi steaua ce se-arată,
Ca un parete de-arme, cu care-aş fi vânat.
Şi fără glas, cu luna, şi noi ne-am ridicat.
Cine a fost Tudor Arghezi
Nervi de toamnă - George Bacovia
E toamnă, e foşnet, e somn…
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol…
Şi-i frig, şi burează.
Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.
Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,
Şi-amanţii profund mă-ntristează -
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează.
Cine a fost George Bacovia
Poezii de toamnă scurte
Zile de toamnă - George Coșbuc
Ieri vedeam pe luncă flori …
Mândri fluturi zburători,
Și vedeam zburând albine.
Ieri era și cald și bine.
Azi e frig și nori și vânt,
Frunzele cad la pământ,
Florile stau supărate,
Veștejesc de brumă toate.
Ieri era frumos pe-afară
Ca-ntr-o caldă zi de vară.
Azi e toamnă pe pământ
Vreme rea și bate vant.
Toamna murind - George Bacovia
Toamna în grădină îşi acordă vioara.
Plâng strunele jalnic, lung şi prelung
Şi-n goala odaie acorduri ajung…
Şi plâng în odaie, şi eu din vioară…
Plâng strunele toate lung şi prelung.
Fereastra e deschisă… vioarele plâng…
O, ninge… şi toate se sting…
Palidă, toamna nervoasă, cântând a murit…
Îmi cade vioara şi cad ostenit,
Iar toamna, poetă, cântând a murit.
TOAMNA - de Otilia Cazimir
Trece vântul prin copacii goi
Și zvârle cu castane-n noi.
Dar în liniștea din umbra lui,
Nu-i raspunde glasul nimanui.
Doar o frunză-a mai foșnit, departe,
Ca o filă-ntoarsă dintr-o carte.
Toamna - de Octavian Goga
Val de brumă argintie
Mi-a împodobit grădina.
Firelor de lămâiță
Li se usucă rădăcina.
Peste creătet de dumbravă
Norii suri iăi poartă plumbul.
Cu podoaba zdrențuită
Tremură pe câmp porumbul.
Și cum de la miază-noapte
Vine vântul fără milă,
De vifornița păgână
Se-ndoiesc nuci bătrâni,
Plange-un pui de ciocârlie
Sus pe cumpăna fântânii.
Toamna - Nicolae Labiș
Sunt acum struguri și mere
Dar nu mai sunt rândunele
Multe flori sunt veștejite
Frunzele-s îngălbenite
Iară pomii rămân goi
S-a dus vara de la noi
Păsărelele-au plecat
Frunzele s-au scuturat
Vantul sufla și ne zice: - Uite vine iarne rece
Cu zăpadă și cu ploi
Să ne bucuram și noi.
Poezii de toamnă
Cântec de toamnă - Nicolae Labiș
Bun sosit drăguță toamnă
Bun sosit la noi
Ne-ai lipsit atâta vreme
Din grădini ăi din zăvoi.
Mere roșii poamă coaptă
Multe ne-ai adus
Nu uita bogată toamnă
Nucile îndeajuns.
De pe deal copiii vin
Plini de voioșie
Ne-ai adus de la vecini
Mulți struguri din vie
Merele sunt coapte acum
Strugurii sunt dulci și buni
Dragă toamna îți mulțumim
Te rugăm mai vino, vin.
Toamna - Mircea Micu
Toamnă, spune un-te duci?
Ia, mă duc să scutur nuci!
Toamnă, unde te grăbești?
Ia, mă duc să caut vești!
Sus în vie, jos în luncă
Să dau soarelui poruncă
Să coacă gutuile
Să-ncălzească viile
Spune dacă te grăbești
Toamnă când te odihnești?
Ce te legeni - Mihai Eminescu
Ce te legeni codrule
Fără ploaie, fără vânt
Cu crengile la pământ? - De ce nu m-aș legăna?
Dacă trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea crește
Și frunzișul mi-l rărește.
Bate vântul frunza-n dungă
Căntăreții mi-i alungă
Bate vântul dintr-o parte
Iarna-i ici vara-i departe!
Alte poezii de toamnă pentru copii
Toamna
Toamnă, toamnă dintre vii
Nu credeam c-o să mai vii
Și de-o vreme te așteptam
Stând la ușa și la geam
Și credeam c-o să ne aduci
Mere și gutui și nuci
Struguri dulci și rozachii
Noi știam că vei veni,
Să ne umpli zările
De toate culorile
Iar acum că ne-ai venit
Dragă toamnă, Bun sosit!
Poezie de toamnă
Toamna cea de roade plina
A copt fructele-n grădină
Mere rumene frumoase,
Pere galbene zemoase
Struguri aurii în vii
Prune mari și brumarii
În cămară le vom pune
Că la iarnă tare-s bune.
Poezie despre toamnă
A venit toamna cețoasă
Frunzele au ruginit
Vremea este răcoroasă
Florile s-au veștejit.
Ploi marunte încep să cadă
Dealurile sunt pustii
S-au sfârșit și din ogradă
Jocurile de copiii.
Toamna
Cade frunza de salcâm
Îmbrăcând cărarea
Berzele s-au dus de acum
Cenușie-i zarea!
În crâng fluturi nu mai sunt
Păsări nu mai cântă
Plutesc neguri pe pământ
Vantul tot frământă.
Pic cu pic pe geamul lin
Ploaia se prelinge
Nu e soare nici senin
Cerul parcă plânge.
Poezii de toamnă
Uite rândunici, cocoare
Trec în zbor spre țări cu soare
Aripi mari și aripioare
Zboară uite așa,
Vântul crengile îndoaie
Uite așa,
Tăietorul lemne taie
Uite așa,
Uite și școlari spre școală
Trec voioși cântând
Ca și ei și noi vom merge
Uite așa în rând.
Rasfoieste si invata si cele mai frumoase poezii de iarna!
Sursă foto: 123rf.com
