Pompei, misterul care dăinuie de aproape 2.000 de ani: orașul nu a fost uitat după erupția Vezuviului
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Pompei, orașul roman distrus de erupția Vezuviului în anul 79 d.Hr., nu a fost complet abandonat, așa cum s-a crezut mult timp. Descoperiri recente din Insula Meridionalis, în partea sudică a orașului antic, sugerează că oamenii au continuat să trăiască în zonă și să păstreze amintirea acestuia vie timp de secole. Potrivit Euronews, artefactele ceramice din secolele al XV-lea și al XVI-lea, descoperite acolo, dovedesc prezența umană cu mult înainte de săpăturile borbonice începute în 1748.
Cuprins:
Pompeiul nu a fost abandonat după erupție
Imaginea tradițională a Pompeiului – un oraș roman înghețat în timp după catastrofa vulcanică și redescoperit abia în secolul al XVIII-lea – este acum pusă sub semnul întrebării. Gabriel Zuchtriegel, directorul Parcului Arheologic din Pompei, explică: „După erupție, Pompeii trebuie să fi arătat ca un peisaj cu adevărat post-apocaliptic. Și totuși, conform unor noi cercetări, nu a fost complet abandonat.”
Arheologii au descoperit dovezi care indică faptul că, deși în număr redus, oameni s-au întors pentru a trăi în zonă chiar și după catastrofă. „Sunt urme slabe ale unor vieți precare, în umbra istoriei oficiale”, mai spune Zuchtriegel, subliniind cât de ușor au trecut neobservate aceste mărturii de-a lungul timpului.
O nouă viață în timpul Renașterii
Printre cele mai recente descoperiri se numără obiecte ceramice și alte materiale care arată că zona a fost folosită în perioada Renașterii. Astfel, istoria Pompeiului nu doar că se extinde în timp, ci capătă o dimensiune nouă și neașteptată.
În aceeași perioadă, o altă descoperire remarcabilă a fost făcută la Sanctuarul Sfintei Fecioare din Pompei: o lucrare atribuită lui Andrea Mantegna, intitulată „Coborârea lui Hristos”. Deși aceste descoperiri nu au legături directe, ele confirmă un adevăr important: „Pompei nu a fost un loc complet șters din memoria colectivă”, potrivit lui Zuchtriegel.
Moștenirea unui oraș îngropat
Un alt indiciu al memoriei persistente a fost descoperit în toponimul „Civita”, folosit de localnici pentru a desemna zona ruinelor. „Fermierii și păstorii care au trăit printre ruinele antice nu aveau instrumentele necesare pentru a descrie acea moștenire în limbajul arheologiei moderne. Dar asta nu înseamnă că nu și-o aminteau”, explică directorul parcului arheologic.
Aceste detalii sugerează că Pompei nu a fost un oraș renăscut din nimic în secolul al XVIII-lea, ci mai degrabă un loc care a continuat, în diverse forme, să fie parte a vieții și a memoriei locuitorilor din zonă.
O poveste în continuare de descoperit
„Pompeiul de după Pompei” reprezintă o pagină istorică încă incomplet scrisă. „Pompeii este și a fost întotdeauna o comunitate autentică de patrimoniu”, subliniază Zuchtriegel. În acest context, obiectele recent descoperite în Insula Meridionalis ar putea deține cheia pentru a dezvălui mai multe despre viața din Pompei după dezastru.
ADN-ul antic a dezvăluit surprize despre identitatea unor persoane care au pierit în orașul roman antic Pompei după erupția vulcanului, răsturnând concepțiile greșite despre relațiile lor genetice, ascendența și sexul.
Un studiu recent, publicat în revista Nature, explică de ce creierul unui tânăr din Pompei, victimă a erupției vulcanului Vezuviu din anul 79 d.Hr, s-a transformat într-o masă de sticlă, caz unic în lume.
