Porția de carte. Când Moartea face jocurile/Copiii au nevoie de comunicare
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În fiecare săptămână, Libertatea vă prezintă o rubrică dedicată cititorilor, cu două apariții dintre cele mai noi și mai incitante ale editurilor din România.
Cuprins:
Banchetul anual al confreriei groparilor (Mathias Enard, Editura Nemira)
Dacă vă doreați să citiți o carte total ieșită din comun, în care imaginația și spontaneitatea se amestecă fericit cu un strop de macabru, atunci aceasta este scrierea pe care o căutați. Fără să fie o lectură ușurică, ci, dimpotrivă, una complicată și profundă, se echilibrează perfect prin doza de umor și de neobișnuit pe care o conține.
Aparent, personajul principal este David, un tânăr antropolog, care se mută din capitala Paris într-un sat din vestul Franței, care în realitate nu există. Ar fi cel mai bun loc care l-ar putea inspira să-și definitiveze teza de doctorat, despre viața rurală în secolul XXI.
Doctorandul are ca misiune documentarea personajelor de la țară, pe care le intervievează conștiincios. Unul dintre acestea este primarul așezării, care este întâmplător sau mai degrabă nu, deținătorul unei firme de pompe funebre.
De fapt, personajul principal este Moartea, cea care stăpânește de secole aceste meleaguri pline de bizarerii. Ea face jocurile, pentru că, de câte ori o viață se încheie, Moartea decide dacă sufletul dispărut va reveni pe lume sub formă de om, microb sau animal sălbatic, în oricare dintre momentele istorice - trecut sau viitor.
Alegoric, există o zi pe an când Moartea și oamenii aflați în viață sărbătoresc laolaltă un armistițiu temporar, în cadrul unui ospăț monstruos, în care groparii - mijlocitorii trecerii între tărâmul acesta și celălalt - mănâncă și beau exagerat și țin discursuri pline de șarade, la limita dintre orații și nebunie.
Autorul folosește motivul roții vieții pentru a crea un univers ce ne apropie ideii de neființă într-un mod sarcastic și inventiv. Groparii, cei care prin incantațiile lor sunt acum vulgari, peste un minut inocenți, vorbesc uneori în limbi nevorbite de nimeni, umflând misterul menirii lor.
La Mathis Enard mai iese și evidență și relaxarea convingătoare cu care jonglează între prezent și istorie, împletind poveștile mai multor realități care se conectează și devin curgătoare și necesare.
Una dintre cele mai șocante și amuzante lecturi de care m-am bucurat în ultima vreme, în traducerea minuțioasă a lui Cristian Fulaș. Recomand: 7 stele din 5.
De vorbă cu copilul tău (Dr. William Stixrud, Ned Johnson, Editura Paralela 45)
Comunicarea dintre părinți și copii este mereu un subiect serios și important, căruia societatea - din fericire - îi acordă din ce în ce mai multă atenție.
Autorii pornesc de la presupunerea, de cele mai multe adevărată, că adolescentul pe care-l ai acasă nu mai e deloc puișorul naiv și drăguț din anii trecuți, care-ți povestea tot ce i se întâmpla și care-și mărturisea temerile, bucuriile și secretele sale cele mai ascunse.
Resursă prețioasă, cartea de față, tradusă de Emilia Ichim, servește de fapt drept manual pentru reapropierea dintre părinte și copil, sfătuindu-ne cum să devenim mai empatici, mai implicați și mai înțelepți în momentul în care, dintr-un motiv sau altul, calea de comunicare se „înfundă”.
Pas cu pas, volumul de față îi învață pe adulți să gestioneze o serie de situații mai mult sau mai puțin antagonice și tensionate cu fiii și fiicele lor. Una peste alta, scopul e să avem, la încheierea misiunii, un tânăr pregătit pentru viață, responsabil, încrezător și fericit și un părinte mulțumit de implicarea și influența sa pozitivă asupra copilului său.
Nu e floare la ureche, dar nici foarte greu. Trebuie doar să ne stabilim niște așteptări optimist-realiste, să nu ocolim dialogul constructiv, să ascultăm dorințele și aspirațiile copiilor noștri, să fim gata să-i sprijinim cât putem, să ne amintim activ că noi am trecut prin vârsta lor de-acum, să le validăm sentimentele, nu să-i luăm peste picior și să-i minimalizăm.
Glumeam, nu e ușor deloc, mai ales dacă părinții își pierd ușor răbdarea, atenția și concentrarea asupra relației cu copiii lor. De aceea, unde nu știți, unde vă împotmoliți în comunicare, puteți apela cu încredere la cartea aceasta portocalie, scrisă cu tact, cu exemple folositoare și cu multă dorință de a ajuta.
Unul dintre cele utile capitole este cel care vorbește despre legătura dintre tehnologia modernă și somnul adolescentului, lucruri care, de multe ori, se exclud. Cum să jonglăm cu agitația mentală dată de abuzul de ecrane, de anxietatea provocată de insomnie, de teama de excludere socială - la toate aceste probleme cartea oferă soluții, dezbătând aproape microscopic fiecare dintre provocările pe care vârsta dintre copilărie și maturitate le ridică adulților din jur.
