Porția de carte. Să fii bun nu e niciodată un blestem / Crime sângeroase, ca în bucătărie

L-ați văzut pe Luis Velez (Catherine Ryan Hyde, Editura Booklet, imprint Forteen) 

Cam cât de probabilă vi se pare, în lumea bolnavă de viteză și de indiferență a lumii în care trăim, o prietenie între un băiat de 17 ani și o bătrână nevăzătoare, pe care Dumnezeu însuși pare s-o fi uitat pe pământ?

Raymond, un puști mai degrabă trist și singuratic, o cunoaște pe Millie, vecina lui, după ce unicul său prieten se mută într-un alt oraș, lăsându-l într-o familie numeroasă, în care mama și tatăl său vitreg au alți trei copii mai mici de care au mai multă grijă decât de el.

Millie trăiește în întuneric și, până să-l cunoască pe Raymond, depinde de sprijinul necondiționat al lui Luis Velez – un bărbat care cuprinde toată bunătatea lumii în gesturile sale generoase: o ajută pe Millie să supraviețuiască în marele oraș, însoțind-o la cumpărături sau la bancă și ținându-i companie prețioasă.

Într-o bună zi, Luis Velez nu mai vine acasă la Millie, iar Raymond, apropiindu-se de Millie, care-i devine mentor înțelept și prietenă de nădejde, încearcă să rezolve enigma dispariției omului care, smulgându-și ore din timpul său, o ținea pe bătrână în viață. În același timp, adolescentul preia misiunea lui Velez, având grijă de Millie și asigurându-și o felie de maturizare la care nici nu visa la începutul cărții (pe care, de altfel, am avut bucuria de a o traduce).

Raymond îl caută pe Luis Velez în tot New York-ul cu zeci de oameni care împart acest nume, urmând un drum întortocheat, în care cunoaște tot felul de personaje – unele sunt indiferente față de misiunea sa, altele însă îl ajută și îi devin și ele prietene.

Căutarea sinelui e la fel de importantă – Raymond se autodescoperă ca om la începutul vieții adulte, învingându-și frici, învățând să pună întrebări cu răspunsuri înfricoșătoare, aflând că lumea e un loc rău plin de oameni buni, convingându-se că prietenia adevărată poate să mute munții și să schimbe destine. 

Aventura lui Raymond și a lui Millie reprezintă o poveste duioasă, dar și crudă despre amiciții greu de imaginat, despre devotament, despre căldură omenească, despre altruism și blândețe fără margini, lucruri care, într-o zi, chiar dacă nu acum, vor salva lumea.

Unt (Asako Yuzuki, Editura Litera)

Originalitatea scrierilor japoneze din zilele noastre e o chestiune ieșită din comun: cărțile niponilor conțin duritatea unui diamant care intră ca-n brânză prin ferestrele noastre de europeni delicați și fragili ca niște păpădii în bătaia vântului.

Te iau prin surprindere de la subiect până la personajele decupate parcă din alte lumi, mereu apetisante (din punct de vedere literar, bineînțeles, și o să înțelegeți numaidecât de ce m-am simțit nevoită săfac această precizare).

În cazul de față – Manako Kajii.

Manako adoră să gătească și să mănânce lucruri fine, dar asta nu o împiedică să și ucigașă în serie. Își ispășește condamnare la închisoare pentru că a omorât mai mulți oameni de afaceri pe care i-a sedus cu felurile ei nemaipomenite de mâncare.

Eroina nu vrea să discute cu nimeni pentru a-și explica motivele întunecate. Dar o jurnalistă isteață, Rika Machida, îi cere într-o bună zi rețeta tocanei de vită, iar orgoliul lui Manako nu poate rezista unei astfel de rugăminți. La urma urmelor, lucrurile care au făcut cel mai mult rău sunt cele care fac și cel mai mult bine.

Totul depinde de proporția ingredientelor, așa-i?

Întâlnirile dintre Manako și Rika se transformă într-un adevărat curs de gătit de mare rafinament – Manako e o profesoară strălucită, iar Rika vine, practic, cu pagini albe din acest punct de vedere, pentru că nu știe să gătească și nici nu are foarte mult pentru timp pentru asta.

Treptat, scopul și energia acestor întrevederi se sucesc. Rika și-ar fi dorit s-o înduplece pe ucigașă să-i povestească mai multe din viața ei, căci acesta era planul inițial. Dar cea care se schimbă ireversibil e chiar jurnalista, după interacțiunea cu bizara Manako, cea care duce cu ea și masca generozității, care știe să hrănească, și pe cea a violenței capabile de crimă cu repetiție.

În Japonia a existat și în realitate un caz – ucigașa Konkatsu, o femeie care a ucis cel puțin trei bărbați (dar cel mai probabil șapte), după ce i-a escrocat, făcându-i să-i umple conturile. Personajul Manako este inspirat de această Kanae Kijima.

Volumul tradus din limba engleză de Irina-Marina Borțoi abordează însă și teme mai profunde decât cele care țin de instinctul de a mânca și de a ucide: feminismul, relațiile amoroase, obsesiile devoratoare.   

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE