Așezat undeva pe străduțele ferite ale cartierului Dorobanți, muzeul fondat de Krikor Zambaccian la finalul anilor 40 se bucură de ceva mai multă atenție din partea turiștilor sau a localnicilor decât alte obiective din capitală. Are și de ce. Casa donată statului român de omul de afaceri și colecționar este în sine o operă de artă. Umplută ochi cu lucrările unor mari pictori autohtoni (Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Nicolae Grigorescu, Gheorghe Petrașcu, Camil Iser), dar și străini (Utrillo, Renoir, Corot, Delacroix).
Dincolo de valoarea și semnificația sentimentală a lucrărilor expuse, importante și pline de culoare sunt și poveștile care plutesc din acest loc și în care găsești multe indicii despre relațiile dintre artiștii de vârf ai veacului trecut și dintre aceștia și Zambaccian.
Vioara s-a înclinat în fața paletei
Acesta din urmă, născut la sfârșit de secol la Constanța, a devenit comerciant, scriitor și pasionat de arte. Înaintea picturii însă, în copilărie, Krikor a cochetat cu vioara. Deci, pentru el, muzica a apărut înaintea formei și culorii. Apoi însă tablourile au ajuns atât de fascinante pentru el încât a început să le cumpere și să le strângă sub forma unei colecții substanțiale. Printre zecile de picturi de la muzeul Zambaccian s-a strecurat și o sculptură foarte rară, din prima perioadă a creației lui Constantin Brâncuși. Acel Cap de copil este cu atât mai rar cu cât Brâncuși și-a distrus cu mâna lui operele din acea perioadă, considerându-le slabe.
Artiștii sunt organizați pe camere, iar încăperea răcoroasă dedicată lui Ștefan Luchian are câteva povești care te țin cu nodul în gât. Trei tablouri care-l reprezintă pe maestru și toate vin din apusul vieții sale. În toate apare un bătrân chinuit de boală. Șocant este că Luchian însă a murit la numai 48 de ani, în 1916, după ce a rămas paralizat în urma unei scleroze multiple. În ultimii ani, după o existență dusă în sărăcie, Luchian a pictat pentru că altcineva, probabil Traian Cornescu, un alt pictor cătuia îi aparține unul dintre portretele expuse la muzeul Zambaccian, îi lega pensula de mână și-i aranja florile pentru a-l ajuta să-și ducă la bun sfârșit celebrele naturi moarte.
Soții geloase și influențe puternice
Tot dincolo de ramele aurite și de culorile prețioase ce decorează pereții muzeului stau amintirile unor prietenii. Una plină de ghimpi – cea dintre Zambaccian și Tonitza. Cei doi s-au certat prin intermediul unor articole în presă. Zambaccian a fost primul care a scris, iar Tonitza a ripostat, tot printr-un material de ziar. Rezultatul imediat a fost că omul de afaceri a voit să vândă, de supărare, toate tablourile semnate Tonitza. Din fericire, nu a făcut-o. Pe termen lung însă consecințele au fost triste – Zambaccian și Tonitza nu s-au mai împăcat și nu și-au mai vorbit vreodată. O altă prietenie care însă a rezistat până la final a fost cea dintre Mecena Zambaccian și Petrașcu.
Ce influență a mai avut Krikor Zambaccian asupra artiștilor români? Păi, se spune că, la prima expoziție a lui Ciucurencu, el a fost cel care a cumpărat primul tablou, dând astfel tonul în lumea colecționarilor. În biroul său, în care cărțile din bibliotecă au rămas aceleași de peste jumătate de secol, există un tablou de-al lui Pallady, care reprezintă Pont Neuf din Paris și despre care colecționarul a spus: ”Am dat bani o singură dată, iar el mă va bucura toată viața”. Probabil că aceasta este esența activității de mare iubitor de artă și că se poate aplica tuturor lucrărilor din muzeu.
Mai sunt și alte opere care au povestea lor haioasă – cum ar fi o schiță care-l reprezintă pe pictorul Jean Alexandru Steriadi dormind în șezut, după un ospăț generos – sau un pic șocantă: toate desenele cu nuduri semnate de Petrașcu o au ca model pe soția sa, care era foarte, foarte geloasă și care nu voia să-și lase soțul în prezența unor femei mai tinere.
Pe 31 iulie, de la ora 16.30, amatorii au ocazia de a vizita Muzeul Zambaccian, satelit al Muzeului Național de Artă al României, în prezența unui ghid care știe și mai multe taine și amănunte inedite despre pictorii români. Dacă nu ajungeți atunci, muzeul e deschis de miercuri până duminică, între orele 10:00 și 18:00. Biletul de intrare costă 10 lei pentru adulți, 5 lei pentru pensionari și 2,5 lei pentru copii.