• Încearcă să-l obişnuieşti din timp pe copil cu ideea că va veni “prima zi” de grădiniţă. Organizează un joc “de-a grădi”, pentru ca impactul să nu fie prea puternic. Aşa va exista şi o conexiune pozitivă cu ideea de grădiniţă, pentru că a fost asociată cu un joc, acasă, întrun mediu securizant.
• Nu-i spune unui copil de 3 ani: “O să te duci la grădiniţă, vor fi mulţi copii şi multe jucării!”. Îl sperie tocmai faptul că sunt mulţi copii şi că va trebui să împartă jucăriile cu ceilalţi. Dacă există alţi copii în familie sau în cercul de cunoscuţi, pe care îi admiră şi care au început grădiniţa, poţi să-i povesteşti micuţului acest lucru ca să-l obişnuieşti cu ideea că “toţi copiii fac asta”.
• E foarte important să nu se simtă abandonat la grădiniţă, într-un mediu străin, cu oameni necunoscuţi, iar pentru asta trebuie să-l faci să aibă încredere în promisiunile tale. În nici un caz nu trebuie să-l ameninţi că, dacă nu e cuminte, îl laşi acolo. Un copil atât de mic va percepe doar ameninţarea şi abandonul, lucruri traumatizante.
• Pentru a-i da dimensiunea temporală, nu vorbi de ore, că nu le înţelege. Foloseşte repere de genul “venim să te luăm după ce vă jucaţi, mâncaţi şi dormiţi”, pe care le pricepe. Cu cât este pregătită mai din timp despărţirea temporară de părinţi, cu atât va fi mai uşoară adaptarea.
• Pentru a-l ajuta să se obişnuiască şi fără tine, acomodează-l din timp cu prezenţa altor copii (în parc, la locurile de joacă, la rude, prieteni etc.). Îi va fi mai uşor să socializeze după ce a interacţionat deja cu mulţi copii. E bine să îl laşi să revină la voi ori de câte ori simte nevoia înainte de a se apropia de alţi copii, dacă e cazul. Nu îl trimite înapoi şi nu îl împinge spre copii! Se va duce singur dacă nu simte presiune sau anxietate socială prea mare.
• Îl poţi lăsa să ia cu el jucăria preferată sau să-şi aleagă un nou “prieten” de mers la grădi (o jucărie nouă), pe care poate transfera anxietăţile, temerile proprii. Întreabă-l apoi cum se “acomodează” prietenul lui la grădiniţă.