(Publicitate) Povestea impresionantă a unei tinere care a crescut în orfelinat. Cum este privită de societate, după ce a ieșit din sistem: „Multă lume nu înțelege că și noi avem drepturi”

Am fost unul dificil, cu noi încercări și multe obstacole. Mi-a fost greu să mă adaptez la noul contex: oraș, loc de muncă și școală.

– Care au fost obstacolele pe care le-ai întâlnit și cum te-a ajutat programul Plan de Viață să le depășești?

M-am lovit de nedreptăți din partea oamenilor și uneori locuri de muncă prost plătite, însă cu ajutorul proiectului „Plan de viață” am reușit să trec mai ușor peste ele, fiind susținută atât pe plan profesional, cât și financiar.

– Dintre atelierele la care ai participat prin programul Plan de Viață, care a fost preferatul tău? De ce?

Cu siguranță Atelierul de gestionare a emoțiilor! Pentru ca m-a motivat foarte mult să îmi controlez anumite reacții și m-a învățat cum să fac asta.

– Care au fost experiențele tale în piața muncii? Ce loc/locuri de muncă ai avut? Ce ți-a plăcut și ce nu? Ce ai învățat de la fiecare?

Am fost lucrător comercial, casier și ospătar în mai multe restaurante și magazine. Unele au fost experiențe frumoase, altele mai puțin. Am întâmpinat multe greutăți, de la atitudini indiferente, nepăsare, până la nedreptăți din partea colegilor. Totuși, aceste lucruri m-au ajutat să evoluez și mi-au oferit oportunitatea de a câștiga experiență.

– Care sunt cele mai importante lucruri pe care le-ai învățat de când faci parte din programul Plan de Viață? Cum crezi că te vor ajuta în viitor, ca adult?

Cele mai importante lucruri pe care le-am învățat în acest an au fost să iau fiecare lucru ca atare. Să lupt, atunci când este cazul și să accept ce nu pot schimba sau să găsesc soluții potrivite pentru orice situație cu care mă confrunt.

– Pe plan profesional, ce ți-ar plăcea să faci în viitor? Dar pe plan personal, ce-ți dorești?

Îmi doresc să ajung să fac ceea ce îmi place, pe plan profesional. Aș vrea să lucrez într-un salon de înfrumusețare. Pe partea personală îmi doresc să încep să mă cunosc mai bine și să am echilibru în tot ceea ce fac.

– Ai un model care te inspiră în alegerile tale? Poate cineva cunoscut prin programul Plan de Viață, poate o personalitate, de la noi sau internațională. Cum te motivează? Ce te-a inspirat să faci sau să-ți dorești?

Au fost și sunt mai multe persoane care mă motivează să merg mai departe și să reușesc ceea ce îmi propun, însă motivația mea a fost cea care m-a ajutat cel mai mult.

– Poți să ne recomanzi o melodie, un film sau o carte care te-a emoționat în ultima vreme? Ce ți-a plăcut, ce te-a mișcat?

Da. Am citit o carte care se numește ”Ca peștele în copac”, scrisă de Lynda Mullaly Hunt și este o poveste foarte frumoasă. Este vorba despre o persoană care reușește să schimbe o comunitate prin felul său de a fi. O fetiță care suferă de dislexie, extrem de inteligentă și talentată, încearcă încontinuu să se ascundă și să treacă neobservată. Vrea să socializeze și să facă parte din comunitate, dar lumea o percepe ca fiind diferită și o ignoră, de cele mai multe ori. La un moment dat, un profesor își dă seama de potențialul său și o ajută să își dezvolte pasiunile și să treacă peste teama de a citi și a scrie, în ciuda dislexiei de care suferă. O poveste cu un final fericit, care poate fi o inspirație pentru orice tânăr.

– Care este un lucru pe care oamenii (societatea) îl înțeleg greșit despre tinerii care părăsesc sistemul de protecție a copilului? Cum crezi că poate fi corectat?

Ceea ce multă lume nu înțelege este faptul că și noi avem drepturi. De multe ori ne este frică sau nu știm să ne exprimăm, astfel încât să ne spunem punctul de vedere. Este o consecință a sistemului, însă primul pas ar fi ca societatea să nu ne mai privească diferit. Suntem persoane normale și este necesar să fim acceptați, indiferent de trecutul nostru, cu atât mai mult cu cât nu avem nicio vină. Ar trebui să fim ascultați și să respectați, indiferent de mediul din care venim.

– De ce crezi că e important programul Plan de Viață pentru tinerii care părăsesc sistemul instituționalizat?

Este ca un punct de sprijin. Când părăsești sistemul instituționalizat, te poți simți, adesea, pierdut, fără echilibru, fără sprijin. Programul Plan de Viață este exact ingredientul care lipsește multor copii proaspăt ieșiți din sistem: încrederea de sine și puterea de care au nevoie ca să reușească.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE