Recomandările culturale ale săptămânii. Filmul Atlantics ne spune un basm contemporan, cu iubiri frânte și muncitori neplătiți de patroni

În perioada următoare, recomandările culturale vor fi exclusiv online, pentru că toți #stămacasă.

Iubire în vremea nedreptății economice

FILM: Atlantics (Atlantique), regie Mati Diop, pe Netflix

Suntem în Dakar, capitala Senegalului. În orașul de la malul Atlanticului, o mână de tineri de angajează la munca de construcție a unui turn futurist, ridicat de un mare afacerist. Băieții sunt prieteni și vecini, vin dintr-un cartier sărac al Dakarului. Afaceristul îi trage-n piept: după ce-i folosește, nu îi mai plătește și le tot spune diverse minciuni pentru a trage de timp de fiecare dată când ei își cer banii cuveniți. Pentru că nu au nici o șansă să-și recupereze banii, băieții se urcă într-o barcă și pleacă pe ocean, sperând să ajungă în Spania sau în alte țări, unde să găsească slujbe mai bune. Tot ce fac e pentru un viitor mai bun, pentru ei, pentru iubitele lor și pentru familiile lor.

Recomandări

Cazul internatului prăbușit la Odorheiu Secuiesc: „Comisia de experţi nu a întocmit raportul de expertiză tehnică în construcții”

Souleiman, un băiat bun, dar sărac, și Ada, o fată a cărei familie o vrea măritată într-o familie înstărită (mai bine bani decât iubire), sunt cuplul principal prin care cunoaștem lumea din “Atlantics”, așa cum e văzută de regizoarea Mati Diop.

Filmul, premiat cu Grand Prix la Cannes în 2019, e un fel de basm contemporan. Are elemente de supranatural (nu pot să vă spun care fără să vă stric surpriza), dar vorbește și despre obstacolele care apar în realitate în calea oamenilor. Distribuția inegală a banilor în societate, abuzurile la care sunt supuși cei mai săraci de către cei mai bogați sau regulile unei societăți conservatoare care-i obligă pe tineri să-și îngroape emoțiile în favoarea banilor, competiția absurdă pentru a avea cât mai multe, doar câteva dintre lucrurile care, din lumea noastră, ajung în basmul regizoarei. Filmul de debut al franțuzoaicei are și o imagine foarte bună. Sunt câteva secvențe care aproape că vă vor hipnotiza.

Recomandări

Bărbatul mort în accidentul de tramvai din București era soțul femeii stropite cu benzină în Parlament și angajat SPP | SURSE

Dincolo de sisteme economice sau politice, oamenii ar trebui să fie cei mai importanți, pare să ne amintească Mati Diop. Când un angajator nu-și plătește muncitorii, poate pentru că el crede că economia nu e un joc unde să fii corect, efectele nu rămân în zona teoretică a sistemelor economice, ci trec direct în viețile oamenilor, afectându-i în feluri aproape neimaginate. “Atlantics” e disponibil pe Netflix.

Lumile pe care nu le cunoaștem

FOTO: colecția Centrului de Fotografie Documentară

Centrul de Fotografie Documentară (CdFD) e o inițiativă pornită în 2016 de doi fotografi români, Ioana Cîrlig și Petruț Călinescu. În cei patru ani, CdFD a lansat numeroase proiecte de fotografie documentară, expoziții și cărți de fotografie, plus burse pentru fotografii documentariști. De curând, Centrul și-a lansat și propriul site, https://cdfd.ro, unde pot fi văzute proiectele realizate de fotografi în România și în Republica Moldova.

Recomandări

Transapuseana, drumul superb din Munții Trascău asfaltat în întregime în 4 ani: „Șerpuiește prin peisaje de carte poștală”

Proiectele fotografilor CdFD sunt pline de emoție și fragilitate. Dincolo de meritele artistice pentru care merită toate laudele, trebuie să le mulțumim fotografilor și pentru că ne aduc în atenție oameni și lumi despre care mulți dintre noi n-am auzit și la care nu ne-am gândi niciodată de unii singuri.

De exemplu, Petruț Călinescu, în proiectul “La Garaje”, a documentat viața oamenilor din Republica Moldova unde încă există garaje (la noi, se mai găsesc doar în unele orașe de provincie). Ele nu mai sunt de mult folosite pentru a adăposti mașini. Au devenit, în schimb, locuri de întâlnire între prieteni sau în familie, dar și un fel de fărâmă din viața petrecută la țară, care să aline inimile oamenilor obligați să trăiască între patru pereți, la bloc.

Din proiectul “Din mlaștini și păduri” al lui Alex Tomazatos aflăm că, în Delta Dunării, o echipă de cercetători vrea să înțeleagă cum au evoluat ecosistemele locale și care sunt pericolele care ne pasc, inclusiv virurile transformate de dezechilibre ecologice.

Din 2014, echipa de arbovirologie de la Institutului de Medicină Tropicală “Bernhard Nocht” din Germania caută și studiază virusurile din Delta Dunării, iar fotograful Tomazatos, localnic, i-a urmărit.

Cu ajutorul fotografului Bogdan Tutuneanu vizualizăm cât înseamnă venitul anual al unui român, adică 16.152 de lei (salariul minim anual). Banii pe care-i face, într-un an, românul de rând sunt cât 32 de tone de dovleac. Sau cât medicamentele anti-HIV suficiente pentru patru luni. Sau cât 1.082 de sticle de bere artizanală. Sau cât 6.000 de metri pătrați de teren arabil.

Speranță, dar și lecții, din trecut

MUZICĂ: concertul Live Aid din 1985, pe YouTube

Într-o zi, aproape două miliarde de oameni din toată lumea și-au îndreptat privirile către o singură direcție. Era 13 iulie 1985, când formații și soliști din toată lumea cântau pe două scene, una în Londra, cealaltă, în Philadelphia, cu un singur scop: să atragă atenția întregii lumi asupra foametei din Etiopia și să strângă bani prin care să ajute populațiile de acolo. Concertul s-a numit Live Aid. Cei mai mulți dintre noi, cei de azi, îl știm ca acel ultim concert mare al lui Queen cu Freddie Mercury și ne-am amintit de el cu ocazia recentului film “Bohemian Rhapsody” (e disponibil pe HBO Go acum, dacă i-a scăpat cuiva).

Live Aid a fost mai mult decât concertul Queen. Pe scena britanică, din Londra, au cântat David Bowie, Sade, Elton John, Sting și Phil Collins. În State, au cântat Madonna, Bob Dylan, Tina Turner și Mick Jagger, Led Zeppelin. Sunt doar câteva dintre numele mari. Pe ambele scene, s-a cântat de dimineață până seara, mai întâi în Londra, apoi în Philadelphia. Găsiți toate concertele astea pe YouTube.

Artiștii au cântat pentru a încuraja oamenii din toată lumea să doneze bani pentru populația din Etiopia care, la vremea aia, trecea deja de doi ani (adică din 1983) prin foamete. Foametea fusese cauzată de secetă și de război. Un milion de oameni au murit din cauza ei. Atunci, ca și-acum, artiștii și-au pus munca și inimile în folosul cetățenilor. Au vorbit oamenilor despre solidaritate și despre empatie. Ne-au amintit că, vorba Papei, suntem toți în aceeași barcă.

Luând la rând pe YouTube concertele Live Aid, mă gândesc că, cel mai probabil, și David Bowie ar fi făcut un live pe Facebook de la el din sufragerie, cântându-ne ca să mai uităm de greu sau ca să donăm pentru spitale, așa cum fac acum toți artiștii noștri, actori sau muzicieni. Oamenii vor găsi mereu forme prin care să se ajute unii pe alții.

Mai e ceva ce putem învăța din trecut. Atunci, ca și acum, corupția era cea mai mare problemă a lumii. Din cele 150 de milioane de lire sterline donate de oamenii din toată lumea prin inițiativa Live Aid, conform unei investigații realizate de BBC, o parte din bani a ajuns, pe căi obscure, să fie folosită pentru a cumpăra arme, nu a ajuns la populația afectată de foamete. Din greșelile trecutului putem învăța.

Urmărește-ne pe Google News