Ce este noul „aur uscat” al Europei, materia primă care a devenit mai valoroasă decât petrolul și gazele naturale

Protejarea securității energetice

Serbia a modificat Legea privind gestionarea deșeurilor pentru a permite importul temporar de combustibili alternativi, având ca scop protejarea securității sale energetice.

Într-o eră în care steagul și stema nu mai reprezintă doar simbolurile suveranității unui stat, ci și ale securității sale energetice, utilizarea deșeurilor ca resursă capătă o importanță tot mai mare. Acest fenomen este accentuat în ultimele săptămâni de evenimentele din Orientul Mijlociu și de perturbările de pe piața globală a combustibililor fosili.

Tocmai de aceea, cererea pentru deșeuri este în creștere, deoarece procesarea acestora în combustibili alternativi ar permite obținerea de energie termică și electrică la costuri mai mici, oferind totodată o alternativă pentru petrol, cărbune și gaze naturale.

„Aceasta cu atât mai mult cu cât deșeurile reprezintă o parte importantă a strategiei UE de decarbonizare și, în același timp, o completare a mixului energetic existent, capabilă să reducă dependența de combustibilii fosili tradiționali care, din cauza crizei geopolitice, sunt deficitari.

Crește procesarea deșeurilor nepericuloase

Unul dintre acești combustibili este RDF (combustibil obținut prin procesarea deșeurilor nepericuloase), care în Europa este utilizat ca resursă energetică alternativă în industrie și face parte dintr-un proces mai amplu de tranziție energetică.

Acest combustibil este extras din fracția uscată a deșeurilor, eliminându-se componentele incombustibile (sticlă, metal, pământ) și cele organice umede. Conține în principal: lemn tratat sau deșeuri de lemn, plastice care nu pot fi reciclate mecanic, hârtie și carton contaminate, resturi textile și de piele.

Noua situație din Orientul Mijlociu a determinat țările UE să elaboreze deja planuri pentru a atenua, măcar parțial, această criză, căutând modalități de a crește procesarea deșeurilor nepericuloase.

Singura întrebare este dacă, în cazul în care situația geopolitică nu se stabilizează, există suficiente rezerve din această materie primă care să poată acoperi nevoile anumitor state europene.

Această întrebare se impune în mod logic deoarece, în actualele turbulențe de război, statele care până acum au fost exportatoare și-ar putea opri livrările pentru a-și acoperi propriile nevoi.

Într-un astfel de scenariu, multe țări ar rămâne fără această materie primă, inclusiv Serbia, care, tocmai din considerente de securitate energetică, a modificat recent Legea privind gestionarea deșeurilor, aprobând importul temporar de combustibili alternativi în scopuri energetice.

RDF-ul devine o marfă deficitară

În aceste condiții de instabilitate, când fiecare stat caută căi pentru diversificarea energetică, deșeurile din care se pot obține prin procesare combustibili alternativi, precum RDF, devin „aur curat”.

Se pare că la acest „aur curat” se va ajunge tot mai greu de acum înainte, inclusiv pentru industria energo-intensivă, căreia îi este indispensabil pentru reducerea costurilor, în condițiile în care, pentru produsele exportate în UE, trebuie să plătească și taxa CBAM.

Aceasta cu atât mai mult cu cât, în lipsa unui combustibil RDF produs local – din cauza practicilor de colectare selectivă a deșeurilor care nu au fost încă implementate pe deplin – industria va fi nevoită să îl importe. Scopul este dublu: reducerea emisiilor nocive și atenuarea efectelor crizei energetice, vizibilă deja la nivel global.

Singura condiție este ca această resursă să fie disponibilă, deoarece RDF-ul devine o marfă deficitară chiar și în unele state membre UE. Prin urmare, se pune întrebarea dacă aceste țări vor mai permite exportul sau vor alege să păstreze rezervele pentru consumul propriu.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE