Scrisoarea săptămânii | «Ajutaţi-mă cu un cărucior pe care să-l manevrez cu mâna stângă»

„Sunt nişte vorbe din bătrâni care spun să trăieşti fiecare zi ca şi când ar fi ultima şi să nu laşi pe mâine ce poţi face astăzi. Eram o femeie plină de viaţă, activă, căreia nu-i plăcea să stea nici măcar o secundă locului. Trebuia să am mereu câte o activitate pentru a mă menţine tot timpul în formă. Din nefericire, în anul 2007, în urma unui accident vascular, toată partea dreaptă a corpului mi-a fost paralizată. Până şi gura. Nu mai puteam să vorbesc deloc. De şase ani sunt ca o prizonieră în propriul meu pat. Nu mă pot deplasa decât cu ajutorul unui cărucior. Din păcate, acesta s-a stricat şi aş avea nevoie de unul nou. Am o pensie de 700 de lei pe lună cu care abia reuşesc să-mi plătesc utilităţile casei. În fiecare zi mă sprijin de fereastră pentru a privi lumea care trece prin faţa blocului, fiindcă m-am săturat să mă uit la pereţii coloraţi ai camerei în care îmi petrec zilele, lunile şi anii. Şi asta pentru că nu am cu ce să ies din casă. Cu toate necazurile mele îmi îngrijesc şi mama în vârstă de 80 de ani, care şi ea este paralizată la pat. Vă rog din suflet să mă ajutaţi cu un cărucior pe care să-l manevrez cu mâna stângă”, Sabina Trifănescu, Bucureşti.
Cititorii care vor să afle mai multe informaţii despre cazurile prezentate pot suna la tel.: 021.203.08.50
Libertatea nu îşi asumă responsabilitatea pentru conținutul scrisorilor primite de la cititori

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE