Soțul meu m-a pierdut la o partidă de cărți

Conviețuirea cu un cartofor nu-i deloc ușoară. Viciul jocului de noroc înrobește omul și-l duce pe calea pierzaniei, afectându-i și pe cei din jur. Soțul meu a căzut în patima cărților de joc, iar acum întreaga lui existență gravitează pe orbita mesei de poker, unde orice persoană își poate pierde banii, onoarea, demnitatea și chiar mai mult. Am auzit că unora nu le-a mai rămas decât să se sinucidă după ce au lăsat totul la „masa verde”, alții au ajuns pe drumuri, faliți. 0 „mână” proastă îți poate distruge întreaga viață. Iar el a avut ghinionul să aibă o mână proastă. Iar eu, să fiu miza lui…

După o lună și jumătate de la consumarea bizarului eveniment, am reușit să aflu în amănunt cum am ajuns eu să fiu… jucată și pierdută la acest târg murdar. Vă relatez, foarte pe scurt, cum s-a derulat această „afacere” la masa cartoforilor.

— Mai ai ceva de pus în joc? l-a între-bat pe Silviu câștigătorul, după ce el pier-duse toți banii, lanțul de aur, ceasul, verigheta, motocicleta…

— Nu… Poate doar nevasta! a încercat Silviu să facă haz de necaz.

— Accept! a zis învingătorul.

— Ești nebun…

— Poate că sunt nebun, dar vreau să-ți mai dau o șansă.

— Cât pui pe ea?

— Tot ce ai pierdut, plus o mie de euro. 0 singură mână. Câștigătorul ia totul!

— De acord!

S-au împărțit cărțile. Au decartat… Celui care a făcut această propunere trăsnită i-a intrat un careu de dame, iar soțul meu, cu o singură pereche de ași, a pierdut și ce… nu prea mai avea.

După acest ultim eșec, Silviu, spunându-și probabil în sinea lui că, de fapt, la această „mână” finală n-a pierdut nimic, miza fiind de domeniul absurdului, a vrut să fie ironic și l-a întrebat pe câștigător:

— și cum ai de gând să-ți iei ultimul câștig? Că doar o femeie nu-i un obiect, nu-i proprietatea cuiva…

— Nu-ți cer să mi-o aduci legată în lanțuri, ci să mă lași s-o seduc cu propriile mele puteri. Mi se pare ceva destul de sportiv. Nu-mi trebuie pentru toată viața, doar pentru câteva întâlniri.

— Poate doar să încerci…

— Să încerc, desigur… Fără ca tu să mă obstrucționezi sau să faci vreo scenă de gelozie. Ori să scapi vreun cuvânt despre seara asta… Bate palma!

— Bat palma! știi că sunt un om de cuvânt! Dar află că nevastă-mea nu-i o fraieră, are multă personalitate. Iar frumusețea ei îi dă un sentiment de invulnerabilitate. Nu cred că o poate manipula cineva.

— De-acum, asta să fie problema mea. Tu stai pe tușă.

Și uite-așa, cei doi ticăloși au bătut palma, consfințind un troc simbolic.

Toate aceste detalii ale serii respective le știu de la… câștigător, un tip pe nume Eugen, profesor de sport, cu cinci ani mai tânăr decât Silviu. Mai știu că, atunci când a ieșit din apartamentul-tripou, soțul meu a gândit cu glas tare: „S-o seduci… Mai bine ai încerca să dresezi un crocodil!”

Silviu, când a ajuns acasă, mi-a spus că motocicleta era la reparat și că verigheta o uitase în baia de serviciu, când s-a spălat pe mâini, dar că spera încă s-o mai găsească… Dar eu știam ce făcuse cu ele.

Nu-mi păsa prea mult de pierderile lui la cărți. N-avea decât să facă ce voia cu banii de buzunar și cu obiectele lui personale. Eu îmi pusesem bine propriile mele fonduri bănești. însă eram nefericită că era posedat de acest demon al jocului, că era stresat, că mă neglija, obligându-mă și pe mine să-l tratez ca atare. In viața lui nu mai era loc de altceva în afară de „masa verde” și de partenerii lui dubioși, probabil trișori. Relația noastră se răcise, deveniserăm aproape niște străini. Nu îmi mai adusese o floare de când împlinisem 30 de ani – și gândiți-vă că am 33…

Într-o dimineață, mă duceam la serviciu, încordată pe volanul Loganului meu, într-un trafic infernal, cu mașini ce mergeau bară la bară și cu agenți de poliție rutieră în intersecții, care mai mult încurcau și temporizau circulația, decât s-o fluidizeze.

După ce am ieșit din București, prin Băneasa, pe Drumul Național 1, traseul s-a mai descongestionat. Eu lucrez la 35 de kilometri de București, la o firmă de transporturi speciale.

Când am ieșit din curba de la Corbeanca, un Audi A8 argintiu, care venea din urmă, m-a tamponat în plină deplasare. Am tresărit și m-am zguduit puternic în urma impactului, am înjurat birjărește și am tras pe dreapta. Bara din spate a mașinii mele fusese îndoită, colțul caroseriei se șifonase, iar farul din stânga era făcut zob. Mașina care mă lovise, în afara faptului că-i căzuse plăcuța de înmatriculare, era intactă. Din Audi a coborât un tânăr frumușel, cu costum și cravată, ce părea copleșit de fapta pe care o săvârșise. Am țipat la el:

— Dumneata nu ești sănătos? Cum poți ieși din curbă cu o ase-menea viteză?

— Doamnă, sunt dezolat… Am uitat să iau piciorul de pe accelerație…

— Dacă uiți, lasă-te de șoferie până nu omori pe cineva!

— în această situație, nu-mi rămâne decât să suport consecințele…

— Că doar n-am să le suport eu!

— Dispun de asigurare CASCO.

— Aha, și șpăgile le plătesc eu?

— Exclus! Sunt gata să achit orice fel de daune. Haideți să ducem mașinile puțin mai în față și mai în lateral, că încurcăm circulația, și să vedem cum facem.

— Stai un pic, să sun la serviciu și să le spun că am ratat ziua de muncă din cauza unui pilot „iscusit”…

Mi-am scos telefonul mobil din torpedou și mi-am informat șeful că tocmai am avut un accident cu mașina. Mi-a zis să stau liniștită și să-mi rezolv problema, că mă învoiește trei zile, pe care mi le va scădea din concediu.

Când am pus mașina în mișcare, ca s-o scot de pe șosea, am observat că o roată din spate trepida. I-am spus asta individului care-mi stricase ziua și mașina.

— Trebuie să ajung neapărat astăzi cu mașina în service. Am nevoie zilnic de mașină și nu pot circula cu gândul că, în orice clipă, poate să-mi sară roata. știi un centru de reparații bun? Fac eu rost dup-aia de constatare de la poliție.

— știu unul excelent. Acolo-mi repar eu mașinile, căci mai am una, câștigată la… Loto. și este de datoria mea să vă însoțesc și să mă ocup personal de toate chestiunile legate de reparație.

— Mă gândeam eu că ar fi cazul…

— Voi face în așa fel încât să se rezolve în cel mai scurt timp.

Am plecat înapoi spre București, rulând încet, eu în urma lui, cu semnal de avarie. M-a dus la un service din cartierul Băneasa, unde părea să-i cunoască pe toți.

Un mecanic mi-a evaluat mașina și mi-a spus că, dacă o repar prin sistemul de asigurări, va dura două săptămâni, dar dacă i se plătește cash o repară, cu tot cu refacerea porțiunii de vopsea, în cinci ore.

— Trebuie schimbate bara și farul, și reglată roata. Am eu piese de Logan, nou-nouțe… a zis mecanicul.

Tânărul cu Audi l-a însoțit într-un birou. Când a ieșit de-acolo, m-a informat că reparația a fost achitată.

— și ce fac eu cinci ore, fără mașină? Acasă n-are rost să mă duc, ca să am de unde mă-ntoarce… Iar de alte treburi nu pot să mă apuc… Nu știu dacă înțelegi, dar eu fără mașină sunt moartă!

— Dacă doriți să vă deplasați undeva, mașina mea vă stă la dispoziție.

— Spune-i mașinii că e foarte amabilă și că-i mulțumesc. Dar șoferul ei lasă mult de dorit…

— Dacă vreți să stați dumneavoastră la volan, n-am nimic împotrivă. Ați mai condus un Audi?

— N-am condus niciun Audi și nici nu-mi place să conduc mașinile altora. Dar dacă m-ai invita undeva, ca să-mi treacă timpul mai repede, m-aș vedea nevoită să accept. N-am să fiu în apele mele până nu-mi văd mașina în perfectă stare de funcționare.

— Nicio grijă… Hai, de exemplu, să ieșim iar din orașul ăsta poluat și zgomotos și să mergem la kilometrul 36, pe autostrada București-Pitești. Mâncăm, ne cunoaștem mai bine și așteptăm într-un mod agreabil să fie gata mașina. Facem doar douăzeci de minute până acolo.

— Aș prefera să conduci încet, ca să rămân în viață și ca să nu mai fumizezi service-ului noi clienți…

Tânărul îmi plăcea. îi spun „tânăr”, dar avea și el peste 30 de ani, numai că tunsoarea și costumul ca de licean îi dădeau un aer de puști.

La kilometrul 36 era lume puțină, spre bucuria mea, care nu mai suport mai mult de o persoană pe zece metri pătrați. însoțitorul meu -informându-mă că se numește Eugen Toma -m-a plantat la o masă și s-a dus la bar să comande niște gustări. Revenind după câteva minute, a scos la iveală, de la spate, un… buchet de flori, pe care mi l-a depus pe masă, solemn. Pe mine florile mă dau gata…

— Ești cumva scamator? N-am văzut pe aici nicio florăreasă.

— Când vrei să aduci un omagiu unei femei frumoase, nu există obstacole.

Și, fără să-mi ceară permisiunea, s-a aplecat și mi-a sărutat mâna. Nu pot spune că mi-a displăcut, dimpotrivă… Fără să vreau, am comparat în gând chipul zâmbitor, luminos, al acestui bărbat, manierele lui curtenitoare, cu mutra crispată și indiferența cu care mă obișnuise soțul meu în ultimii trei ani. M-am îmbujorat brusc, ca o adolescentă, simțind un fior rece plimbându-mi-se pe șira spinării.

Am stat la popas mai mult de trei ore, timp în care domnul Eugen, care mi-a spus că e profesor de educație fizică la un liceu, m-a cucerit literalmente cu istețimea și cu voioșia lui. îmi plăcea tot mai mult de el…

Ne-am întors la service la ora pe care o stabiliserăm cu mecanicul auto, dar a trebuit să mai așteptăm o jumătate de ceas. în acest răstimp, Eugen mi-a zis, printre altele, că i-ar plăcea enorm de mult să mă revadă și să mai stea de vorbă cu mine. I-am răspuns, pe șleau, că și mie mi-ar face plăcere.

— Oricum, mi-ați promis o hârtie de la poliție și mai trebuie să-mi semnați niște formulare la ASIROM, ca să-mi recuperez contravaloarea reparației.

— Poți să-mi spui pe numele mic… Valeria…

— Valeria, ne vedem mâine?

— Să-mi iau cu mine și… verigheta?

— Cui îi pasă de verighete?

— La ora 10, la Universitate, la fântână?

— O.K.!

Ar fi multe lucruri de spus despre cum a evoluat această relație a mea cu o cunoștință întâmplătoare, dar con-semnarea evoluției ei ar ocupa prea mult spațiu. în esență, așa a debutat aventura mea cu numitul Eugen Toma. El a reușit, grație șarmului și tu-peului personale, ceea ce n-a reușit niciun băr-bat: a făcut dragoste cu mine la numai trei săptămâni după ce ne-am cunoscut, într-un loc neutru, adică la un motel. Ca-n filme!

Tocmai începusem să mă acomodez cu ideea că am o relație extraconjugală -Eugen nu e căsătorit, ba chiar să mă simt bine în această situație, când… mi-a zdrobit inima fără nicio milă.

Mi-a mărturisit, într-o după-amiază (stabiliserăm să ne întâlnim numai la amieze), că această relație, din punctul lui de vedere, nu poate fi mai mult decât ceea ce este, adică o aventură care n-ar trebui să mai dureze prea mult.

De parcă îi pusesem eu vreo condiție…

— Aventurile sunt trecătoare, nu-i așa? Femeile măritate nu fac parte din planurile mele de viitor. Mai ales cele pe care le câștig la poker. Am vrut doar să-mi iau ceea ce mi se cuvenea. Din principiu.

Cuvântul „poker” a stârnit o furtună în mintea mea. 0 intuiție groaznică mi-a spus că trebuie să fie la mijloc ceva legat de soțul meu… Doamne, ce oroare!

Intuiția s-a dovedit corectă. Eugen un netrebnic lipsit de scrupule, ca și mizerabilul meu soț – mi-a relatat fără menajamente cum a câștigat el la poker dreptul de a…

I-am dat o palmă și am vrut să plec imediat de lângă el, dar m-a oprit, apu-cându-mă de mână și a scos dintr-un buzunar interior verigheta lui Silviu, pe care o câștigase la jocul de cărți.

— Vreau să ți-o restitui. N-am ce face cu ea.

— Eu am ce face! Dă-o încoace!

Ne aflam pe stradă, ieșiserăm dintr-o pizzerie. Am luat verigheta și am arun-cat-o, cu ură, într-un canal. Apoi am scos-o și pe a mea de pe deget, azvârlind-o în același loc.

— Sper să te pedepsească Dumnezeu, Eugene…

— Sper să nu-mi porți pică prea multă vreme, stimată doamnă. în definitiv… ne-a plăcut. Dacă femeia nu vrea, nici diavolul n-o poate duce în ispită!

Acum, după ce mi-a mai trecut supărarea, îmi dau seama că am uitat să-i recomand ceva. Când vrea să mai agațe o tipă, fie ea și „câști-gată” la poker, nu-i absolut necesar să-i distrugă și mașina.

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Vezi subiectele la matematică de la Bac 2026 și subiectele la istorie de la Bacalaureat!

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE