Tehnologia a venit la pachet cu boli... SF. Cum te îmbolnăvește smartphone-ul sau lucrul la computer
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
1. Sindromul Burnout
Mai mult, mai repede, mai bine. Deviza timpurilor pe care le trăim face victime. În special în rândurile ambiţioşilor, spun statisticile medicale. Aşteptările prea mari - cel mai bun job, promovare rapidă, câştiguri băneşti cât mai mari, un statut cât mai vizibil în branşă - îi determină să muncească peste limitele normale.
Angajatorii sunt fericiţi, fireşte, şi ridică ştacheta tot mai mult. Ambiţiosul nu se lasă, trebuie să demonstreze că poate, că nu are limite, acceptă sau îşi asumă responsabilităţi tot mai mari, până când... clachează. Entuziasmul eşuează în iritabilitate, apatie, epuizare psihică şi fizică, tulburări de somn şi de digestie, migrene, anxietate, izolare (dialogul cu cei din jur devine o corvoadă), gol sufletesc. Randamentul la locul de muncă scade văzând cu ochii, iar ambiţiosul este invadat de o legitimă frustrare.
Numit şi sindrom de oboseală cronică, sindromul epuizării profesionale sau stresul cronic la locul de muncă, sindromul Burnout (epuizare, oboseală - n.r.) îşi închide victimele într- un cerc vicios: fac eforturi supraomeneşti, dar nu mai dau rezultatele scontate; conştiente sau nu de această măcinare în gol, sunt tot mai frustrate, pentru că strădania lor tot mai chinuitoare nu (mai) este apreciată. Dar nu se pot opri, de teamă să nu-şi piardă postul şi salariul, să nu fie retrogradate sau, şi mai rău, concediate.
Odihna şi psihoterapia sunt de ajutor
Nemulţumirea alterează în mod firesc imaginea de sine şi apare riscul de colaps psihic (exprimat prin nevroze, depresie, schizofrenie, psihoză maniaco-depresivă, delir) şi de afecţiuni fatale (ulcer, cancer). Munca de lămurire dusă cu sine este cea mai eficientă terapie (unde mai pui că nu costă nimic!). Trebuie să te convingi că este foarte important:
- să-ţi resetezi sistemul de valori şi să-ţi reduci aşteptările;
- să pui propria persoană şi persoanele care depind de tine (familia, prietenii etc.) înaintea muncii şi a beneficiilor ei;
- să-ţi reorganizezi ziua la serviciu, incluzând în program mici pauze de relaxare, cu exerciţii de detensionare;
- să mănânci suficient şi sănătos;
- să te odihneşti 8 ore pe noapte;
- să-ţi acorzi timp liber zi de zi, cu activităţi relaxante: sport, escapade în aer liber, întâlniri cu familia, cu prietenii, la o terasă etc.;
- să-ţi iei concediu;
- să-ţi petreci serile într-un mod plăcut şi relaxant, în tovărăşia unei cărţi bune, pe un fundal muzical ce te ajută să te detaşezi.
Te-ar ajuta să ţii un jurnal în care să notezi stările prin care treci, pentru a-ţi putea urmări evoluţia. Dacă nu obţii rezultatele dorite, treci la etapa următoare: discuţia cu un psihoterapeut. Ai neapărat nevoie să depăşeşti epuizarea psihică şi fizică, pentru a redeveni persoana echilibrată şi senină pe care o ştiu toţi cei dragi ţie!
Antrenorul german Sascha Lewandowski a murit de epuizare
Una dintre cele mai cunoscute victime ale sindromului Burnout este Sascha Lewandowski, fost antrenor la Bayer Leverkusen şi Union Berlin, care a fost găsit mort în locuinţa sa pe 8 iunie. În februarie spusese că e grav bolnav, pentru ca o lună mai târziu să dezvăluie că suferă de epuizare şi să-şi rezilieze contractele. Avea numai 44 de ani.
2. Ortorexia nervoasă
Este capcana care îi aşteaptă răbdătoare pe cei preocupaţi excesiv de alimentaţia sănătoasă. Ca orice exces, şi acesta poate conduce la o “patie” (boală, suferinţă, afecţiune - n.r.), fiindcă preocuparea se transformă într-o obsesie şi... ne trimite “pachet” la cabinetul de psihiatrie. Denumirea afecţiunii are la bază cuvintele greceşti “orthos” (“drept”) şi “orexis” (“apetit sau poftă de mâncare”).
Cum se infiltrează în denumire şi termenul “nervoasă”? Firesc, pentru că abaterea de la normalitate vine pe cale mentală: de la ideea de a mânca sănătos se ajunge la exagerări de genul “doar alimentele organice, bio, pure sunt sănătoase”. Pe măsură ce tulburarea îl acaparează, ortorexicul are o listă de alimente permise tot mai subţire, iar alcătuirea meselor devine tot mai dificilă şi consumatoare de timp şi de bani.
Se impune o discuţie cu un nutriţionist
Dieta îl izolează treptat - nu poate mânca în oraş, cu amicii, nici la serviciu, alături de colegi, ba chiar şi familia îl enervează, pentru că pune pe masă tot felul de “otrăvuri”. Una peste alta, tulburarea de alimentaţie degenerează în depresie şi tulburare obsesivcompulsivă.
Discuţia cu un nutriţionist îl poate “îndupleca” pe ortorexic să conştientizeze că are o problemă şi să o identifice, pentru ca, în pasul următor, să înceapă să-şi reechilibreze alimentaţia. Altminteri, riscul este major: ortorexia, la fel ca bulimia şi anorexia, poate conduce la deces!
3. Cocoaşa de smartphone
Tableta, smartphone- ul, jocurile portabile ne ţin ocupaţi - aplecaţi de spate, cu privirea fixată avid în micile monitoare - de la vârste tot mai fragede. Studii făcute în America spun că 75% din populaţia lumii stă cocoşată, zi de zi, din cauza acestor gadgeturi fără de care viaţa parcă nu mai are nici sare, nici piper.
Or, poziţia aceasta modifică în timp coloana cervicală, ligamentele, tendoanele, musculatura şi segmentele osoase. Simptomele nu întârzie să apară: dureri de gât, de spate, de umeri, braţe, degete, încheieturi, dureri de cap, amorţeală şi furnicături ale degetelor, radiind uneori în sus pe braţe, până la cot. Şi specialiştii români trag un semnal de alarmă: în ultimul deceniu, tot mai mulţi copii au simptomele cocoaşei de smartphone.
În timp ce scriu mesaje sau se joacă, presiunea exercitată de greutatea capului asupra coloanei creşte de şase ori, echivalentul a peste 20 de kilograme! Modificările coloanei se produc lent, dar sigur, şi îşi vor spune cuvântul la vârsta adultă sau chiar mai curând: durerile din zona cervicală, în creştere progresivă, vor reduce mobilitatea, vor apărea tulburări de respiraţie şi probleme cardiovasculare.
Lasă telefonul şi fă sport!
Reducerea timpului petrecut cu aceste gadgeturi şi substituirea “distracţiei” cu un program susţinut de activitate fizică sunt prima linie de prevenţie a bolii. Iar în răstimpul dedicat tabletei şi smartphone- ului (pentru că de aceste cuceriri ale tehnicii de vârf nu mai putem scăpa, se pare), aparatura trebuie ţinută sus, la nivelul ochilor. Astfel, gâtul şi capul nu mai coboară la un nivel atât de periculos.
4. Sindromul de tunel carpian
La nivelul încheieturii mâinii, pe partea palmară, există o structură de fibre şi oase numită tunel carpian. Prin acest tunel trece nervul median, unul din cei trei nervi importanţi de la nivelul membrului superior. Suprasolicitarea şi mişcările bruşte repetitive făcute din încheietura pumnului (de exemplu, lucrând la calculator, în poziţii incomode sau ţinând greutăţi în mână) comprimă, în timp, nervul median.
Consecinţa se cheamă, în termeni medicali, sindrom de tunel carpian sau neuropatie mediană a încheieturii mâinii. Şi se manifestă, pentru început, prin furnicături şi înţepături în degete (exceptând degetul mic), resimţite mai ales noaptea - te surprinzi scuturând mâna sau lăsând-o să atârne pe lângă marginea patului, pentru a ameliora simptomele.
Un alt gest pe care îl faci automat, îndoirea încheieturii mâinii, în căutarea senzaţiei de relaxare, e de evitat, fiindcă nu reuşeşti decât să comprimi şi mai mult nervul median. Ulterior, simptomele devin tot mai neplăcute: dureri tot mai mari, fie noapte, fie zi, şi slăbiciune musculară. Se ajunge până la atrofierea muşchilor.
Ia pauze şi fă exerciţii!
Prima reacţie firească ar fi să sistezi activitatea care te face să suferi şi să faci exerciţii uşoare. De exemplu: strângi pumnul pentru câteva secunde, apoi întinzi bine degetele (de 10 ori); roteşti încheietura pumnului în sensul acelor de ceasornic, apoi în sens invers (tot de 10 ori); roteşti degetele în cele două sensuri amintite (de 10 ori pentru fiecare mână); ridici mâinile deasupra capului, apoi le laşi să cadă (de 20 de ori); mototoleşti o hârtie cu o singură mână, apoi o netezeşti cu aceeaşi mână (de 10 ori).
Pentru maximum de efect, repetă exerciţiile de mai multe ori pe zi - ideal, chiar în orele de lucru la computer. Evită excesul de sare în alimentaţie (care favorizează apariţia edemelor), fumatul şi expunerea la frig.
Dacă nimic nu dă rezultate, programează-te la un cabinet de specialitate - neurologie, ortopedie, reumatologie, recuperare medicală. Ai nevoie de tratament de specialitate - medicaţie, fiziokinetoterapie, terapii alternative (acupunctură, magnetoterapie etc.) şi, la nevoie, de o intervenţie chirurgicală care să-ţi redea mobilitatea.
Giulia ar putea ajunge la operaţie
La începutul lunii iunie, Giulia a apărut la un concert purtând orteză la mâna stângă. Motivul: ar suferi de sindrom de tunel carpian, iar imobilizarea i-ar reduce durerile. Se pare că artista ar fi încercat să scape de belea cu tratamente, dar acestea n-au dat rezultatele scontate. Nu este exclus, aşadar, să ajungă pe mâna chirurgului în viitorul apropiat.
5. Sindromul ochiului uscat
Ştiinţific i se spune ketatoconjunctivita sicca. Cam greu de pronunţat? Şi mai greu de suportat! Este vorba despre uscăciunea oculară ce apare dacă privim mult la monitorul computerului sau la televizor, dacă lucrăm ore îndelungi la microscop sau la maşina de cusut ori dacă citim extraordinar de mult. În timpul acestor activităţi nu clipim suficient, iar ochii nu se mai umezesc natural.
Acelaşi efect îl au aerul uscat din încăpere sau încărcat de fum de ţigară şi/sau de praf, vântul, aerul condiţionat, foehnul, ventilatoarele, lentilele de contact purtate îndelung sau procesul natural de îmbătrânire a glandelor lacrimare. Sindromul ochiului uscat se anunţă prin senzaţia de “nisip în ochi”, prin sensibilitatea la lumină (şi chiar vedere neclară, trecătoare), roşeaţa pleoapelor, secreţii oculare, senzaţia de pleoape grele (dimineaţa, în special), urmată de lăcrimare excesivă.
Comprese şi lacrimi artificiale pentru lubrifiere
Ce-i de făcut? Reglează monitorul sau scaunul astfel încât distanţa dintre ecran şi ochii tăi să fie de 50-65 cm şi să urmăreşti textul la care lucrezi privind puţin în jos, într- un unghi de circa 35 de grade. Întoarce monitorul cu spatele la orice sursă de lumină puternică - ecranul ar trebui să fie de trei-patru ori mai luminos decât spaţiul din jur.
La serviciu, aplică zicala “pauzele mici şi dese, cheia marilor succese”: opreşte-te 5-10 minute după fiecare oră de lucru şi odihneşte-ţi privirea. Stai cu ochii închişi un minut, apoi fă câteva exerciții - priveşte în tavan, apoi în jos, apoi la stânga şi la dreapta, de mai multe ori, închizând pleoapele după fiecare mişcare, pentru ca lacrimile să se răspândească pe toată suprafaţa oculară.
Acasă, seara, stai o jumătate de oră cu ochii închişi şi acoperiţi cu o compresă înmuiată în apă caldă (căldura stimulează producţia de lacrimi). Lubrifierea le va prii de minune, având în vedere că şi în timpul somnului ochii tind să se usuce. Medicii recomandă şi folosirea lacrimilor artificiale, pe care le găseşti în farmacii în mai multe variante. Sunt indicate cele care nu conţin conservanţi. Iar cel mai simplu de folosit sunt variantele monodoză.
