Gilles Bourhis, un fermier din localitatea Plogonnec, situată în departamentul Finistère din Franța, a ales să schimbe radical profilul fermei sale după ce a activat timp de 35 de ani în industria laptelui.
Schimbarea de direcție profesională reprezintă deseori un pas dificil, iar în domeniul agricol, unde investițiile sunt majore și munca este zilnică, o astfel de decizie atrage atenția comunității.
Bărbatul a decis să vândă efectivul de vaci de lapte și să renunțe complet la zootehnie înainte de pensionare. Opțiunea sa s-a îndreptat către o cultură mai puțin obișnuită în zona respectivă: miscanthus, cunoscută popular sub denumirea de „planta elefantului”, relatează Le Telegramme.
Această alegere a stârnit nedumerire și scepticism în rândul comunității locale și al colegilor din branșă, care au privit cu reținere decizia de a părăsi un sector tradițional pentru o cultură de nișă.
Decizia fermierului a fost motivată de dorința de a reduce efortul fizic necesar gestionării unei ferme zootehnice, dar și de avantajele economice și ecologice ale plantei.
Lângă plantația sa de miscanthus, cu plante care ating 3,5 metri, Gilles Bourhis zâmbește. „Toți m-au crezut nebun! Există încă o lipsă reală de conștientizare cu privire la toate beneficiile acestei plante erbacee, dar în curând va exista o cerere prea mare în comparație cu oferta”, afirmă bărbatul care a început să cultive „planta elefantului” acum doi ani.
Miscanthus este o plantă perenă robustă, care necesită intervenții reduse după plantare, fiind utilizată tot mai frecvent ca combustibil pentru încălzire, așternut pentru animale sau ca materie primă în producția de biomateriale și construcții ecologice.
Gilles Bourhis explică faptul că schimbarea i-a oferit o nouă perspectivă asupra agriculturii, reducând volumul zilnic de muncă și asigurând în același timp o tranziție lină către perioada de pensionare.
Povestea sa reflectă tendința tot mai prezentă în rândul agricultorilor europeni care caută soluții alternative sustenabile în fața dificultăților din sectorul zootehnic tradițional.
În 1935, o varietate viguroasă, cunoscută sub numele de Miscanthus giganteus, un hibrid natural între Miscanthus sinensis si Miscanthus sacchariflorus, a fost adusa din Japonia în Europa, prin intermediul Danemarcei. Această varietate, datorită creșterii sale rapide și a producției ridicate de biomasă, a atras atenția pentru utilizări industriale si energetice.
De-a lungul anilor, planta elefantului a câștigat popularitate în Europa atât ca plantă ornamentală, cât și ca sursa de biomasă pentru producția de energie regenerabilă. Capacitatea sa de a se adapta la diverse condiții de sol și climă, împreuna cu întreținerea redusă necesară, a făcut-o o alegere atractivă pentru agricultori și peisagiști deopotrivî.