Băiatul Lui Măruță Merge La O școală Privată. Cătălin Explică De Ce

Libertatea: David începe școala toamna aceasta. Aveți emoții, tu și Andra?

Cătălin Măruță: Avem emoții, e un nou început, o nouă etapă. Ne tot mirăm că timpul a trecut atât de repede, parcă ieri îl înscriam la grădiniță! Din fericire, va fi coleg cu mulți dintre prietenii lui de la grădiniță și sperăm ca asta să îl ajute să se adapteze mai repede. Dacă la grădiniță i-a plăcut să învețe lucruri noi, suntem convinși că și la școală o să îi placă. Am tot vorbit despre asta, ca să îl pregătim și să fie entuziasmat de schimbare.

La ce școală va merge?

Am ales să continue la instituția unde mergea deja, ni s-a părut cel mai simplu să nu schimbe colectivul. Îi plăcea deja mult acolo.

I-ați cumpărat ghiozdan, rechizite?

Am cumpărat unele rechizite și pe altele le-am primit de la familie și prieteni. Desigur, are și el pretenții: ce personaje să fie pe ghiozdan sau pe penar.

Cum e David, e nerăbdător sau are sentimente amestecate?

E încântat! De fapt, el continuă programul ca până acum, și la grădiniță mergea zilnic. Nu știe exact la ce să se aștepte, i-am povestit noi unele lucruri, dar, sincer, cred că prima zi de școală e diferită pentru fiecare copil, fiecare generație. Trebuie să afli singur ce e școala și să te îndrăgostești de ea.

Ce discuții legate de școală ați avut până acum cu el?

Am discutat mai mult despre cum e organizat programul, că va avea banca lui, pauze și ore în care ar trebui să fie atent la indicațiile învățătoarei. Nu am discutat despre materii, dar știe de la grădiniță deja că treci prin mai multe discipline, că înveți despre litere și cifre, despre țări și planete, că ai de făcut proiecte, uneori în clasă, alteori acasă. Îi plac multe, amestecate, și geografia, și jocurile de echipă. Va avea de învățat mai mult despre răbdare decât despre un anumit subiec. La vârsta lui, ar vrea să alerge de dimineața până seara, nu să stea în bancă și asculte. Le învață el treptat, toate la timpul lor.

Băiatul lui Măruță merge la o școală privată, bine păzită și situată în centrul Capitalei

Ce părere aveți despre învățământul din România, cu unii dascăli nepregătiți, programa depășită, scandalurile legate de manuale? A fost ăsta un motiv pentru alegerea unei școli private?

Eu am avut prima zi de școală acum 32 de ani. Cu siguranță nu mai e la fel! Din ce am văzut la prietenii mei care au copii mai mari decat David, afli despre sistemul de învățământ odată cu copilul tău. Voi vedea și eu, deci, în același timp cu David, cum e la școală în 2017. Apoi, o să vă spun cum mi se pare. Nu cred că voi fi șocat, eu și Andra călătorim mult prin țară, vedem localități mari și mici, eu sunt și ambasador al proiectului “Fiecare copil în grădiniță”. Știm care e rata abandonului școlar, știm că sunt multe școli în care toaletele sunt imposibil de folosit, că sunt profesori buni și unii… nu la fel de buni, că de la un an la altul legile se schimbă. Trăiesc și eu în România. Motivele cele mai importante pentru care am ales o grădiniță privată țin de confortul copilului, adică ce mâncare primește, ce materiale și jucării are, cât de central și de bine păzit este sediul. Apoi, am ales că continuăm cu școala acolo pentru că eram deja mulțumiți de servicii și pentru că voiam ca David să își păstreze colegii.

Sunteți pregătiți pentru prima notă proastă, prima bătaie în curtea școlii și primul pupic cu o colegă?

Cine zice că primul pupic nu a avut loc deja? Glumesc, suntem pregătiți pentru toate, deși nu cred că va exista vreo bătaie în curtea școlii. David știe că nu așa se rezolvă un conflict. Poate pentru unii pare o etapă firească din copilărie, dar eu zic că se poate și fără ea, se pot întâmpla lucruri grave, chiar și când doi copii se împing. Cu notele mai vedem, nu ținem să aibă numai Foarte Bine, dar sperăm să fie ambițios și curios, să îi placă să își facă temele. Nici noi nu am excelat la toate materiile, eu zic că important e să prinzi gustul studiului.

În prima zi, veți merge amândoi cu el la școală? Poate chiar și cu cea mică?

Desigur, toată gașca, să îl încurajăm, să îi facem poze!

VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 4

E nevoie să vă reorganizați, din septembrie încolo, ca să-l duceți și să-l luați pe David de la școală?

Nu e nevoie, eu îl duceam la grădiniță și tot eu o să îl duc la școală. Când Andra era în București, adică nu avea concert, ea îl lua. Îmi imaginez că lucrurile vor fi cam la fel, dacă îl lăsăm și la after-school. Bunicii ne ajută mult, ei pot sta cu copiii când suntem noi plecați.

Luați în considerare varianta ca, peste ani, să-l trimiteți la studii în străinătate? Sperați să aleagă o meserie anume?

Eu m-aș bucura ca el să facă tot ce visează, să aibă curajul să ia viața în piept, chiar dacă poate nu se îndreaptă spre o meserie ușoară sau un teren bătătorit de noi. Și eu am fost sfătuit să merg spre Drept, ca tatăl meu, am și făcut facultatea, dar până la urmă mi-am urmat propriul drum. Cam așa sper să facă și David, să aleagă ce îl face fericit, orice ar fi, iar dacă asta înseamnă să se ducă departe de România, îi cumpăr și bilet de avion și sper să aibă cameră mare la cămin, pentru că o să mergem în vizită des!

Ce amintiri aveți voi, tu și Andra, din timpul școlii?

Eu am amintiri mai amuzante de când eram în liceu și puneam muzică la petreceri. Eram mare DJ! Primeam dedicații pe bilețele de hârtie! Când eram mic, știu că aveam mulți prieteni, eu eram singur la părinți și aveam o fire sociabilă, deci îmi plăcea la școala, pentru că aveam cu cine să vorbesc și să mă distrez.

Până să înceapă școala lui David, reîncepe emisiunea ta. Ai 10 ani de PRO TV, cu emisiune live… Te-ar tenta o schimbare? Ce altceva ai vrea să prezinți?

Cătălin Maruță se întoarce din vacanță pe micul ecran luni, 28 septembrie

Da, 10 ani, live zi de zi la PRO TV, mi-a intrat în sânge. Și în vacanță aș putea să spun cu exactitate când e ora 15 fix sau ora 17 fix! Simt că am intrat pe un făgaș bun, că mai urmează mulți ani frumoși. Ca exercițiu de imaginație, m-aș vedea pentru o zi la pupitrul Știrilor PRO TV. Deși nu cred că aș putea să fiu sobru tot jurnalul. Mereu mi s-a părut greu să fii serios orice s-ar întâmpla în jurul tău. Am noroc că am o emisiune în care nu e deloc ciudat să râzi cu gura până la urechi în timp ce anunți un reportaj sau un invitat.

Ți-ar plăcea să-ți calce David pe urme, să-i predai, la un moment dat, ștafeta în televiziune?

Cred că pentru a fi fericit trebuie să apuci pe drumul tău. Dacă David o să vrea să fie artist, fotbalist, medic, pompier sau orice altceva, eu o să îl sprijin și o să fiu mândru de el. Dacă va dori să lucreze în televiziune, o să încerc să nu îi dau sfaturi, să nu îl sufoc. Oricum, el va prinde alte vremuri, mai sunt vreo 15-20 de ani pănă când el va termina facultatea! Să fim sănătoși și vom vedea atunci cum facem.