164 de ani de Unire. 164 de promisiuni neonorate. Ce datorează Bucureștiul Moldovei
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
La 164 de ani de când Țara Românească și Moldova au devenit România, premierul Nicolae Ciucă va veni la Iași pentru a dansa Hora Unirii și probabil pentru a le face promisiuni ieșenilor. N-ar fi nimic nou. În 1859, când Iașiul a cedat toată puterea către București, pe argumente solide, geografice și geopolitice, una dintre multiplele promisiuni a fost că se va înființa un drum rapid între cele două foste capitale de provincie. Dar primele șantiere au fost deschise abia în 2022. Și niciun politician nu are dreptul să se mândrească cu asta.
Cuprins:
În 1859 a luat ființă România, statul român modern, după o mișcare diplomatică vizionară, luată exclusiv de elitele din Moldova și Țara Românească. O mișcare ce a fost tolerată și nu a deranjat destul de mult marile puteri și imperiile care ne înconjurau atunci. De aceea vorbim de Unire în 1918 și de aceea celebrăm atât de mult momentul 1 Decembrie: fiindcă anterior, timp de 59 de ani, s-a consolidat un stat român, care își obținuse între timp independența și care a devenit relevant pentru imperiile din jur, nu doar vasal.
Fără a intra în detalii, înființarea statului român modern a stat pe muchie de cuțit în 1859. Au fost orgolii foarte mari în rândul boierimii, Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor în ambele principate, întâi la Iași, pe 5 ianuarie, apoi la București, pe 24 ianuarie. La Iași s-a negociat cu pistoalele pe masă, în sala care este astăzi sediu al Muzeului de Istorie Naturală și al Societății de Medici Naturiști și Naturaliști.
Asta fiindcă în 1859, Iașiul, capitala Moldovei, era un pol economic regional într-o creștere entuziasmantă, scriu istoricii. Deși ca număr de populație era la jumătate din capitala Țării Românești - București, circa 60.000 față de 120.000 -, Iașiul avea perspective importante de creștere regională, fiind un surprinzător motor economic și cultural.
Iar la momentul înființării României și mutării capitalei la București, întreaga Moldovă și-a asumat pierderile care veneau cu asta. Istoricii amintesc că în anii de după unire, prețurile proprietăților din Moldova au scăzut cu peste 72%, iar tranzacțiile comerciale au scăzut cu 70%. La nivel de populație, Iașiul abia reușește să atingă 100.000 de locuitori în 1930, moment în care Bucureștiul avea deja mult peste 600.000.
Descrierile din presa acelor ani sunt grăitoare: au plecat o parte dintre boieri, tot ce înseamnă elită, inclusiv culturală (ziarele și revistele culturale fondate la Iași au început să se tipărească la București după mutarea redacțiilor). Au plecat negustorii și comerțul s-a prăbușit ca după o mare criză economică. Efectele erau anticipate și între promisiunile făcute Moldovei la momentul 1859 și consemnate de istorici se numărau și investiții în infrastructură, pentru a facilita comerțul, și mai mulți bani oferiți pentru dezvoltarea locală. Erau inclusiv discuții despre investiții în proiecte care ar fi transformat Prutul în râu navigabil.
Autostrăzile din Moldova, promise în 1859, începute în 2022
Una dintre primele promisiuni făcute moldovenilor, și care părea cea mai fezabilă, a fost aceea că un drum de mare viteză va lega Iașiul de București, pentru ca domnii aleși să poată guverna câte 6 luni din fiecare provincie. Chiar dacă, de facto, capitala va rămâne la București. Inclusiv guvernele lui Carol I au făcut această promisiune după 1866, când la Iași au fost unele mișcări secesioniste ce voiau independența Moldovei, înăbușite în sânge. Inclusiv Ion Creangă a fost la un pas să fie linșat, el protestând față de uitarea promisiunilor făcute după unire.
Regele nu a venit, bineînțeles, să stea șase luni la Iași, deși a numit Iașiul de mai multe ori „capitala mea culturală”. În cei 48 de ani de domnie, Carol I a fost la Iași de doar 18 ori, stând de fiecare dată trei-patru zile. Cât despre drumul de mare viteză - a fost nevoie de 164 de ani ca primele șantiere de autostradă să fie deschise, iar cel mai important drum ce străbate coloana vertebrală a Moldovei, E85 (DN2), este un drum al morții. În august 2021, Libertatea a numărat 564 de cruci între București și Bacău, pe unul dintre cele mai periculoase drumuri din România.
Probabil că de aceea vine astăzi, 24 ianuarie, premierul României, Nicolae Ciucă, la Iași. Ca să poată spune tuturor că Moldova nu a fost uitată, că, iată, încep lucrările la autostradă. Nu la „Autostrada Unirii”, cea obligatoriu de construit prin legea adoptată în 2018, care să străbată munții, spre Transilvania. Pe A8 vor putea să se plimbe, dacă vor avea noroc, copiii celor care-l vor asculta astăzi pe premierul Ciucă făcând noi promisiuni pe scena din Piața Unirii.
Însă dacă promisiunile făcute Moldovei au fost uitate, în timpul regimului lui Carol I au fost ridicate în Iași mai multe clădiri care au rămas simbol peste ani: Mitropolia, Teatrul Național și Palatul Culturii (denumit Administrativ atunci), care a fost finalizat după Primul Război Mondial. Tot la Iași a fost înființată prima universitate din țară, un liceu-internat, școala pedagogică ce a stat model pentru celelalte unități similare și o școală militară.
1918, după război, aceleași promisiuni, făcute de data aceasta chiar la Iași
A existat un singur moment în care regele României, Ferdinand, s-a mutat la Iași, dar nu din proprie inițiativă. În decembrie 1917, din întreaga țară a mai rămas doar jumătatea nordică a Moldovei, după ce Armata Română a fost învinsă pe toate fronturile și s-a decis retragerea instituțiilor în nord. Ajunși la Iași, ședințele Senatului și ale Camerei Deputaților se țineau în clădirea Universității și în sala Teatrului Național.
Capitala Moldovei s-a umplut de refugiați până la refuz, iar aici a fost cartierul general al marii rezistențe, cu luptele eroice date de soldați pentru a ține granițele, intrate în istorie fiind bătăliile de la Mărăști, Mărășești și Oituz. Loviți de o cruntă epidemie de tifos exantematic și cu țara pe punctul de a se destrăma, de aici a început reconstrucția armatei cu sprijinul francez, din delegația condusă de generalul Berthelot. Sunt case memoriale, străzi și statui în Iași în amintirea acestuia.
În Cimitirul Eternitatea este un sector cu medicii și asistentele din Franța care au murit, răpuși de tifosul exantematic, tratând miile de bolnavi în spitale de campanie. Munca medicilor români, cu sprijinul francez, a fost cel puțin la fel de eroică precum cea a soldaților de pe front: peste 80 au murit în urma infecțiilor.
De aceea, plecarea trenului regal din gară, în 1918, a marcat un nou moment de speranță și promisiuni pentru ieșeni și pentru Moldova. „Sacrificiul Iașiului nu va fi uitat” a fost unul dintre sloganurile preferate de politicienii vremii. În mică măsură, în perioada interbelică, mai multe dintre promisiunile făcute Iașiului au fost împlinite.
Dar o singură cutumă a rămas din 1859 încoace: toți patriarhii României au fost aleși din rândul mitropoliților Moldovei și Bucovinei. Cu același lucru rămân moldovenii și astăzi: credința. Credința că lucrurile vor fi mai bune pe viitor și că promisiunile vor fi respectate. De 164 de ani, moldovenii tot speră.
Foto: Hepta
Daniel1 24.01.2023, 12:12
Daca suntem prosti... Ar trebui data o lectie bucurestiului(da, cu b mic), si Moldova sa voteze masiv cu AUR-Simion si SOS-Șoșoacă. Sa tăiem capul acestei hidre PSD-PNL.
parpalache 24.01.2023, 12:57
In 1859(dupa Razboiul Crimeii) -România era acum sub „protecția” a șapte 7 mari Puteri-Turcia,Rusia,Austria,Franța,Prusia,Marea Britanie,Regatul Savoiei(Sardiniei)!(Din 1828-când Rusia impusese Turciei redarea autonomiei Țarilor Române- fusese numai Turcia-„puterea suzerana”și Rusia„puterea protectoare”)!Acum,aveam șapte stapâni!Ei bine-cele șapte mari puteri,nu au recunoscut Unirea deplina-recunoscând numai o unire nominala(adica numai domnia lui Cuza pentru ambele principate) și numai pe...șapte ani,urmând ca dupa aceea sa se intruneasca din nou și sa se ia o hotarâtre cu privire la soarta principatelor!Cum de a ajuns Cuza-un colonel obscur- sa fie ales?!Ion Ghica povestește in„Scrisorile” sale ca ceilalți candidați mult mai cunoscuți, nu au reușit sa obțina unanimitatea marilor Puteri,iar Cuza a ramas-tocmai fiindca era necunoscut!Se poate spune ca Unirea a fost facuta ulterior chiar de Cuza,care cu acordul puterii suzerane-Turcia- a inceput unificarea reala!Dar se apropia scadența de 7 ani, iar Unirea era in pericol!Pentru ca Napoleon al III-lea deja trimisese Austriei „oferta”de a face un schimb-adica sa primeasca cele doua principate,in schimbul Veneției-oferta respinsa de Austria,dar care a alarmat fruntașii Principatelor!Fruntași(Bratianu,Cuza și alții),care au inscenat„revoluția” de la 11 februarie 1866(de care pomenește...Caragiale in piesele sale),prin care„tiranul”Cuza a fos destituit și adus principele Carol de Hohenzolern-câștigandu-se astfel bunavoința Prusiei!
parpalache 24.01.2023, 13:10
-Continuare-Dar și dupa obținerea independenței la 1878 și dupa proclamarea Regatului României-la 1881-România era in pericol de a fi inghițita de Imperiul țarist-și s-a obținut o oarecare siguranța,numai dupa incheierea unei alianțe-in 1883-cu...Austro-Ungaria!Cu prețul greu,al renunțarii la pretențiile de eliberare a românilor transilvaneni-a caror soarta era in și mai mare pericol de deznaționalizare,acum-când Transilvania facea din nou parte din regatul Ungariei!
IulianS 24.01.2023, 14:22
Excelent articol. Un boicot simbolic prin care nu doar Iași-ul, ci întreg nordul Moldovei, izolat cu cinism de rocadele PSD-PNL timp de 30 de ani prin lipsa unei infrastructuri de bun simt, ar fi mai mult decât necesar. În zona oamenii ar trebui sa uite culorile politice (care oricum nu mai au sens în România) și ar trebui sa voteze pur contractual pe cei care vin cu soluții concrete de infrastructura. Orice alte motivații legate de administrare devin detalii în absenta infrastructurii.
Albastru15 24.01.2023, 23:51
Si atunci si acum avem politicieni comozi care nu se implica in proiecte de anvergura, nu i-am vazut la vremea bugetului sa se bata pe cat de multe venituri poate face tara, intotdeauna cine cheltuieste mai mult. Sa aiba viziunea dezvoltarii tarii, a iesirii din saracie si subdezvoltare, a unor legi clare si fara dedicatie nu prea se vede. Sa-si mareasca tot neamul precum Coana Chirita si sa se mire ca lumea din sfidare se duce catre extremisti gaunosi. Vorba unui clasic in viata- la munca stimati politicieni, vremea superficialitatii a trecut.