Cea mai mare durere din România

Când un politruc te fură (și te fură cu tot neamul, ca să moară încă o dată de necaz Rațiu și Câmpeanu), el/ea o face pentru că nu-i pasă. Pentru că nu-i pasă de copiii care se culcă înfometați. Pentru că n-are nici inimă, nici creier, nici obraz. Pentru că nu-i pasă de ce lasă în urmă și dacă moare societatea în timp ce el o călărește, aia e, înseamnă că trebuia să moară. Mentalitate de paraziți.

Când o „administrație” seceră pădurile și le înlocuiește cu betoane pentru bani, bani, bani, bani, bani, o face pentru că nu-i pasă de încălzirea globală, balenele să moară, vorba unui cunoscut cantautor din Sălăjean. A, că vin uraganele, să vină, ce?! Nu sunt binevenite? Nu sunt românii neam primitor?!

Românii adoptă într-o majoritate zdrobitoare apărarea Eichmann, cunoscutul nazist, care la proces a știut una și bună (vorba vine): el n-a făcut nimic rău, așa au fost dispozițiile de serviciu, s-a ținut de sarcini. Asta se întâmplă când lumea se strâmbă de la coloană și moare etica. Eti-ce?!

Când un funcționar plimbă un dosar între zilele de salariu și nu dă o ceapă degerată pe cetățean, o face pentru că e încredințat că i se cuvine să nu fie deranjat în timp ce așteaptă sporul de așteptare a zilei de leafă. Ce, nu toți fură?! Ce, nu toți freacă duda?! Ce, nu toți își bagă familia să bugetărească și ea?! Și alții au și privilegii mai însemnate, el de ce nu are privilegii mai însemnate? Nu e esențial?

Când se bălăcesc porcește în prime și sporuri, toți „esențialii” o fac perfect încredințați că bine-merită de la țară. De ce să nu merite?!

Când își fac laudatio în cerc, culturnicii pigmei își închipuie că fac, într-adevăr, „cultură”. Că, între timp, valoarea este marginalizată și inteligența, draga de ea, umblă cu capul spart – asta e! Cui nu-i place – să plece în Scandinavia sau în Țările Baltice și să ne lase în durerea noastră festivalieră. 

Când cară dincolo de fruntarii profitul, profitorii se cheamă că-și optimizează „afacerile”.

Țesătura socială la români este neîncrederea. Dublată de perversitate. Și încă o dată dublată de dorința de a șmenări, de a parveni, de a fenta și a scurta calea către îmbogățirea în bani și obiecte.

Cetățeanul turmentat al lui Nenea Iancu nu era doar confuz, umbla să-și aranjeze și el o situație, mă înțelegi, oameni suntem, coano Joițico, nene Nae.

Când un ins își fură singur căciula și „driblează” educația, o face pentru că nu îi pasă de cum arată o lume needucată. Primitivă, brutală și stupidă. Cam ca România de astăzi. Care cască gura voios la tiktokeri cu retard mintal mediu spre sever și la emisiuni televizate cu persoane de impecabile moravuri. O lume de post-sapienși capabili să pună botul la cea mai ordinară propagandă moscovită, la cea mai împuțită vrăjeală, să fie încredințați că democrația e dictatură, că războiul e pace și că minciuna e adevăr.

Când apare flegma la orice colț de stradă, ea apare pentru că, să fim serioși, cui îi pasă de spațiul public? Gunoiul? E al tuturor, ce treabă am eu?!

În aeroporturi, aerogări, bufete oarecare, când (atât de des!) nu se trage apa ca un gest de minimă igienă, asta se întâmplă pentru că, hei, cui îi pasă de ce rahat rămâne în urma matale?! Este însăși definiția neamului prost.

Și neamul prost e pretutindeni. E în tramvaie și la coadă la supermarket, e în corporații și în grădini de vară.

Când se conduce în halul în care se conduce (în România se moare în draci pe șosele nu doar fiindcă drumurile sunt proaste spre inexistente – căutați banii dumneavoastră? Căutați-i pe Coasta de Azur! -, ci pentru că șoferii sunt incredibil de provocați cognitiv, dar se cred toți Alain Prost), asta se întâmplă pentru că respectul pentru alți participanți la trafic e nul.

Și fix așa se întâmplă oriunde pe pământ când dispar toate autoritățile și sunt înlocuite de ignoranță, de fudulie, de fanatism. Pe scurt, de o agresivă imbecilitate socială.

De care doar moderația, echilibrul mintal și școala (nu asta de o reformează ministrul David până o distruge de tot) ne-ar putea apăra.

Totul se întâmplă pentru că, haida de!, cui să îi pese și de altul, de ce să respecți tu regulile, ce, ești mai prost?! Și oricum, regulile au fost inventate de ăia și de ăilalți ca să te tragă pe tine pe sfoară.

Românul i-ar schimba oricând pe ăia cu ăilalți și tot așa, dar să se schimbe vreodată pe sine – exclus posibilitate. Să fure, dar să ne dea și nouă!

Singura soluție – propria evoluție?! Așa ceva nu există! Și așa trecem prin istorie, din epoca de piatră până în epoca inteligenței artificiale, cei mai deștepți din lume și, paradoxal, totodată, printre ultimii din partea noastră de lume la absolut toate indicatoarele de civilizație.

Dar n-are cum să fie de la noi, exclus! De vină sunt mereu ceilalți, turcii, extratereștrii, Soros și Marcel Ciolacu. Care, da, dacă ar fi existat Justiție, își pregătea deja bocceluța pentru pe cameră.

Dar de unde să existe?! Justiția e un obiect zburător neidentificat prin părțile astea. Un munte de privilegii, o putere necontrolată de nimeni și de nimic. Cam la fel ca pădurea, mama tuturor relelor, alături de tradiționala prostie.

Căci mai avea dreptate și președintele acela american: sărăcia unui popor este pedeapsa cea mai justificată pentru prostia lui.

Corupția înseamnă, în mod profund, nepăsare față de viața altora. Harneala ordinară, în care Ciolacu, care tot nu-și găsește diploma de Bac, este doctor, asta este: nepăsare față de viața altora.

Patrioții care gâlgâie clișee în timp ce nu fac nimic, absolut nimic palpabil pentru a îmbunătăți viața altora, deși sunt în poziția de a o face, există tot din aceeași nepăsare.

Dar la dânșii nu e o nepăsare oarecare. E o nepăsare dublată de moftul preferat al deranjaților la mansardă: iubește-ne în timp ce te lăsăm și fără piele!

Cam așa cu cea mai mare durere din România…

Foto: Hepta

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE