În bârlogul ursului

Dar înainte să moară, Regele a dus o viață în Exil, traversată în general cu demnitate.

Și înainte de această viață în Exil a fost nevoit să abdice (a rămas ultimul Rege dincoace de Cortina de Fier, totuși, a rezistat cât s-a putut rezista), și-a jucat rolul în actul de la 23 august, a fost un copil-monarh, a avut parte de o mamă extraordinară și un tată care nu moștenise de la Regina Maria decât pofta exuberantă de viață, nu și carisma, inteligența și dragostea de țară.

De la moartea aceasta a Regelui nostru (cea mai mare nenorocire a României după 1989 a fost rămânerea la putere a clicii Iliescu, când conducătorul de drept era în viață, în exil și în putere), nimic nu a mai mers bine pentru România, care și-a aniversat centenarul, fără să mai fie mare, a realizat o mare catedrală ortodoxă, cu sacrificii economice majore, a naufragiat în războaie politice mici, a traversat șchiopătând, și cu toți dereglații dând pe afară, o pandemie și s-a pomenit cu rușii aproape de graniță. Ruși care au năvălit în Ucraina, unde, din fericire, s-au împotmolit.

Statul terorist rus, condus de acel kaghebist criminal în serie de copii, dacă va ataca vreun stat NATO, acel stat va fi România. Este țara cel mai prost guvernată, cu o armată vulnerabilă și o industrie de apărare sublimă, care lipsește aproape cu desăvârșire.

România și-a neglijat și apărarea, culcându-se cu urechea pe articolul 5, cum și-a neglijat și educația, trezindu-se cu milioane de analfabeți zombificați pe o rețea de „socializare”, care împlinește în principal scopurile Chinei, stat aflat într-o expansiune tăcută. Cum și-a neglijat și sistemul de sănătate sau transporturile.

Singurul domeniu în care România a „excelat” constant este nedreptatea. Caste de privilegiați nerușinați au confiscat statul și îl parazitează cu brutalitate. Cetățeanul, în acest joc, nu există. Este o cantitate neglijabilă. Limitele republicii românești au fost atinse și au fost atinse de mulți ani.

Ca monarhie, România ar fi avut aceeași clasă politică de derbedei, combinagii și parveniți. Dar ar fi avut și ceva deasupra tuturor.

Acum, deasupra tuturor, tronează doar moțul la nimic, în care suflă pe rând alde acel minion liberal câștigat la roz în plic, Grindeanu-Hienă sau cine știe ce salbă de țațe și nule megalomane.

Rătăcirile morale, mintale, economice, sociale și istorice ne-au adus aici, în bârlogul ursului, care și-a trimis deja măscăricii, clovnii nebuni și matrioșcele cu spume la gură la înaintare.

România a avut ce să aniverseze în 2018, dar nu e deloc sigur că va mai avea ce în 2028. Timpul curge împotriva noastră. Pregătiți-vă, ne prăbușim!

Recapitulăm, căci avem de ce ne îngrozi. 

La zi, avem un președinte care se arată pilaf la istorie. Felul în care nu înțelege ce este un legionar spune cam tot ce trebuie înțeles și despre acest Nicușor. 

Dar nu de la președinte o să i se tragă țării. Ea va fi îngropată de vivandierele de partid și de stat, care întinează numai nobilele idealuri ale marilor orizontale din veacurile precedente. 

Și, desigur, de la armata de rrromâni habarniști și misecuveniști care parazitează statul de sus până jos, de la dreapta la stânga, fără rest. Catastrofa continuă.

Foto: Hepta

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE