“Blatul” dintre Iohannis și Ciolacu e posibil pentru că ei fac parte dintr-o generație apolitică. Vin niște generații ultrapolitice!
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
“Blat” e cuvântul lui 2020, după cuvântul “Covid”, desigur. Senzația de blat vine din scurtcircuitarea traseelor democrației, alea clasice, lipsa dezbaterii, piață publică sufocată de bani electorali-publicitari. Priviți “localele” astea. Sunt deprimante. Peste tot plutește o mare pace imobiliară. Așa m-am hotărât să vă spun o poveste din NBA.
Cuprins:
În România nu prea se urmărește baschet, nici măcar spectaculosul NBA (mă iau după audiențe). Voi încerca un rezumat.
După un nou abuz înfiorător al poliției - împușcarea unui cetățean de culoare din Wisconsin, Jacob Blake -, jucătorii din NBA s-au oprit din jucat, au făcut un soi de “boicot”.
Cel mai important jucător al ultimelor două decenii, LeBron James, a instigat la acțiune pe Twitter. Echipa lui Giannis Antetokounmpo, Milwaukee Bucks, cu câteva minute înainte de un meci din play-off, a anunțat că nu intră pe teren. Liga americană a anunțat apoi amânarea tuturor meciurilor cu câteva zile.
Sindicatul jucătorilor: Oprim distracția, n-avem chef de joc
Jucătorii din NBA au un sindicat. Sigur, e un sindicat de lux, cum au urlat unii - ginerele lui Trump, de exemplu, cunoscut băiat alb de bani gata. Dar e totuși un sindicat. Așa s-a declanșat eficient acea “grevă spontană”.
Au zis că după episodul noului abuz rasist polițienesc nu mai vor să joace baschet. Reprezentanții jucătorilor, conduși de un lider genial și pe teren și în afară, Chris Paul, au atacat direct la rădăcină: oprim distracția, n-avem chef de joc.
Cum bine spunea o analiză a acțiunii, problema cu jucătorii NBA e că patronii nu le pot spune ca altor angajați de rând “vezi că mai așteaptă 100 la ușă!”, pentru simplul fapt că nu ai 100 de LeBron-i în competiție.
Toată lumea cumpără bascheți
E liga cu cel mai mare procent de jucători de culoare din SUA, e și liga în care proprietarii sunt toți albi, cu o excepție: Michael Jordan.
Însă Jordan pare un logo animat. El e mai dedicat brandului decât oricine, e un sportiv de anii ’80-’90, minunat, dar complet apolitic, complet indiferent social.
Are bani, are glorie, dar pare un dinozaur nătâng pe lângă luciditatea politică a jucătorilor de azi.
În 1990, când vedeta lui Chicago Bulls era deja un zeu, chiar în statul său, Carolina de Nord, a avut loc o luptă epică în alegeri, între republicanul Jesse Helms, un cunoscut rasist, și democratul afroamerican, Harvey Gantt, care putea deveni primul senator de culoare din istoria SUA.
Când a fost întrebat de ce nu-l susține pe Harvey Gantt, Michael Jordan a spus că ”Republicanii cumpără și ei bascheți”, frază care a șocat o mare parte a fanilor săi. Gantt a pierdut alegerile.
Când show-ul stinge faptele
Acum, în 2020, după primele valuri de Covid-19 și după manifestațiile antirasism din vară, marii șefi ai NBA au hotărât că totuși ar mai face un ban. Au organizat niște arene, bule sociale în miniatură, cu spectatori prin zoom, și au zis “la treabă, să încheiem campionatul!”.
Mulți au zis de atunci că nu are rost să reiei un campionat cu o întrerupere atât de mare, riști sănătatea jucătorilor, mai și subminezi furia socială a protestatarilor antirasiști.
Jucătorii au fost lăsați de proprietarii echipelor să afișeze mesaje pentru justiție rasială și socială, vorba aia, s-au vândut și mai multe tricouri cu Black Lives Matter. Însă iată că vorbele și show-ul s-au oprit, au început faptele.
Trump i-a acuzat că și-au făcut partid
Jucătorii NBA s-au întâlnit prin reprezentanți ca să hotărască ce fac cu greva mai departe. Cele mai puternice echipe acum, amândouă din Los Angeles, Lakers și Clippers, au ieșit din sala de negocieri. Dorința lor era clară, greva să încheie campionatul așa, indecis, pur și simplu. Proprietarii au învins până la urmă.
Cum? Prin intervenția decisivă a singurului proprietar de culoare din NBA, Michael Jordan. A promis că dă bani la ONG-uri pentru comunitățile în sărăcie, a influențat și unii jucători, iar acum jocurile din “bula NBA” s-au reluat.
Frumoase, nimic de zis, dar cu un mesaj mult mai important, care a rămas: facem politică.
Trump i-a denunțat pe jucători că și-au făcut partid. Așa, și?, pare să fie răspunsul unor LeBron James sau Kawhi Leonard.
Jucătorii din NBA au provocat mașinăria de bani, au oprit-o câteva zile. Momentul meu preferat rămâne intervenția la CNN a lui Andre Iguodala, multiplu campion NBA. Omul a emis în direct o frază de au înghețat și moderatorul, și operatorul, și imediat s-au și scris 100 de editoriale împotriva lui. Fraza suna cam așa: “capitalismul și rasismul merg mână în mână. Nu poți să ai una fără s-o ai și pe cealaltă”.
Ce înseamnă antiblat
Intervențiile penibile ale unor Ciolacu sau Iohannis în care vorbesc numai ca să n-adoarmă, dar se prefac că se bat, toate astea vin de la irelevanța mesajelor lor. Nu e neapărat un blat. E doar diferența dintre cum trăim, cum se fac bani și privilegii în jurul nostru și “competiția politică”.
Ne simțim ca baschetbaliștii ăia într-un fel (minus averile lor), noi ne zbatem în bulele noastre cu rate și facturi și dup-aia vin unii care dansează pe Jerusalema și se fac primari și miniștri.
Aud toată ziua politicieni care se laudă că ei nu fac politică. E un soi de autodenunț: da, nu faceți politică pentru că faceți alte prostii.
Acest chef de politică din zona sportivă ar trebui să sune ca un avertizor pentru generațiile crescute să creadă că să te dai “apolitic” e mare șmecherie, inclusiv generația mea. Nu e o șmecherie, generațiile viitoare se anunță deja ultrapolitice, chestie pe care unii o denunță cu spaimă. Eu o aștept cu nerăbdare.
