Câţi dintre membrii conclavului au „fumat marijuana”?
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Întâi, în primele zile de după Paşti, preşedintele Trump s-a declarat susţinătorul cardinalului Raymond Burke pentru înaltul sacerdoţiu de Papă.
Susţinerea aceasta nu e decât un spectacol mediatic, irelevant în decizia conclavului. O semnificaţie însă are: liderul de la Casa Albă a rostit numele unuia dintre marii săi loialişti.
Eminenţa sa are 76 de ani şi a poate cel mai înverşunat oponent al Papei Francisc, un conservator pe care nici măcar realitatea flagrantă nu-l poate îndupleca. I s-au aplicat sancţiuni severe, cea mai dură fiind înlăturarea din treapta de Prefect al Tribunalul Suprem al Semnăturii Apostolice (autoritatea judecătorească a Bisericii).
În plus, a avut parte şi de ceea ce în Curia Romană („Guvernul” Bisericii) se cheamă „reevaluarea privilegiilor”, retrăgându-i-se ceea ce am numi noi salariul şi locuinţa de serviciu. Pe scurt, cardinalul Burke este un Trump în robă roşie.
Mai nou însă, Donald J. Trump s-a răzgândit. Înţelegând că nu poate fi el însuşi Papă – deşi e convins, nu mă îndoiesc, că ar face o „treabă extraordinară” şi la Vatican – a afirmat că îl susţine pe Timothy Dolan din arhidieceza de New York.
Eminenţa sa Timithy Dolan (75 de ani) este un personaj superb. În conclavul din 2013, când a fost ales Papa Francisc, se afla printre favoriţii presei şi ai credincioşilor. Atunci, în 2013, le declara enoriaşilor săi, din amvon, în stilu-i inconfundabil: „Cine mă consideră pe mine papabil a fumat marijuana!”.
Sunt gata să recunosc că şi eu am „fumat marijuana”: îl consideram şi încă îl consider papabil. Nu mă îndoiesc că, asemenea mie, sunt mulţi care au „fumat marijuana”, cu alte cuvinte mulţi convinşi că Dolan ar fi un Papă extraordinar, în linia carismaticilor Ioan Paul al II-lea şi Francisc.
L-am prezentat atunci publicului românesc ca pe o mare personalitate ecleziastică perfect adaptată postmodernităţii: popular, în sensul cel mai american al termenului, plin de umor, cultivat, inflexibil când interesele Bisericii o cer.
Folosind ca un virtuoz social media, spusele eminenţei sale au făcut şi fac înconjurul lumii. „Ce e rău în lumea asta?” s-a întrebat în urmă cu mulţi ani. Şi-a răspuns singur, spectaculos dar şi riguros dogmatic. „Nu politica, nu economia, nu secularismul, nu sectarismul nu globalizarea sau încălzirea globală - nici una dintre acestea, oricât de importante ar fi. Cum a scris Chesterton, răspunsul la întrebarea ce e rău in lumea asta conţine doar două cuvinte - eu sunt".
Timothy Dolan, cel din în vremea anteriorului conclav, a rămas neschimbat până astăzi, interesat de toate, de la politică, economie, muzică până la sport. A rostit mereu cele mai crude adevăruri cu o seninătate dezarmantă. Ironiile şi autoironiile sale au intrat demult în foclorul urban: „Prima mea scrisoare pastorală va condamna berea light şi fulgii de cartofi”.
Părând a fi hrănit mai curând cu fast food decât cu prescură, Dolan e subiect de drăgăstoase anecdote: îşi sună dieteticianul. „Alo, sunt la Steak'n Shake. Ce să comand?”.
Când a fost ridicat la rangul de cardinal avea 62 de ani. S-a întors în America, a dezbrăcat veşmintele arhiereşti, şi-a tras peste reverendă o bluză de trening, şi-a pus pe cap o şepcuţă cu însemnele unei echipe de baschet şi a chemat presa curioasă să afle mai multe despre noul său rang în Biserică.
A aflat: „Ce mi s-a dat? Ceva smerenie. Nu pot lăsa ca rangul ăsta să mi se urce la cap. Trebuie să-mi reamintesc mereu că sunt un păcătos, trebuie să-mi îmbunătăţesc constant viaţa”.
Dacă ar fi să-l aleagă pe noul Papă jurnaliştii ori drept-credincioşi, am avea în Scaun un arhipăstor care ştie să mustre şi să mângâie, a cărui credinţă, inteligenţă şi cultură ar putea ţine corabia Bisericii pe marea învolburată a lumii acesteia. Dar – ca să rămân pe linia ironiei monseniorului Dolan – câţi dintre membrii conclavului au „fumat marijuana”?
