Cine sunt cei opt lideri USR care au speriat propriul partid. De ce pledez pentru scindare
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Fost membru PLUS și secretar de stat în guvernul tehnocrat condus de Cioloș, Valeriu Nicolae este un cunoscător al mecanismelor USR, "prin proprie experiență”, dar și datorită discuțiile neîncetate pe care mărturisește că le are cu oameni de la toate nivelurile partidului. Activistul civic analizează care sunt șansele partidului intrat sub zodia Drulă în perspectiva alegerilor din 2024. Și pledează pentru scindare. Iată argumentele sale.
Cuprins:
USR-ul a devenit indiscutabil partidul domnilor Barna, Botoș, Drulă, Ghinea, Moșteanu, Mihaiu, Mălureanu și Viziteu. Un partid care nu are astăzi niciun potențial de creștere. Nu știu pe nimeni, dar chiar pe nimeni care să-și dorească să ajute dezinteresat partidul celor opt și care să poată să aducă un plus în ceea ce privește numărul de votanți.
Problemele cumulate ale celor opt fac practic imposibilă creșterea partidului. Metoda de recrutare pe baza împărțirilor de funcții și-a atins limitele, iar o parte dintre cei opt sunt, pe termen mediu și lung, mai degrabă un balast decât un ajutor pentru partid.
Înțelegeri cinico-pragmatice
Facțiunea „nicușoristă” în organul de conducere al USR, Biroul Național, este reprezentată de Silviu Dehelean și Stelian Ion. Mai sunt și câțiva „moderați”, printre care Năsui și Prună. Toți au făcut o înțelegere cu facțiunea celor opt, deși în mod evident încredere nu există mai deloc între ei. Înțelegerea este una cinico-pragmatică, deoarece le „asigură” acestora viitoarele posturi de parlamentari sau europarlamentari.
Autobuzele (metoda prin care se controlează o filială prin aducerea unui număr îndeajuns de mare de votanți loiali la momentele potrivite) destoinic organizate în special de domnul Botoș s-au dovedit a fi foarte eficace sub conducerea celor opt și sunt o amenințare pentru parlamentarii care îndrăznesc să se opună liniei decise de această grupare.
Cel puțin așa cred liderii actuali ai USR, care sunt convinși că nu există niciun alt partid pe „nișa” lor și că pot obține lejer cei 10% necesari pentru a avea locurile în Parlament asigurate. Comparația cu partidele vechi îi favorizează. Se mizează pe scârba față de politicienii de rit vechi.
Totuși, orice viitoare gafă sau scandal va duce la fărâmițarea și mai accentuată a USR-ului și va trage partidul și mai jos în sondaje. Este puțin probabil ca gruparea celor opt să poată genera îndeajuns de multă emoție pentru a remotiva un electorat deja sătul de gafele lor.
Apariția unui partid nou pe aceeași nișă poate lejer să înjumătățească scorul USR-ului și, eventual, să împingă partidul în afara Parlamentului, terminând cariera politică a multora dintre ei. Fără ranga de la minister, domnul Drulă nu are cum să facă mare lucru. Domnul Barna este deja un om politic mort.
Lipsă de încredere endemică
În general, pentru a ieși dintr-o criză de acest fel, partidele au nevoie de o reformă serioasă.
Reforma USR-ului este nu numai improbabilă, dar și imposibilă în acest moment, indiferent de cât de bun manager sau bine intenționat ar fi domnul Drulă. Sunt multe punți pe care el și cei șapte din jurul lui le-au ars. Lipsa de încredere în interiorul partidului este endemică.
Greșelile făcute de echipa celor opt îi face pe aceștia foarte vulnerabili, iar recunoașterea acestor greșeli poate avea un efect catastrofal asupra partidului din cauza amestecului explozibil de idealism și pragmatism cinic al unei importante părți a susținătorilor celor opt.
Tensiunile nu au cum să se liniștească, lucru ce va duce spre o radicalizare și mai accentuată. Atacuri de tip stalinist, intoxicări nemernice și, în mod excepțional, atacuri rasiste au fost încurajate sau acceptate de conducerea celor opt, lucru care arată o pesedizare/penelizare deghizată de PR-ul celor opt ca pragmatism politic.
Adoptarea metodelor partidelor vechi a fost făcută rapid de oamenii noi. Situația de la Călărași, o filială foarte loială domnului Barna, condusă de o fostă PSD-istă cu un soț PNL-ist, fost ofițer de serviciu secret și, acum, cu o sinecură la RAR, probabil asigurată de nașul domniei sale, un baron PNL, care a fost „turnat” de Drulă la DNA, este probabil cea mai stridentă prin ipocrizia ei.
Dacian Cioloș și oamenii din conducerea PLUS-ului sunt urâți de USR-ul celor opt. Acuzațiile abundă. Marea majoritate sunt de o nesimțire incredibilă pentru un partid care ar fi trebuit să fie „altfel”, dar sunt și acuze meritate.
Fuziunea USR-PLUS se dovedește a fi un eșec remarcabil. Echipa domnului Cioloș a greșit și ea în mod îngrozitor. În ziua în care scriu acest articol, domnul Tudorache, mâna dreaptă a domnului Cioloș, a făcut o postare sponsorizată în care anunța prezența lui și a domnului Geoană la o conferință pe care o organizează la Bruxelles, dovedind o incredibilă lipsă de înțelegere a electoratului USR. E drept, postarea a strâns, cu chiu, cu vai, câteva zeci de aprecieri.
Imaginea de unitate pe care încearcă un pic disperat să o proiecteze conducerea Barna, Drulă, Ghinea este cel mult o glumă proastă. Acest lucru este foarte clar pentru gruparea din jurul lui Dacian Cioloș, dar și pentru o parte a USR-ului vechi deloc plăcută celor opt.
Să-și ceară scuze public!
Cu cât se prelungește mai mult șarada asta cum că lucrurile se vor rezolva în USR, cu atât mai toxic va deveni partidul. Atacurile vitriolice vor crește în interior și vor fi „scurse” către presa mare iubitoare de scandal. Amenințările sunt un fenomen, din nefericire, nu numai acceptat în USR, dar și încurajat. Lipsa de încredere a parlamentarilor în colegii lor veniți pe filiera PLUS sau din altă facțiune va face imposibil lucrul în echipă și anulează posibilitatea unei opoziții eficiente.
La modul ideal, liderii USR ar trebui să iasă în grup și să-și ceară scuze public pentru situația în care se află partidul. Ar trebui să facă un pas în spate, în masă, toți cei care sunt responsabili pentru situația de acum.
Iar cei care sunt deja la al doilea mandat în Parlament ar trebui să anunțe că este ultimul mandat și că se retrag pentru a reîmprospăta partidul. Limita a două mandate ar trebui adoptată în statut pentru a trimite un mesaj clar că USR-ul este un partid care își dorește să crească. Desigur, foști parlamentari vor putea să participe în alegerile locale, lucru care va forța partidul să fie mult mai apropiat de alegători, sau vor ocupa eventuale poziții în guvern sau aparatul statului.
Ar trebui anunțat un calendar de reforme foarte serios și un plan de resurse umane pentru a nu pierde posibilitatea ca oameni valoroși, chiar dacă neplăcuți în partid, să poată să revină eventual pe poziții ministeriale într-un posibil guvern care va include USR. Un nou birou național construit pentru a implementa reformele ar fi necesar. Transparența și meritocrația ar trebui să devină obligatorii, și nu interpretabile, după cum vor cei care dețin puterea în partid, cum este cazul acum.
Ruperea partidului
Însă, considerând felul în care politicienii noi se agață de putere, nu cred că acest lucru este posibil, deși ar fi singura soluție rezonabilă pentru a salva carierele politice ale unor oameni în general mult mai buni decât media clasei noastre politice.
În concluzie, în mod pragmatic, singurul lucru care poate ajuta pentru alegerile din 2024 este o rupere a partidului.
O asemenea rupere va fi inițial un dezastru, dar va forța facțiunile care se vor desprinde să caute soluții pentru a deveni atractive pentru votanți. Atacuri deschise ale facțiunii Barna, Drulă, Ghinea și ale facțiunii Cioloș, Tudorache, Lupu, Dragu, una împotriva celeilalte, le va distruge pe ambele. Deci o înțelegere de nonagresiune va trebui să fie negociată foarte bine.
Ce vor face Armand, Fritz și Coliban?
Gruparea Vlad Voiculescu, Năsui, Prună, Mihăilă, Țoiu și-a atins și ea maximumul posibil al popularității și e puțin probabil ca și cei cinci să poată să genereze un suflu nou partidului sau să inspire oameni noi care să vină în partid. Ultimul an a erodat mult din simpatia de care se bucurau aceștia, iar vina este și a lor. Pierd în orice situație, fie că rămân în USR-ul domnului Drulă, fie că se vor alătura altei facțiuni din interior. Probabilitatea ca ei să reușească să construiască un partid nou este și ea foarte limitată, considerând lipsa de experiență managerială.
Gruparea Curaj din USR, un grup care adună alți câțiva oameni remarcabili, dar prea puțin vizibili în partid, ar putea fi un început pentru o reconstrucție, dar acest lucru cere un apetit pentru o confruntare directă cu nucleul dur al celor opt, confruntare care nu are cum să fie una confortabilă. Mai ales pentru cei mai cunoscuți dintre ei, domnii Coliban și Teniță, ambii oameni natural neconflictuali.
Primarii USR nu vor putea să plece din partid pentru că își vor pierde pozițiile. Însă poziționarea doamnei Armand, dar și cea a primarului Fritz de la Timișoara față de USR-ul condus de cei opt vor fi și ele foarte importante.
Ruperea partidului va forța, sper eu, la o renunțare cel puțin parțială la sportul preferat și inutil de acum, acela de a găsi vinovații de peste tot altundeva, dar nu din facțiunea proprie. Va obliga oamenii care își doresc o carieră politică din diferitele facțiuni să facă lucruri remarcabile pentru comunitățile lor, căci altfel probabilitatea să mai aibă succes va fi drastic limitată.
La alegerile din 2024 vor putea negocia eventual o nouă alianță, înainte sau după alegeri.
Riscul alegerilor anticipate
Problema uriașă, însă, rămân alegerile anticipate. În acest caz, singura șansă a facțiunilor care se pot desprinde din USR este să propună candidați independenți, căci nu vor avea timp să obțină hotărârea judecătorească pentru un partid nou. Șansele de succes ale acestora vor fi limitate, dar va fi un exercițiu util de a testa, de data asta pe bune, forța electorală a unora dintre liderii actuali ai partidului.
Cu o clasă politică coruptă și măcinată de nepotism, într-un mediu polarizat unde încrederea în politic este extrem de limitată, candidații independenți ar putea să aibă șanse mult mai mari decât în trecut. Eficientă ar fi construcția unei platforme a candidaților independenți, dar într-o societate măcinată de neîncredere și dominată de serviciile secrete și de politicieni de un oportunism și o nesimțire la limita patologicului, acest lucru este puțin probabil.
Bolojan, „salvatorul salvatorilor”
Există și posibilitatea, foarte limitată, a unui salvator al salvatorilor.
În mod paradoxal, noua „salvare”, căci nevoia de salvator mesianic pare a fi neostoită în rândul electoratului, poate veni de la un politician vechi - domnul Ilie Bolojan. Este probabil ca domnul Bolojan să poată reforma USR-ul, dar nu cred că își va dori să se lege la cap cu tinerii furioși, oportuniștii imprevizibili sau geniile neînțelese din tabăra celor opt.
Mult mai probabil este un partid construit împreună cu liberalii dezamăgiți de Iohannis, Cîțu și Orban plus facțiunea mult mai disciplinată a birocraților lui Dacian Cioloș.
Un astfel de partid ar putea să atragă o mare parte a oamenilor valoroși din USR-ul actual și alți oameni dispuși să creadă într-o nouă construcție politică. Acest lucru ar rupe cel mai probabil aripa Barna, Ghinea, Drulă. Domnul Ghinea are o relație bună cu domnul Cîțu și unul sau două portofolii ministeriale în mod sigur ar putea vedea transferul unei bune părți a echipei USR spre PNL-ul lui Cîțu. Domnul Botoș, un om foarte apreciat de cei trei, a mai facilitat asemenea transferuri în trecut de la PNȚCD la Forța Civică și apoi la PNL.
În concluzie, viitorul pentru USR nu arată deloc bine. Și e mare păcat, căci partidul are încă destui oameni valoroși. Dar, din păcate, singurele lucruri remarcabile în acest moment la USR sunt gafele și egourile exagerate ale liderilor partidului.
